Obiectivele ambițioase ale UE trebuie reflectate în legislația națională a fiecărui stat membru. Recent, România a făcut demersuri în acest sens prin adoptarea Legii decarbonizării (Legea 334/2022), care prevede eliminarea cărbunelui din mixul energetic până în anul 2032 și prin schemele de ajutor de stat pentru producția de energie regenerabilă finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Totuși, rămân o serie de politici adoptate la nivel național fie înainte, fie după asumarea pachetului “Fit for 55” la nivelul UE, care ar trebui reanalizate în vederea alinierii la obiectivele mai recente și mai ambițioase din punct de vedere climatic. De exemplu, proiectele de investiții în gaze naturale care nu au fost fundamentate pe baza unor studii de tipul cost-beneficiu precum:
- implementarea unui program de peste 1 miliard de euro pentru racordarea populației la sistemul de distribuție al gazelor naturale (conform Programului de guvernare 2021-2027);
- instalarea la CET Mintia (Deva) a unei centrale de producție de energie electrică de 1.700 MW pe bază de gaze naturale, capacitate nejustificat de mare;
- amânarea eliminării cărbunelui până în anul 2032 (conform Legii 334/2022), față de ținta inițială a anului 2030, mai ambițioasă, din propunerea de Ordonanță de Guvern (mai 2022).
În lipsa unor revizuiri ale acestor politici naționale în sensul adaptării lor la țintele UE prin accelerarea procesului de decarbonizare și implicit a investițiilor în surse regenerabile de energie, tranziția României către neutralitatea climatică va fi mai costisitoare și mai dificil de atins.
Publicație bazată pe un studiu al European Climate Foundation.