Energia eoliană offshore deține un rol important în procesul de decarbonizare al Uniunii Europene (UE). Cu un potențial semnificativ în Marea Neagră, România are oportunitatea de a deveni un lider regional, în special în contextul adoptării Legii privind energia eoliană offshore.
- Uniunea Europeană vizează o capacitate instalată în energia eoliană de 60 GW până în 2030 și 300 GW până în 2050. România, cu un potențial eolian de 76-94 GW în Marea Neagră, ar putea deveni un lider regional în acest domeniu.
- Adoptarea Legii privind energia eoliană offshore de către România în 2024 (Legea nr. 121/2024) reprezintă un pas important în dezvoltarea sectorului de energie eoliană offshore. Cu toate acestea, cadrul de reglementare încă prezintă aspecte care trebuie abordate. O problemă importantă este termenul pentru acțiunile prevăzute de lege, cum ar fi disponibilitatea publică a informațiilor privind termenii de referință pentru studiul de specialitate, care ar fi trebuit să fie aprobați până în septembrie 2024. De asemenea, lipsa unui obiectiv juridic privind ținta de capacități instalate este o preocupare, deoarece ar ajuta la respectarea termenelor pentru legislația secundară și ar oferi o mai mare claritate investitorilor. Simplificarea procesului de autorizare este, de asemenea, esențială.
- Dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră trebuie să prioritizeze protecția mediului, având în vedere caracteristicile specifice ale regiunii și riscurile pentru biodiversitate. Studiile de mediu locale sunt esențiale pentru înțelegerea și atenuarea riscurilor pe care le prezintă construcția și exploatarea centralelor eoliene offshore.
- România a adoptat Planul de Amenajare a Spațiului Maritim în noiembrie 2023, marcând un pas important în alinierea activităților maritime la dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, Planul se confruntă cu provocări, inclusiv implicarea insuficientă a părților interesate în timpul elaborării sale, ceea ce a condus la contribuții limitate din partea unor factori relevanți din sectoare precum pescuitul, turismul, dar și autoritățile locale. Revizuirile vor trebui să se bazeze pe consultări mai ample.
- Infrastructura, constând atât în cea privind transportul și distribuția electricității produse de centralele eoliene offshore, cât și în cea portuară sunt esențiale pentru dezvoltarea acestui sector. Producția viitoare de energie electrică din capacități eoliene offshore, onshore și cele în energie nucleară necesită accelerarea consolidării rețelei de transport și a investiților în liniile HVDC pentru a asigura evacuarea acesteia. Portul Constanța, deși parțial echipat, trebuie modernizat pentru a face față depozitării, asamblării și transportului componentelor centralelor eoliene offshore într-un scenariu menit să promoveze o creștere rapidă și un volum mai mare de capacități instalate. De asemenea, deficitul de nave de instalare, la nivel global și lipsa capacității de construcție a acestora la nivel național necesită soluții inovative, precum Acordurile Sectoriale inspirate din Regatul Unit și Polonia.
Citiți întreg studiul (ENG) redactat de Mihai Constantin, Ciel Bovary și Alina Arsani AICI.