Sample Category Title

Central and Eastern European (CEE) countries face numerous challenges in decarbonising their economies. Of these, the transformation of heavy industry is one of the most pressing: despite a progressive decline in the economic contribution of industry post-1990, CEE economies still rely more on their heavy industries than the EU average; these heavy industries remain more carbon-intensive than in other parts of the EU; and progress in decarbonising them remains slow due to inadequate climate policy frameworks and limited institutional capacity and national public funding, among others.  

Context  Romania adopted Government Decision No. 318/2024 in April 2024, introducing a Contracts for Difference (CfD) scheme to support low-carbon emissions technologies. Throughout the summer of 2024, ANRE set out the methodology for determining and collecting CfD contributions, and the Ministry of Energy approved the state aid scheme.   The first CfD auction has concluded and successfully procured the target c. 1.5 GW of installed capacity (1,096 MW for onshore wind and 432 MW for solar). Following the technical evaluation, 47 bids were eligible for financial evaluation with 21 applicants awarded contracts. Maximum prices were set at €78/MWh for solar and €82/MWh for onshore wind and a weighted average of the strike prices were €51/MWh for solar and €65/MWh for wind, representing good value for money. A second auction with 3.5 GW (1.5 GW for onshore wind and 2.0 GW for solar) is scheduled for the third quarter of 2025. Future auctions may include other technologies, such as offshore wind and nuclear.   A CfD contract will last for 15 years. The Modernisation Fund supports the scheme with €3 billion until 2030, after which the cost of maintaining it is to be passed onto the consumer bills. This guaranteed revenue stream over 15 years enables developers to secure financing by ensuring predictable payback periods and minimum returns on investment, protecting investors from market fluctuations.   CfDs are an important tool meant to shield select power generation technologies from market volatility and to provide long-term stability. Despite this successful first auction, though, the Romanian renewables sector is still proceeding with caution, as some language in the CfD contract is less comforting than it first appeared.  Industry concerns  Concerns over stability have been raised by some stakeholders, notably that the contract as written offers limited projection for power generators that are taking on more risk with the Romanian CfD than in CfD schemes in other states.   Reference price methodology   The draft methodology for setting the reference price has been viewed positively by industry, although the final methodology has yet to be released by the energy regulator. The reference price definition poses a risk to generators as ANRE reserves the right to revisit the methodology at any point if they consider that the reference price is not adequately reflecting market trends. However, how exactly ANRE is to (re)assess the situation is not clear. This is a surprising contractual clause considering that the reference price is based on the average day-ahead power market, which should be a straightforward market reading. EPG suggests that wording around adjusting the reference price methodology should at least be limited to a specific percentage point to allow electricity producers to model for the worst-case scenario when deciding on submitting a bid in future auction rounds.   Consumer Price Index  Concerns have been raised over the absence of cumulative Consumer Price Index (CPI) evolution. In theory, the CfD strike price should be adjusted every three years based on CPI; however, adjustment only applies if CPI increases more than 10%. Therefore, any inflation below 10% will not be adjusted for, leaving generators to deal with losses based on inflation of up to that threshold. Indeed, CPI-based adjustments are in line with the Eurozone Consumer Price Index, which is generally more conservative than the Romanian CPI. The long-term nature of CfDs means that real inflation could outstrip CfD payments and significantly impact returns. The unbalanced burden of managing inflation falling on the generator does not match the de-risking purpose of a CfD.   State unilateral exit   The state has the right to unilaterally terminate a CfD contract at its convenience, which many in industry find unacceptable and undermining the scheme’s very sense: to allow for a long-term, predictable revenue stream.   Under this clause, the generator is entitled to payments which theoretically should amount to what they would have received had the contract lasted to full fruition. As always, though, the devil is in the details and the methodology used for calculating the termination payment is not clear-cut. Based on the formulas outlined in the contract, the termination compensation should equate to the generator’s market loss based on the historical weighted average of CfD difference payments since the start date and metered output from the previous year, including a discount rate. However, the generator risks the state terminating the contract following a stable year before the market takes a turn, leaving the generator to carry the burden alone. If the market remains relatively stable, the termination amount would reasonably closely match what the generator should have received. In this situation, though, why would the government choose to exit the contract?   Besides, the reference price calculations will play a significant role in the level of termination fee paid to generators. If these values are transparent and fair, there is a scenario where the generator is fairly compensated, but a clause which allows one party to unilaterally terminate the contract without cause does not inspire confidence.  Regulatory aspects outside the generator’s control  The responsibility of achieving grid connection (ATR) falls on the electricity producer’s shoulders, with little recourse if decisions from the TSO are outside their control. At the auction stage, bidders must evidence the application for ATR. However, they are responsible for achieving ATR within six months of signing the CfD contract, and some bidders have justifiably expressed concerns over tight timelines, especially as decisions around grid connections are in the control of the TSO, while bidders have little control over the decision-making timelines.   The Government Ordinance 59/2013 stipulates that grid connection must be granted by the TSO within six months of application, but in practice it can take over a year. Generators therefore take a risk of not being granted connection agreements on time. The TSO’s ability to accommodate an influx of new grid connection agreements is known to be facing difficulties. If the TSO cannot come to a decision in the 6-month timeline, the CfD Counterpart is within their rights to enforce performance bonds on the bidder. Similarly, the process to obtain a building permit is not guaranteed and the risk of failure or delays may also affect the generator’s ability to see...

Energia eoliană offshore deține un rol important în procesul de decarbonizare al Uniunii Europene (UE). Cu un potențial semnificativ în Marea Neagră, România are oportunitatea de a deveni un lider regional, în special în contextul adoptării Legii privind energia eoliană offshore. Uniunea Europeană vizează o capacitate instalată în energia eoliană de 60 GW până în 2030 și 300 GW până în 2050. România, cu un potențial eolian de 76-94 GW în Marea Neagră, ar putea deveni un lider regional în acest domeniu. Adoptarea Legii privind energia eoliană offshore de către România în 2024 (Legea nr. 121/2024) reprezintă un pas important în dezvoltarea sectorului de energie eoliană offshore. Cu toate acestea, cadrul de reglementare încă prezintă aspecte care trebuie abordate. O problemă importantă este termenul pentru acțiunile prevăzute de lege, cum ar fi disponibilitatea publică a informațiilor privind termenii de referință pentru studiul de specialitate, care ar fi trebuit să fie aprobați până în septembrie 2024. De asemenea, lipsa unui obiectiv juridic privind ținta de capacități instalate este o preocupare, deoarece ar ajuta la respectarea termenelor pentru legislația secundară și ar oferi o mai mare claritate investitorilor. Simplificarea procesului de autorizare este, de asemenea, esențială. Dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră trebuie să prioritizeze protecția mediului, având în vedere caracteristicile specifice ale regiunii și riscurile pentru biodiversitate. Studiile de mediu locale sunt esențiale pentru înțelegerea și atenuarea riscurilor pe care le prezintă construcția și exploatarea centralelor eoliene offshore. România a adoptat Planul de Amenajare a Spațiului Maritim în noiembrie 2023, marcând un pas important în alinierea activităților maritime la dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, Planul se confruntă cu provocări, inclusiv implicarea insuficientă a părților interesate în timpul elaborării sale, ceea ce a condus la contribuții limitate din partea unor factori relevanți din sectoare precum pescuitul, turismul, dar și autoritățile locale. Revizuirile vor trebui să se bazeze pe consultări mai ample. Infrastructura, constând atât în cea privind transportul și distribuția electricității produse de centralele eoliene offshore, cât și în cea portuară sunt esențiale pentru dezvoltarea acestui sector. Producția viitoare de energie electrică din capacități eoliene offshore, onshore și cele în energie nucleară necesită accelerarea consolidării rețelei de transport și a investiților în liniile HVDC pentru a asigura evacuarea acesteia. Portul Constanța, deși parțial echipat, trebuie modernizat pentru a face față depozitării, asamblării și transportului componentelor centralelor eoliene offshore într-un scenariu menit să promoveze o creștere rapidă și un volum mai mare de capacități instalate. De asemenea, deficitul de nave de instalare, la nivel global și lipsa capacității de construcție a acestora la nivel național necesită soluții inovative, precum Acordurile Sectoriale inspirate din Regatul Unit și Polonia. Citiți întreg studiul (ENG) redactat de Mihai Constantin, Ciel Bovary și Alina Arsani AICI.

Offshore wind energy is a crucial element of the European Union’s decarbonisation plan. With substantial untapped potential in the Black Sea, Romania has the opportunity to become a regional leader, particularly following the adoption of its Offshore Wind Law in 2024. Offshore wind energy has emerged as a pillar of the EU's decarbonisation policy. The EU is aiming for 60 GW of offshore wind capacity by 2030 and 300 GW by 2050. Romania, with significant untapped technical wind potential in the Black Sea estimated between 76-94 GW, could become a regional leader in offshore wind development. Romania's adoption of the Offshore Wind Law in 2024 (Law No. 121/2024) is a major step forward in developing its offshore wind sector. However, there are still gaps that need addressing. A key issue is the timeline for actions outlined in the law, such as the public availability of information on the terms of reference for the Expert Study, which was supposed to be approved by September 2024. Additionally, the lack of a legally binding target is a concern, as it would help enforce timelines for secondary legislation and provide greater clarity to investors. Simplifying the permitting process is also crucial, given that developers must currently obtain approvals from multiple authorities. Offshore wind development in the Black Sea should prioritise environmental protection, given the basin's unique characteristics and biodiversity risks. The enclosed nature of the sea, with limited water exchange and anoxic deep layers, makes it particularly sensitive to disturbances. Localised environmental studies are essential for understanding and mitigating the risks posed by offshore wind construction and operation. Lessons from Romania’s onshore wind projects and international offshore wind development can further guide environmentally responsible practices. Romania adopted its Maritime Spatial Plan in November 2023, marking a step forward in aligning maritime activities with sustainable development. However, the MSP faces challenges, including insufficient stakeholder engagement during its development, which resulted in limited input from sectors such as fisheries, tourism, and local authorities. Romania's infrastructure and supply chain readiness are key to unlocking its offshore wind potential, but gaps remain. Future production from offshore wind, onshore wind, and new nuclear capacities will need accelerated grid reinforcements and new HVDC lines, to ensure the evacuation of electricity. The Port of Constanța, while partially equipped, needs an upgrade to handle the storage, assembly, and transport of offshore wind components in a scenario intended to promote rapid growth and a higher volume of installed capacities. A global shortage of installation vessels presents another bottleneck, exacerbated by Romania’s lack of domestic shipbuilding capacity following the Damen Mangalia shipyard’s insolvency. To address these challenges, Romania could adopt Sector Deals modelled on the UK and Poland examples. This paper was written as part of the project BLUECEE – Strengthening Policy and Governance Capacity for Blue Energy in Central and Eastern Europe. The project is part of the European Climate Initiative (EUKI) of the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The opinions put forward in this report are the sole responsibility of the authors and do not necessarily reflect the views of the Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin is a Researcher at the Energy Policy Group, where he focuses on energy policies on topics such renewable energy and decarbonisation policies. As part of the Energy Systems Department he has contributed to a series of reports and policy papers addressing topics such as offshore wind development, solar energy potential, coal phase-out etc. At the same time, he engaged in advocacy activities with different stakeholders in order to promote the collaboration between public authorities, industry, and civil society on topics such as the development of offshore wind (through the Black Sea Renewable Coalition) or designating acceleration areas for renewable energy. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. He also occupies a position of Senior Energy Expert at the World Bank. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

Heavy industry, an engine for development The EU’s heavy industry is under enormous pressure. Across the continent, producers of steel, cement, chemicals, and other essential materials are announcing expensive transformation plans to maintain their competitiveness in a low-carbon world, while struggling to compete with cheap imports and to overcome the current sluggish demand for green products. Said transformation plans are often dependent on state-led infrastructure development – both for enabling their execution (such as carbon dioxide transport infrastructure for carbon management projects) and for creating lead markets to increase the certainty of investment payback (for example, long-term contracts for purchasing green steel at a premium price tag). They are also costly, both in terms of capital and operational expenses, and will require innovative financial and fiscal instruments, including private sector mobilisation, to ensure deployment at the pace required to keep EU industries operating and competing within emissions and resource constraints. In Central and Eastern Europe (CEE), heavy industry is both more emissions-intensive and more economically important than in the rest of the Union. Transforming it to a low-carbon industry could bring a significant payoff in terms of economic development and safeguarding of jobs than in other countries. The demand for carbon-intensive products is also unquestionable, with the rapid economic development of CEE countries requiring large volumes of construction materials. However, the CEE countries’ climate policy push is also weaker, public purses are more constrained, and the recent fomenting of far-right agendas may put social “green-lash” high on the list of challenges facing industrial transformation. Under stringent EU climate targets, CEE border countries such as Romania and Bulgaria also face a higher risk of incurring an industrial trade deficit due to their proximity to cheap extra-EU industrial production - even in regional markets judged to have low trade intensity (such as cement). Transforming CEE industry is therefore as challenging as it is necessary – and its dependence on both infrastructure development and creative funding mechanisms, outlined above, may just be the key to achieving it. The Cohesion Policy, a facilitator of development The progress of CEE countries in reducing their industrial emissions over the last three decades has been mostly driven by downsizing or shutting down legacy economically inefficient industrial facilities from the communist regime. As in the rest of Europe, concerns about competitiveness are reshaping the decarbonisation agenda to a dual “joint decarbonisation and development” approach. For Central and Eastern Europe, this notion of development is still very much predicated (though likely not for much longer) on regional convergence with wealthier EU regions. This offers an opening into combining the economic development imperative with the need to mobilise finance for industrial decarbonisation in a way that can foster regional economic cohesion: the EU Cohesion Policy. The EU Cohesion Policy, the “prime investment policy of the EU” is a broad funding mechanism aiming to reduce the economic, social, and territorial disparities still evident between more developed and less developed European countries. It is delivered through four main funds: the European Regional Development Fund (ERDF), the Cohesion Fund (CF), the European Social Fund Plus (ESF+), and Just Transition Fund (JTF). The majority of this funding is allocated to CEE countries: of a total of €392 billion in the 2021-2027 financial period, Poland alone was allocated nearly €80 billion, and remaining CEE countries and Greece a total of €150 billion. A substantial share of Cohesion Policy funding goes towards infrastructure, particularly transport. In the 2014-2020 period, the single largest direct beneficiaries of funding were the Polish and Romanian national companies for roads and highways, receiving just over €13 billion. Total funding for network infrastructures in transport and energy amounted to €66 billion, while funding for low-carbon transformation totalled €50 billion, out of a total of €531 billion planned. The primary funding instruments for investment in these domains are the CF and ERDF. The substantial share of Cohesion Policy funding available for investment in CEE infrastructure and low-carbon transformation highlights two things. Firstly, there is a well-established funding instrument for the economic development of less developed European regions, much of which goes to large construction projects requiring substantial volumes of steel, concrete, and other construction products. Secondly, there is an opportunity to improve the efficiency of Cohesion Policy funding (already a heated topic in Brussels), by conditioning infrastructure spending on climate performance and mobilising investments in low-carbon products and services as part of a broad industrial transformation. Aligning development with climate through public procurement criteria How could climate conditionalities be implemented within Cohesion Policy infrastructure spending? One solution is to leverage the role of public entities as buyers of the products and services needed to develop new infrastructure. With the vast majority of CEE countries directing most of their funding to public entities, public procurement criteria applied to Cohesion Policy spending could unlock demand for industrial products meeting certain specifications – including their environmental and climate impact, with strong social safeguards in place. Incorporating climate and environmental criteria into public procurement is far from a new idea, but is not legally mandated at EU level. Instead, the EU has a voluntary scheme for Green Public Procurement (GPP), covering fourteen categories of products – two of which are suitable for generating demand for clean industrial products to the scale required for a genuine transformation of heavy industry (office building construction and road construction). While some Member States have adopted their own Green Public Procurement frameworks at national level, these are mostly absent in Central and Eastern Europe (with some exceptions, for example Lithuania), or where they do exist, they include relatively vague criteria on the emissions and environmental performance of industrial products (e.g., Romania’s recently published GPP action plan). Leveraging the existing framework for GPP criteria could serve as a starting point for introducing climate conditionalities in the disbursement of Cohesion Policy funding instruments. This means that Member States, who are responsible for selecting projects to be funded under these instruments, can introduce product-level or project-level criteria into their funding contracts, ensuring that beneficiaries (public and private alike) implement such criteria to reduce the life-cycle...

În contextul politicilor climatice ambițioase asumate la nivel european, următorii 10 ani sunt decisivi pentru transformarea profundă a industriilor de ciment și var, astfel încât să rămână competitive într-o economie cu emisii reduse.

With stricter climate rules, industries that emit a lot of carbon face tighter deadlines to reduce emissions. To stay competitive, the cement and lime sectors must adopt new strategies and invest in low-carbon technologies. These changes will be costly and complex. While Romania lags behind other countries like Bulgaria and Poland in carbon capture projects, cement and lime will still be vital for Romania's growth. This is due to the country's planned infrastructure projects, such as new roads and buildings by 2030. Recommendations for the Next 5-10 Years To succeed, industries and the government must commit to using the best methods for cutting emissions. Here are key steps for the next 5 to 10 years: Deploy new renewable energy capacities: As the sector moves towards decarbonisation, energy demand is expected to rise, particularly due to carbon capture. Ensuring that this additional energy demand is clean will require substantial amounts of low-carbon energy and additional capacities to support both self-consumption and reducing the carbon intensity of Romania’s grid electricity supply. Accelerate CO2 transport and storage infrastructure development: Given the existing regulatory and permitting barriers and limited ambition for advancing CCS/CCUS technologies that have hindered progress on CO2 transport and storage infrastructure, public authorities must strengthen their commitment to advancing CCS solutions. Strengthen the cooperation between the cement and lime industries and hydrocarbon producers: Romania’s significant potential for geological CO2 storage capacities and its obligation to capture and store 9 Mt of CO2 annually until 2030, as outlined in the NZIA, requires an accelerated dialogue between the owners of depleted gas and oil fields and industries that will rely heavily on CCS (such as the production of cement, lime, fertilisers and oil refining). The dialogue is particularly relevant given the discussions around the adoption of a National Carbon Management Strategy. Speed up investments and the disbursement of public funding: CCS is a costly yet essential technology for decarbonising the cement and lime sectors. Both the disbursement of funds and private financing are essential for kickstarting deep decarbonisation investments. Design complementary funding mechanisms: In addition to issuing green bonds to raise funding, it is important to design new financial mechanisms such as Carbon Contracts for Difference, a flexible funding mechanism offering industrial operators a stable carbon price through a contract between the operator and the government. This can help finance operational costs based on actual emissions reductions. Adopt a clear, ambitious yet feasible Green Public Procurement Plan for construction products: Implementing a well-designed and ambitious GPP system is a complementary tool that can indirectly compensate decarbonisation costs and stimulate market creation for low-carbon cement, lime and other construction materials. In conclusion In conclusion, the pace and effectiveness of the cement and lime industries’ transition toward decarbonisation depend not only on the companies’ investment plans but also on robust policy support. Sabina Strîmbovschi, EPG Senior Researcher Sabina works as a Senior Researcher in industrial decarbonisation within the Clean Economy Programme of EPG. She holds a PhD in Political Science (International Relations) from the National University of Political Studies and Public Administration (SNSPA, Bucharest). Before joining EPG, Sabina worked for one of the largest business support organizations in Romania, where she coordinated the activities of the European and international organizations office. Over the last few years, she has been involved in two volunteer organizations. She served as an affiliated expert and board member at one of the most important think-tanks on European Affairs in Romania – the Center of European Expertise (Europuls). She is also a member of Future Energy Leaders Romania – the youth program of the Romanian National Committee of the World Energy Council. Contact: sabina.strimbovschi@enpg.ro

Fondul Social pentru Climă (FSC) se dorește a fi un instrument care sporește eficiența și atenuează impactul asupra bunăstării ca efect al extinderii tarifării emisiilor de carbon în sectoarele clădirilor și al transportului rutier prin introducerea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS2). FSC va ajuta gospodăriile vulnerabile și utilizatorii de mijloace de transport să reacționeze la creșterea prețurilor la combustibilii fosili prin facilitarea investițiilor în soluții cu emisii reduse de carbon.  Acesta poate oferi, de asemenea, un sprijin direct temporar al veniturilor pentru a acoperi impactul inițial asupra grupurilor vulnerabile până când investițiile pe termen lung își produc efectele, dar acesta nu este principalul mecanism de sprijin. Important este ca intervențiile FSC să abordeze în primul rând potențialul impact legat de introducerea ETS2. Această limitare a domeniului de aplicare, precum și cea a bugetului, înseamnă că acest instrument nu poate aborda problemele generale de sărăcie energetică ale unei țări. Cu toate acestea, veniturile suplimentare din ETS2 (sau alte surse de finanțare) pot fi utilizate în mod semnificativ pentru atingerea unor obiective similare în afara domeniului de aplicare direct al FSC, inclusiv prin mecanisme de finanțare complementare.   În România, cea mai mare incidență a ETS2 va fi limitată la minoritatea gospodăriilor conectate la rețeaua de gaze naturale, care se află în general în afara celor mai mici categorii de venituri. Pentru o gospodărie cu un consum mediu lunar de gaze naturale de 100 de metri cubi, un preț al carbonului de 45 EUR/t are un impact lunar de aproximativ 8,2 EUR/lună. Deși nu intră direct în domeniul de aplicare al FSC, se preconizează că numeroasele gospodării rurale care utilizează biomasa lemnoasă pentru încălzire, deși nu sunt afectate în mod direct de ETS2, vor face tranziția către surse de încălzire mai convenabile - furnizarea de ajutor pentru ca acestea să treacă la soluții cu emisii reduse reprezintă o oportunitate. În zonele urbane, în ciuda declinului recent, încălzirea centralizată rămâne o opțiune relevantă care ar putea fi facilitată de FSC. Impactul va fi mai răspândit în rândul utilizatorilor din sectorul transporturilor, unde combustibilii fosili reglementați de ETS2 domină mixul de combustibili. Pentru un preț al carbonului de 45 EUR/t, creșterea simulată a prețului este de 0,12 EUR pe litru de motorină și de 0,10 EUR pe litru de benzină. Îmbunătățirea accesului, a calității și a performanțelor în materie de emisii ale transportului public și accesul la vehicule cu emisii reduse sunt opțiuni viabile pentru punerea în aplicare a FSC. În ansamblu, conformitatea cu FSC va necesita eforturi semnificative, colectarea de date, cartografierea programelor existente și justificări pentru măsuri și investiții suplimentare, precum și etape și obiective credibile. Cu toate acestea, acest proces vine, de asemenea, cu oportunități semnificative. Recomandări pentru decidenții din România Să profite de oportunitățile oferite de FSC pentru a aborda sărăcia energetică (și din perspectiva transporturilor) mai sistematic în România. Efortul necesar pentru colectarea datelor și conceperea PSC va fi substanțial și, cu ajutorul FSC sau al altor programe de asistență tehnică și de consolidare a capacităților finanțate de UE, ar putea fi utilizat în mod optim prin regândirea interacțiunilor dintre politicile climatice, energetice și sociale, prin colectarea și gestionarea mai multor date, reducerea erorii de excludere și abordarea surselor multiple și concomitente de vulnerabilitate. Să conceapă măsurile din PSC în sinergie cu alte instrumente de finanțare, existente sau potențiale. Există multe interacțiuni posibile între FSC și PNRR, Programul Regional, Programul de Dezvoltare Durabilă, Programul pentru Tranziție Justă și Administrația Fondului de Mediu. Atunci când intervențiile necesare nu se încadrează în domeniul de aplicare sau în bugetul FSC, acestea pot fi completate prin intermediul altor fonduri. Să permită o consultare cuprinzătoare și semnificativă pentru a se asigura că măsurile și investițiile sunt adaptate corect la nevoile grupurilor vulnerabile și sunt concepute într-o manieră incluzivă cu beneficiarii și autoritățile locale. Ana-Maria Niculicea, EPG Researcher Ana-Maria Niculicea is a Researcher at Energy Policy Group, in the Clean Economy programme. She coordinates research activities on climate governance with a focus on  enhancing national climate governance and the social acceptance of the transition to a low carbon economy. Additionally, she conducts research on social acceptance of CCUS technologies in the Horizon2020 ConsenCUS project.   She holds a MSc in Politics, Economics and Philosophy from University of Hamburg and a bachelor’s degree in Political Science from National University of Political Studies and Public Administration. Contact: ana.niculicea@enpg.ro

The Social Climate Fund (SCF) is meant to be a tool that increases the effectiveness and mitigates the welfare impact of the expansion of carbon pricing to buildings and road transport through the introduction of the Emissions Trading System 2 (ETS2). The SCF will help vulnerable households and transport users respond to higher fossil fuel prices by enabling investments into low-carbon solutions.  It can also provide temporary direct income support to cover the initial impacts on vulnerable groups until the long-lasting investments take effect, but this is not the main support mechanism. Importantly, the SCF interventions need to primarily address potential impacts related to the introduction of ETS2. This limitation of scope, as well as that of budget, mean that this instrument cannot address the overall energy poverty problems of a country. However, additional ETS2 revenues (or other funding sources) can be used meaningfully toward similar aims outside the direct scope of SCF, including through complementary financing mechanisms.   In Romania, the highest incidence of ETS2 will be limited to the minority of households connected to the natural gas grid, who are generally outside the lowest income brackets. For a household with an average monthly consumption of natural gas of 100 cubic meters, a carbon price of 45€/t results in a monthly impact of around €8.2/month. While outside the direct scope of the SCF, the numerous rural households who use woody biomass for heating, while not directly affected by ETS2, are expected to transition to more convenient heating sources - providing help for them to leapfrog to low-emissions solutions represents an opportunity. In urban areas, despite the recent decline, district heating remains a relevant option that could be enabled by the SCF. The impact will be more widespread on transport users, where fossil fuels covered by ETS2 dominate the fuel mix. For a carbon price of 45€/t, the simulated price increase is 0.12€ per liter of diesel and 0.10€ pe liter of gasoline. Improving access, quality and emissions performance of public transport and access to low-emissions vehicles are viable options for the implementation of the SCF. All in all, compliance with the SCF will require significant efforts, data collection, mapping of existing programmes, and justifications for additional measures and investments, as well as credible milestones and targets. However, this process also comes with significant opportunities. Recommendations for Romanian decision makers Seize the opportunity of the SCF to tackle energy (and transport) poverty more systematically in Romania. The effort needed for collecting data and designing the SCPs will be substantial and could, with the help of SCF or other EU-funded technical assistance and capacity building programmes, be used optimally by rethinking the climate-energy-social policy interactions, by acquiring and managing more data, reducing the exclusion error, and tackling the multiple and concurring sources of vulnerability. Design SCP interventions in synergy with other funding instruments, either existing or potential. There are many possible interactions between SCF and the NRRP, Regional Programme, Sustainable Development Programme, the Just Transition Programme, and the Environmental Fund Administration. When needed interventions do not fit within the scope or budget of the SCF, they can be complemented through other funds. Enable wide and meaningful consultation to ensure the measures and investments are correctly tailored to the needs of vulnerable groups and are designed in an inclusive manner with beneficiaries and local authorities. Ana-Maria Niculicea, EPG Researcher Ana-Maria Niculicea is a Researcher at Energy Policy Group, in the Clean Economy programme. She coordinates research activities on climate governance with a focus on  enhancing national climate governance and the social acceptance of the transition to a low carbon economy. Additionally, she conducts research on social acceptance of CCUS technologies in the Horizon2020 ConsenCUS project.   She holds a MSc in Politics, Economics and Philosophy from University of Hamburg and a bachelor’s degree in Political Science from National University of Political Studies and Public Administration. Contact: ana.niculicea@enpg.ro

Ministerul Energiei a transmis recent Comisiei Europene versiunea finală a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), documentul-cadru prin care România își stabilește obiectivele și măsurile pentru decarbonizare, aliniate cu țintele europene pentru 2030 și cu angajamentul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050.  Publicat pentru prima oară pentru consultare la finalul anului 2018, proiectul Planului a trecut printr-o lungă serie de modificări până la varianta finală. În ultimii ani, experții EPG au participat la consultările organizate de Ministerul Energiei privind acest document cu o deosebită importanță strategică și au comunicat necesitatea unei serii de ajustări, astfel încât planul să fie aliniat obiectivelor europene cât și altor strategii relevante ale României. Versiunea actualizată a PNIESC propune ținte mai ambițioase pentru creșterea ponderii energiei regenerabile până în 2030, reflectând o mai mare determinare în direcția decarbonizării economiei și a sectorului energetic.   Cu toate acestea, versiunea finală a Planului prezintă încă unele ambiguități ce vor necesita clarificări prin strategii viitoare. Printre prioritățile menționate de experții EPG se regăsesc dezvoltarea producției de hidrogen regenerabil, extinderea infrastructurii de transport și stocare, cât și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru captarea și stocarea carbonului. Ministerul Energiei are responsabilitatea de a aborda aceste aspecte esențiale pentru a asigura României un cadru complet și durabil în tranziția către o economie cu zero emisii nete.  Citate Radu Dudău – EPG Co-founder & President: "Noul PNIESC, publicat de Ministerul Energiei, în formă actualizată, în octombrie 2024, reprezintă un remarcabil pas înainte în asumarea de către Guvernul României a unor ținte mai ambițioase în tranziția către un sistem energetic eficient, rezilient și cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră.   Printre elementele notabile de progres se numără ținta pentru surse regenerabile de energie de 38,4% în 2030 din consumul total final de energie la nivel național (față de doar 30,7% în planul din 2021); stabilirea unui obiectiv de reducere a emisiilor din sectoarele guvernate de ESR (Effort Sharing Regulation, adică transporturi, clădiri, agricultură, mică industrie și deșeuri) de -12,7% până în 2030 (față de ținta precedentă de doar -2%, stabilită în 2018); și asumarea unui obiectiv de decarbonizare a economiei mai ambițios decât în Strategia pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (STL): 96% în 2040 și 105% în 2050 față de nivelul de emisii al anului 1990.  Astfel, alături de STL și de recent-publicata Strategie Energetică Națională, PNIESC articulează un parcurs mai ambițios și mai coerent al sectorului energetic românesc, mai bine aliniat la comandamentele Pactului Verde European. Pe de altă parte, o serie de politici și măsuri pentru realizarea obiectivelor PNIESC sunt încă lipsite de substanța necesară, astfel că Planul rămâne, parțial, un document de intenții a căror realizare va trebui să fie determinată pe parcurs." Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: "Noua versiune a PNIESC este considerabil mai ambițioasă decât varianta inițială din  2023, vizând o reducere a emisiilor cu 96% până în 2040 și atingerea de emisii nete negative în 2050, în principal prin intermediul rezervoarelor naturale de carbon, precum pădurile. În ciuda ambițiilor crescute, dependența PNIESC de absorbțiile naturale de carbon are limite, mai ales fiindcă este bazată pe o revizuire a modului de raportare, mai degrabă decât pe o dezvoltare sporită a absorbțiilor. În plus, incertitudinile legate de impactul schimbărilor climatice asupra potențialului de absorbție al pădurilor nu sunt neglijabile.  Pe de altă parte, PNIESC intensifică măsurile de decarbonizare pe termen scurt, stabilind obiective ambițioase pentru clădiri, industrie și transporturi. Se propun mai multe măsuri de sprijin financiar, inclusiv extinderea achizițiilor publice ecologice, stimulente pentru decarbonizarea industriei și angajamente pentru noi strategii de gestionare a carbonului. Sunt incluse măsuri specifice pentru atenuarea sărăciei energetice, ceea ce face ca planul să fie mai robust în ceea ce privește sprijinirea unei tranziții echitabile din punct de vedere social. Cu toate acestea, persistă discrepanțe substanțiale, în special în ceea ce privește obiectivele sectoriale specifice, infrastructura pentru captarea carbonului și planurile detaliate pentru hidrogenul regenerabil.  În ansamblu, PNIESC consolidează planificarea în domeniul climei, însă rămân lacune critice în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, prioritizarea resurselor regenerabile și planurile socioeconomice pe termen lung. Atingerea reducerii de 96% până în 2040 va necesita investiții substanțiale, planificare strategică și acțiuni imediate pentru a consolida aceste obiective ambițioase, domenii în care Planul ar fi putut oferi orientări mai clare. " Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: "Varianta finală a PNIESC aduce îmbunătățiri notabile față de versiunea inițială din 2023. Pe lângă ținte mai ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacităților instalate din surse regenerabile de energie (SRE) pentru 2050 la 33,3 GW energie solară și 21,3 GW energie eoliană față de 30,5 GW, respectiv 16 GW în varianta anterioară a planului, remarcăm și creșterea capacităților de stocare a energiei până la 1,2 GW pentru 2030 și 2,0 GW pentru 2035. Acestea din urmă sunt esențiale pentru facilitarea integrării SRE și implicit deciziile de investiții.    Cu toate acestea, au rămas anumite aspecte care necesită clarificări și ajustări, precum necesitatea unui plan concret privind utilizarea gazului natural până în 2040, respectiv 2050, care să ofere mai multe informații despre tranziția către hidrogen, precum capacitățile instalate din SRE necesare producerii de hidrogen regenerabil, infrastructura de transport și stocare, importurile și exporturile și, nu în ultimul rând, integrarea biometanului în rețelele existente. În plus, sectorul energetic ar trebui să vizeze o țintă mai ambițioasă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Conform analizelor EPG, decarbonizarea sectorului energetic este posibilă în anul 2040 într-un scenariu în care capacitatea instalată din SRE este mai ambițioasă, corelată cu capacități semnificative de stocare a energiei electrice.  Salutăm creșterea obiectivelor privind vehiculele electrice și plug-in; totuși, este nevoie și de un cadru mai ambițios privind stimularea achiziției de autoturisme electrice și plug-in și descurajarea achiziției de autoturisme cu ardere internă second-hand. Apreciem și menționarea Legii privind energia eoliană offshore în document, alături de ținta pentru primele capacități instalate în anul 2032. Totuși, considerăm că ar trebui evidențiată mai clar diferența dintre energia eoliană offshore și onshore, având în vedere diferențele semnificative de factori de capacitate...

Clădirile sunt unul dintre principalii consumatori de resurse energetice și emițători de CO2 la nivel global. În statele membre ale Uniunii Europene, aproximativ 40% din energia consumată de utilizatorii finali este utilizată în clădiri, în principal pentru încălzire  răcire și apă caldă. Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) solicită statelor membre ale UE să introducă măsuri care să abordeze impactul emisiilor de carbon pe întreaga durată de viață (WLC) a clădirilor, cuprinzând atât emisiile operaționale, cât și emisiile încorporate în etapele de producție, construcție, renovare și sfârșit de viață. Punerea în aplicare a acestor măsuri necesită transformări structurale ample, ceea ce reprezintă o provocare pentru țările care nu sunt familiarizate instituțional cu acest concept, cum ar fi România. O implementare eficientă a WLC necesită o abordare multidisciplinară și integrată a decarbonizării clădirilor, combinând inovarea tehnologică, strategia economică și legislația adaptată. De asemenea, este nevoie de colaborare și coordonare între o varietate de actori din sectorul clădirilor care joacă roluri-cheie în etapele ciclului de viață al clădirii și în ecosistemul mai larg al construcțiilor durabile. Barierele care pot afecta aplicarea eficientă a abordării WLC în sectorul construcțiilor din România, împreună cu soluțiile propuse pentru fiecare dintre acestea, sunt clasificate în categorii tehnologice, economice, legislative și de reglementare și culturale și de percepție publică, fiecare set de bariere și soluții fiind distribuit în diferite etape ale ciclului de viață al clădirii. Noul studiu EPG nu numai că evidențiază problemele și soluțiile actuale, ci trasează și o hartă pentru acțiunile viitoare, invitând toți actorii relevanți să participe activ la construirea unui viitor durabil. Această direcție nu este doar o necesitate ecologică, ci și o oportunitate economică vastă cu beneficii pe termen lung pentru întreaga societate. Unele dintre cele mai relevante recomandări pentru accelerarea adoptării practicilor durabile în sectorul construcțiilor sunt: stabilirea unui cadru de reglementare solid și a unor standarde pentru materialele de construcție durabile, locale, precum și pentru materialele secundare, reciclate, alături de extinderea infrastructurii de reciclare. stimularea investițiilor și a cererii în domeniul construcțiilor durabile prin intermediul unor instrumente precum reducerile fiscale. prioritizarea renovării în detrimentul construcțiilor noi. consolidarea bazelor de date privind stocurile de clădiri. desfășurarea de campanii de sensibilizare și educare pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la principiile WLC și la importanța abordării emisiilor generate de ciclul de viață în clădiri. Citiți întreg studiul (ENG) redactat de Cătălin Lungu (OAER), Radu Dudău (EPG) și Luiza Zăpucioiu (EPG), AICI.

The infographic summarises the main barriers identified in the implementation of whole life carbon in Romanian buildings sector and proposes solutions to overcome them. The barriers identified and solutions proposed are indicated for each stage of the building lifecycle stages, reproduced from EN 15978:2011, with added barriers and recommendations for B8 Module (Operational carbon) and D Module (Beyond the system boundary). Download Infographic as PDF

The revised Energy Performance of Buildings Directive (EPBD) demands EU member states to introduce measures addressing the whole-life carbon (WLC) impact of buildings, encompassing both operational emissions and embodied emissions across the production, construction, renovation, and end-of-life stages. Implementing these measures requires extensive structural transformations, posing challenges for countries that are institutionally unfamiliar with the concept, such as Romania. An effective implementation of WLC requires a multidisciplinary and integrated approach to building decarbonisation, combining technology innovation, economic strategy, and adapted legislation. Likewise, it requires collaboration and coordination between a variety of actors in the buildings sector that play key roles in the stages of the building lifecycle and the wider ecosystem of sustainable construction. Barriers that may impede the effective application of the WLC approach in Romania’s construction sector, along with proposed solutions to each, are categorised as technological, economic, legislative and regulatory, and cultural and public perception-based, with each set of barriers and solutions distributed across different stages of the building lifecycle. Some of the most salient recommendations to accelerate the adoption of sustainable practices in the building sector are: establishing a strong regulatory framework and standards for sustainable, local construction materials as well as secondary, recycled materials, alongside expanding the recycling infrastructure. driving investment and demand in sustainable constructions through instruments such as tax reductions. prioritising renovation over new builds. strengthening building stock databases. conducting awareness and education campaigns to raise awareness of the WLC principles and the significance of addressing life-cycle emissions in buildings Radu Dudău, EPG Co-founder & President Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets. Contact: radu.dudau@enpg.ro

In 2024, the EU proposed a target of reducing GHG emissions by 90% by 2040, compared to 1990 levels. This target not only secures the pathway to climate neutrality by 2050, but also gives a clear signal of what the 2030-2040 decade will look in terms of fossil fuel phase-out, cleantech development and just transition, among others. The proposed 2040 target underscores the EU's commitment to aligning with the Paris Agreement while making significant progress towards its long-term goal of climate neutrality by 2050. To help reach the Union’s climate targets, Member States are required under the EU Governance Regulation to develop long-term strategies for climate change mitigation. Romania’s Long-term Strategy (LTS), adopted in 2023, sets a target of achieving climate neutrality by 2050, provides a framework for interim targets, and proposes policies to achieve a cohesive and sustainable approach to climate change mitigation. It defines a clear interim target of 78% emission reduction by 2030 (compared to 1990 levels), reaching 91% in 2040. The adopted LTS could enhance Romania's contribution to he EU’s collective emission reduction efforts and achievement of climate neutrality by 2050. These interim goals serve as benchmarks on the pathway towards achieving Romania’s longterm climate objectives, as they enhance predictability, safeguard against potential setbacks, and enable earlier investments in new technologies and infrastructure. Although the LTS aligns with the proposed EU 2040 target, Romania does not have a legally binding target for 2040 and the strategy still exhibits gaps and uncertainties regarding its implementation. These shortcomings add to other challenges Romania faces in meeting its climate objectives, especially given its reliance on fossil fuels, hard-to-abate industries, regulatory uncertainties and limited fiscal capacity. Uncertainties and risks may also arise from various technological, economic, or political factors, as well as public resistance to climate policies and geopolitical shocks. These risks must be mitigated through clear, robust policies and commitments at national and sectoral level.   Moreover, Romania has already submitted to the Commission the final version of its updated NECP (which is more ambitious than the LTS) and has adopted other key sectoral strategies (the National Hydrogen Strategy, the National Adaptation Strategy, the National Energy Strategy and the Romanian Industrial Strategy 2024-2030). According to the Governance Regulation, Member States should update their long-term strategies only if they deem it necessary. To align with the latest national and EU policy developments, enhance coherence, and increase certainty in the achievement of existing emissions targets and trajectories, a revision of the existing LTS may be due. Ioana Vasiliu, EPG Senior Researcher Ioana works as a Senior Researcher within the Clean Economy Programme of EPG. She holds a bachelor degree in management for public administration and a post university diploma as expert for sustainable development both from the Economic Academy of Bucharest. Before joining EPG, Ioana worked for Romanian Ministry of Environment, Waters and Forests as european affairs advisor within Climate Strategies and Reporting Department. Over the last years, she has been involved in addressing climate change at national level, by developing policies and strategies for reducing greenhouse gas emissions and adapting to the effects and impacts of climate change. At international level she acted as rapporteur for climate change adaptation policies and NECP, is member of UNFCCC expert roster and coordinated Romania’s accession process to the OECD, in the field of climate change. Contact: ioana.vasiliu@enpg.ro

În anul 2022, România avea o capacitate instalată de producție de biogaz de 23 MW și nicio producție de biometan. Aceste cifre contrastează puternic cu obiectivele stabilite în documentele strategice naționale, care prevăd o creștere rapidă a sectorului biogazului.

Biogas and biomethane will play an important role in achieving a cleaner energy mix and safeguarding the EU from external energy price fluctuations. Current projections estimate fossil gas to make up only between 2.5-6.6% of Romania’s energy demand in buildings by2050 (Energy Policy Group, 2022). Achieving the European Union’s net-zero target by 2050 requires reducing natural gas usage, and decarbonising gas where reductions are not possible. Biogas and biomethane have the technical potential to replace natural gas to a significant extent as a fuel of choice, especially for industry. The use of biogas and biomethane incurs several advantages. Notably: Biogas and biomethane can also build on the circular economy by improving waste management strategies and overall resource efficiency Biogas and biomethane offer the same system-level benefits as natural gas (seasonal storage, flexibility on the power market, heating, and ability to transport efficiently over distances). Anaerobic digestion uses the same methane from decomposing organic matter which would otherwise be released into the atmosphere. Biomethane has the technical ability to use the current gas grid, in theory avoiding some stranded assets. However, realising this benefit’s full potential requires high economies of scale, which are not yet foreseen. Biogas and biomethane can also build on the circular economy by improving waste management strategies and overall resource efficiency Nonetheless, there are some limitations to what can be achieved through these alternative fuels. Despite their high technical potential, projections of future biogas and biomethane production do not always properly consider sustainability criteria, resulting in exaggerated figures. Therefore, given the value of these resources and limitations in feedstock availability, the Romanian energy sector could benefit from a regulatory framework to incentivise the production of biogas and biomethane and ensure they are targeted where they can have the greatest decarbonisation benefits. This paper gives an overview of Romania’s biogas and biomethane strategic targets and examines the existing Romanian production potentials in the context of the sustainability criteria specified in the new Renewable Energy Directive (RED III, 2023) to illustrate the gap. The paper will then outline lessons learned from EU countries that have successfully increased their production and examine trade-offs which must be considered in any future biogas and biomethane strategy in Romania. Nadia Maki, EPG Senior Researcher Nadia Maki is a Senior Researcher within the Energy Systems Programme of EPG. She is an energy policy researcher focused on renewable energy financing, green technology and innovation and emerging economies. Before joining EPG, Nadia worked as an independent evaluator for renewable energy financing schemes for the UK Department of Energy Security and Net Zero, evaluating schemes such as the Contracts for Difference scheme and the Capacity Market scheme. Nadia has extensive experience using theory-based evaluation methods. She has also contributed to projects for DG CLIMA, DG Environment, the Research Council of Norway, UN Women, the World Health Organization and ActionAid. Nadia holds an MSc in Climate Change, Development and Policy from the Science Policy Research Unit and the Institute of Development Studies at the University of Sussex and a Bachelors of Arts degree from Queen’s University in Canada.  Contact: nadia.maki@enpg.ro

Achizițiile publice pot crea noi oportunități pentru dezvoltarea industriei cu emisii reduse de carbon  Ambițiile europene în materie de climă și mediu asumate prin Pactul Verde European responsabilizează statele europene, inclusiv operatorii industriali să își reducă în mod accelerat emisiile. Acest lucru presupune, printre altele, utilizarea de noi tehnologii inovatoare, înlocuirea combustibililor fosili cu surse curate de energie și eficientizarea consumului de resurse și  energie. Transformarea fundamentală a industriei va fi, prin urmare, un proces de durată, care va necesita investiții majore din partea operatorilor industriali, dar și suport din partea statului pentru acoperirea costurilor semnificative de investiții, pentru extinderea și dezvoltarea infrastructurii necesare. Există mai multe mijloace prin care decarbonizarea industriei ar putea fi susținută de către stat, fie că vorbim de facilități fiscale, granturi și subvenții sau mecanisme legislative de stimulare a cererii pentru produse cu emisii reduse de carbon, cum sunt sistemele de Achiziții Publice Ecologice (APE). Sistemele APE reprezintă procesul prin care autoritățile publice urmăresc să achiziționeze lucrări, bunuri sau servicii, care au un impact redus asupra mediului de-a lungul întregului ciclu de viață, în detrimentul produselor cu emisii ridicate de carbon. Potrivit economiștilor, este o alternativă mai eficientă pentru susținerea industriei în procesul de tranziție verde, cu impact mai limitat asupra bugetului național. Acest aspect este esențial pentru România, o țară cu spațiu fiscal redus comparativ cu state precum Germania și Franța, unde se acordă ajutoare de stat semnificative pentru decarbonizarea industriei. Prin implementarea unui sistem APE funcțional, industria din România ar beneficia de predictibilitate și susținere în procesul de decarbonizare, menținându-și astfel competitivitatea pe plan european și global. În contextul presiunii legislative europene de reducere graduală a emisiilor de carbon, implementarea unui asemenea mecanism va contribui atât la creșterea avantajului competitiv al României, pe termen mediu și lung, cât și la atingerea țintelor de reducere a emisiilor la nivel național. Care este legătura între competitivitatea industriei și APE? Ultimii cinci ani au fost marcați de dezvoltarea și actualizarea unor politici europene esențiale în transformarea industriei. Pe lângă multiplele directive europene din cadrul pachetului Fit-for-55, declarațiile Comisiei Europene, din ultimele luni, au adus în prim plan importanța decarbonizării industriei în menținerea competitivității pe piețele globale. Potrivit unui studiu EPG, în absența unor măsuri concertate de decarbonizare, până în 2030, costul total de emisii pentru industriile oțelului, cimentului și chimicalelor din România va crește de patru ori, comparativ cu 2024. Această creștere generează un risc real de mărire a costurilor de producție, reducerea sau chiar relocarea facilităților de producție. Impactul asupra României ar putea fi, prin urmare, unul semnificativ. Sectorul industrial contribuie cu 22,8% din Valoarea Adăugată Brută și asigură aproximativ 20% din actualele locuri de muncă. Mai mult, anumite industrii energo-intensive sunt importante din punct de vedere strategic pentru România, precum producția de oțel primar, care în alte țări din regiune dispare gradual, riscând astfel o dependență crescută de importuri. Pe de altă parte, emisiile generate de industrie însumează 14% din emisiile naționale, iar reducerea lor va implica în multe cazuri transformarea fundamentală a proceselor industriale, cu costuri investiționale semnificative. Sistemele de APE reprezintă un instrument de sprijin indirect în procesul de decarbonizare. Ca urmare a implementării planurilor complexe de transformare industrială, acestea pot aduce un plus de predictibilitate și certitudine în ceea ce privește cererea pentru produsele industriale verzi. Implementarea unui sistem de APE în România ar genera cerere previzibilă pentru produsele ecologice din partea unui cumpărător major (statul)dispus să achiziționeze cantități semnificative de materiale cu o amprentă redusă de carbon. Statul este cel mai mare achizitor: în 2023, ponderea achizițiilor publice la PIB-ul țării a ajuns la 19% în anul 2023 (aprox. 61 miliarde de euro), de la 8% în 2018. Mai mult, aproape un sfert din valoarea totală a achizițiilor publice este reprezentată de lucrările de construcții, care utilizează cantități semnificative de beton, oțel, și alte produse ale industriei energo-intensive, unde procesul de decarbonizare va fi cel mai complex. Achizițiile publice pentru aceste categorii de lucrări vor continua să crească (spre exemplu, România s-a angajat să aloce circa 2% din PIB anual pentru proiectele de infrastructură și transport, până în 2030). În plus, o proporție semnificativă a investițiilor în infrastructură este realizată prin fonduri europene, inclusiv prin Planul Național pentru Redresare și Reziliență, care condiționează realizarea proiectelor de îndeplinirea criteriilor verzi. Prin urmare, achizițiile publice ecologice pot influența în mod semnificativ evoluția și înverzirea economiei, iar investițiile în infrastructură și construcții ar putea deveni un instrument relevant de influențare a pieței pentru decarbonizarea industriei energo-intensive din România. Rolul Planului Național de Acțiune pentru Achiziții Publice Ecologice 2024 – 2027 Până în prezent, utilizarea achizițiilor publice ca instrument strategic de decarbonizare a fost sporadic aplicat în UE, unde prețul cel mai mic reprezintă cel mai important criteriu de evaluare pentru peste jumătate din achizițiile publice din statele membre. La nivelul UE, există un cadru voluntar de APE, prin intermediul căruia au fost definite criterii ecologice pentru 14 categorii de produse, servicii și lucrări. Aceste criterii au fost adoptate integral sau parțial de anumite state membre (precum Olanda, Suedia și Italia), fiind stabilite ținte progresive anuale în cadrul planurilor naționale de APE.  Criteriile se bazează pe instrumente precum evaluarea impactului pe întregul ciclu de viață (LCA) sau standarde și etichete ecologice, printre altele. Suplimentar față de criteriile voluntare, există câteva directive europene, cum ar fi Directiva privind Performanța Energetică a Clădirilor, ce includ criterii obligatorii care trebuie să se regăsească în achizițiile publice la nivel național. Deși au caracter voluntar, obiectivul planurilor naționale de APE este de a transmite semnale clare pieței că există cerere pentru produse și servicii cu emisii reduse, precum și de a pregăti autoritățile publice și operatorii economici pentru achiziții complexe, cum sunt cele ce prevăd criterii ecologice. România a adoptat Legea privind Achizițiile Publice Verzi în 2016, iar în 2023 a publicat Strategia Națională în domeniul Achizițiilor Publice (2023-2027). Recent, în septembrie 2024, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a lansat spre consultare publică noul Plan de Acțiune al României pentru Achiziții Publice Ecologice 2024-2027, care va înlocui planul expirat încă din 2013. Noul plan include o listă...

Transformarea industriei: o necesitate presantă În contextul geopolitic și economic actual, politicile industriale din Uniunea Europeană sunt esențiale pentru a asigura securitatea, prosperitatea și atenuarea schimbărilor climatice. Un nou val de politici și scheme de suport, axate pe transformarea sustenabilă a industriilor statelor membre, reflectă o reorientare a gândirii strategice atât la nivel european cât și național. Astfel, mult-așteptatul raport al lui Mario Draghi a propus o abordare duală a problematicii tranziției industriale axată pe obiectivele de decarbonizare și competitivitate, două dimensiuni strâns întrepătrunse, care trebuie abordate concomitent. În acest sens, este nevoie de un mix de politici și stimulente economice care să permită operatorilor industriali, mai ales din industriile energo-intensive, să se transforme și să poată concura pe piețele europene și globale, cu o expunere cât mai redusă la vulnerabilități pe lanțul de producție. Aceste semnale au fost preluate de către decidenții din România, rezultând în noi angajamente de susținere și finanțare a marii industrii.Deși binevenite, mecanismele propuse abordează doar parțial provocările de competitivitate ale industriei românești și cel mai probabil, în forma actuală nu vor reuși să prevină decalajul României față de alte state europene. Cum susține România transformarea industriei sale? Istoricul schemelor de suport pentru industria grea din România reflecta, până recent, o abordare monolitică și prea puțin mulată pe complexitățile tehnologice, comerciale, și sociale ale tranziției industriale. Din 2010 și până în prezent, schemele de ajutor de stat destinate industriei au vizat în principal reducerea costurilor indirecte de emisii și a costurilor de energie, fără a stimula în mod eficient transformarea industrială. Pentru a susține continuarea activității industriale pe termen mediu și lung, ajutoarele de stat ar trebui condiționate de cerințe de reducere a emisiilor dar și țintite către noi tehnologii și procese de producție industrială. Asemenea scheme de suport trebuie lansate urgent, având în vedere calendarul de eliminare a alocărilor gratuite de certificate de emisii pentru industria energo-intensivă, conform reviziei Directivei EU ETS. Din 2034, aceste sectoare industriale vor plăti integral pentru emisiile generate.   În septembrie 2024, Guvernul a lansat prima schemă amplă de ajutor de stat destinată tranziției industriei românești, ca parte a “Planului Național pentru Marea Industrie”. Schema de ajutor, în valoare de 1 miliard de euro, este destinată investițiilor în măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, și va acorda un sprijin de până la 100 de milioane de euro per beneficiar. Anunțul schemei vine la puțin timp după lansarea în consultare publică a Programului-Cheie 7 din Fondul de Modernizare, de asemenea destinat susținerii operatorilor industriali prin finanțarea investițiilor de modernizare și eficientizare energetică a instalațiilor. Bugetul total al programului este de 150 de milioane de euro, cu sprijin maxim de 30 de milioane de euro per beneficiar. Deși schemele reprezintă un semnal binevenit din partea decidenților români, acestea nu vor reuși să stimuleze transformarea profundă a industriei grele, dacă nu sunt bine calibrate la magnitudinea acestei transformări. Măsurile de sprijin ar trebui țintite către proiecte de impact în sectoarele cele mai vulnerabile în procesul de tranziție și care prezintă un avantaj competitiv. Schemele de ajutor de stat ar trebui să fie dimensionate proporțional cu efortul financiar necesar pentru transformare și suficient de flexibile pentru a absorbi volatilitatea costurilor pe termen lung asociate transformării, inclusiv prețul carbonului din piața EU ETS. În caz contrar, Planul Național pentru Marea Industrie riscă să cheltuiască în mod ineficient resursele publice, scăzând totodată șansele industriei românești de a ține pasul cu competitori din alte țări europene. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Key Findings: Clean hydrogen will play a crucial role in decarbonising Romania’s industry and mobility sectors, with a significant production potential due to significant renewable energy resources. To launch a clean hydrogen economy in Romania, coherent national policies prioritising hydrogen in industry and mobility, as well as clear plans for increasing renewable electricity capacity and building out hydrogen transport infrastructure are needed Estimated domestic renewable hydrogen demand in Romania’s strategic documents ranges between 160,000 and 214,000 tonnes/year. The results of the ADP model show that this demand would increase to 667,000 tonnes/year by 2050 if Romania is to achieve the emissions targets set out in its LongTerm Strategy for climate neutrality (LTS). The ADP model shows that to enable cost-effective decarbonisation, clean hydrogen is best deployed for use in industry (particularly steelmaking) and mobility, rather than heating and cooling or power production. According to the model, clean hydrogen could also be a key precursor in the production of synthetic fuels. Romania could become a hydrogen exporter, with up to 4 GW of cross-border pipeline capacity enabling exports to other European countries. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Key Findings: Carbon capture and storage (CCS) will be an essential component of Romania’s decarbonisation efforts, particularly for the cement and chemicals sectors. To enable CCS projects that contribute to Romania’s climate mitigation efforts in a cost-effective way, ambitions must be increased in national strategies, hard-to-abate sectors must be prioritised for CO2 capture, and the potential for negative emissions through carbon removal projects should be explored Under Romania’s obligations under the Net-Zero Industry Act (NZIA), most captured CO2 will be stored, with less of the gas destined for utilisation. According to the ADP model, even under a more relaxed deadline for its NZIA obligations, Romania would need to develop 10 Mt of annual injection-ready CO2 storage capacity by 2035, and 15 Mt by 2050, to meet the emissions targets outlined in Long-Term Strategy for climate neutrality. Given its geological storage potential, Romania is well-positioned to become a CCS hub for Central and Eastern Europe and create new economic opportunities To enable CCS projects that contribute to Romania’s climate mitigation efforts in a cost-effective way, ambitions must be increased in national strategies, hard-to-abate sectors must be prioritised for CO2 capture, and the potential for negative emissions through carbon removal projects should be explored Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

With the adoption of its Long-Term Strategy and the drafting of a revised National Energy and Climate Plan, Romania has made significant strides in planning the decarbonisation of its economy. Current strategic documents can be enhanced through more comprehensive and detailed plans for implementing cost-optimal decarbonisation pathways, backed by clear policy and financing instruments. To this end, Carbon-Free Europe, Evolved Energy Research and Energy Policy Group have prepared a detailed model outlining eight scenarios for decarbonising Romania’s economy. The results of the model point to the following high-level conclusions: The reduction of final energy consumption is a primary decarbonisation lever, especially in the buildings and transport sectors. Romania must increase its ambitions for the development of clean energy capacities, with a focus on solar energy coupled with storage in the medium term, and on onshore and offshore wind energy in the long-term. Nuclear energy can also play a key role especially if the technology sees significant cost reductions in the long run. Electrification must be accelerated through the deployment of heat pumps for residential heating and electric mobility. The electrification of industry and foreseen expansion in industrial activity will further increase electricity demand. While a short-term expansion in natural gas consumption is projected, especially driven by the power sector, demand across sectors is expected to gradually contract post-2030, with remaining consumption in 2050 coming mainly from residual use in industry. Developing Romania’s electricity infrastructure is essential, including transmission and distribution grids, interconnectors, and storage capacities. Hydrogen use must be prioritised for hard-to-abate industries and some segments of the transport sector. The cost effectiveness of hydrogen consumption in the power sector and for heat production is expected to be low. Carbon capture and storage (CCS) infrastructure must be deployed immediately to facilitate industrial decarbonisation. No CCS applications are foreseen in the energy sector. Interconnection capacity must be strengthened and developed for electricity, hydrogen and CO2, with Romania being expected to be a key regional player. Romania is well placed for capturing CO2 from biofuels production, generating negative emissions and supporting the development of geological storage capacities. 10.Approximately €6 bn/year of investments are estimated until 2050 for electricity, hydrogen, and biofuels production, electricity and hydrogen storage, and carboncapture. With most EU funding sources being available only until 2032, Romania needs to plan how it can mobilise other public and private sources to maintain the pace of investments Mihnea Cătuți, EPG Head of Research Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe.He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation. In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York. Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and a Masters in European Public Policy from the University of York and the Central European University. He was awarded a PhD from the University of York with a thesis focusing energy and climate governance in the EU. Contact: mihnea.catuti@enpg.ro

Regiunea Europei Centrale și de Est (ECE) se confruntă cu provocări majore în atingerea obiectivelor de eficiență energetică a clădirilor stabilite la nivelul Uniunii Europene (UE). Deși au avut loc eforturi considerabile de renovare a fondului de clădiri din regiune, realizarea unor economii importante de energie rămâne limitată, iar proiectele de renovare au adesea rezultate sub așteptări. Având în vedere că aproape 40% din emisiile UE provin din sectorul construcțiilor și că țările din Europa Centrală și de Est depind în continuare de combustibilii fosili, îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor prin renovare este o acțiune esențială pentru mitigarea schimbărilor climatice.

The Central and Eastern European (CEE) region faces significant challenges in meeting the building energy efficiency goals set by the European Union. Despite considerable efforts to renovate the region's building stock, deep energy savings remain limited, and renovation projects often underperform relative to expectations. With the built environment contributing nearly 40% of the EU’s emissions, and the continued fossil fuel dependence of CEE countries, improving building energy efficiency through renovation is an essential action for reaching the EU’s climate goals. The Energy Performance of Buildings Directive (EPBD) establishes a framework for improving building energy performance, including standardised calculation methodologies, minimum renovation requirements, and Energy Performance Certificates. In alignment with the European Green Deal, the “Renovation Wave for Europe” aims to double the energy renovation rate by 2030, serving as a crucial step toward achieving the EU’s decarbonisation targets by 2050. The most recent revision of the EPBD, adopted in 2024, increases the ambition of building-related energy efficiency improvements, with particularly ambitious standards and goals for public buildings. Considering the EU's energy efficiency targets, CEE countries face unique challenges, including an ageing building stock, dependence on fossil fuels, and inadequate insulation standards. Decarbonisation efforts are inconsistent across the region, often dependent on government initiatives and varying levels of climate action, and renovation rates reflect a sluggish pace of climate action. In particular, a lack of monitoring of the actual impact of implemented renovations leads to potential delays in achieving renovation goals and an inefficient use of public funding, often used to finance building renovations. To overcome these issues, meet energy efficiency targets and transform its building stock, the CEE region must learn from past experiences and best practices while strengthening policy and implementation frameworks for building renovation. This report shows that many renovation efforts underperform due to common barriers such as poor monitoring and data availability, limited financing, inadequate regulation, and a lack of technical expertise. The OUR-CEE project aims to shed light on the gap between planned and actual energy performance in renovated public buildings and recommends key strategies to mitigate underperformance. The main goal of this report, part of the OUR-CEE project, is to identify the primary barriers and underlying factors contributing to the low performance of building renovations across the CEE region. It provides an in-depth analysis of the status of the building stock in four CEE countries (Bulgaria, Croatia, Poland, and Romania), highlights common challenges, and offers recommendations to advance policy reforms, enhance financial instruments, and foster innovative solutions to accelerate sustainable and energy-efficient renovations. By implementing these strategies, the CEE region could make significant strides toward overcoming underperforming renovations, thus progressing against its climate goals, while maximising ancillary benefits such as socio-economic development and public health. OUR-CEE (Overcoming Underperforming Renovations in Central and Eastern Europe) is part of the European Climate Initiative (EUKI) of the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The opinions put forward in this study are the sole responsibility of the author(s) and do not necessarily reflect the views of the Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

EPG a publicat două analize detaliate despre schimbările necesare pentru ca industriile grele din România să funcționeze într-o economie decarbonizată. Aceste studii subliniază măsurile esențiale pentru tranziția industrială și reducerea emisiilor de carbon. Necesitatea Adoptării Achizițiilor Publice Ecologice A doua analiză explică nevoia urgentă ca autoritățile să promoveze utilizarea materialelor verzi prin intermediul unui sistem de achiziții publice ecologice. Din păcate, la acest capitol, România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană. Contribuția Industriei Grele la Economia României Industria românească reprezintă aproximativ o cincime din valoarea adăugată brută și din ocuparea forței de muncă. Aceasta contribuie semnificativ la economia națională. Totuși, fără măsuri concrete de decarbonizare, industriile grele, precum oțelul, cimentul și produsele chimice, vor avea dificultăți majore de competitivitate în Europa. În plus, vor suporta costuri din ce în ce mai mari asociate emisiilor de carbon. Importanța unui Sistem de Achiziții Publice Ecologice Un sistem de achiziții publice ecologice, bine implementat, poate sprijini procesul de decarbonizare al industriei grele. Acest lucru este esențial în special pentru sectoarele oțelului și cimentului. România trebuie să adopte cât mai curând un Plan național de acțiune pentru achizițiile publice ecologice. În prezent, țara noastră este unul dintre puținele state membre ale UE care nu are un plan obligatoriu pentru aceste achiziții. Măsuri Propuse pentru Îmbunătățirea Achizițiilor Publice Ecologice România trebuie să stabilească o listă extinsă de produse, servicii și proiecte pentru care să aplice criterii de mediu în procesele de achiziție. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să-și consolideze capacitățile necesare pentru a implementa acest sistem prin înființarea unui organism central dedicat achizițiilor ecologice. Necesitatea Formării Continue Pentru a spori capacitatea autorităților contractante de a derula proceduri complexe de achiziții publice ecologice, România trebuie să ofere formare continuă în acest domeniu. Această formare trebuie să fie disponibilă atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici. În acest fel, interesul producătorilor și al ofertanților pentru produse durabile va crește semnificativ. Citește primul studiu din această serie AICI.

Romania’s industrial production is essential for the national economy, but faces multiple challenges. At one-fifth of Gross Value Added and workforce employment, Romania’s industry is a significant economic contributor. Heavy industry (steel, cement, chemicals and others) will face rising emissions costs and major competitiveness issues in the EU’s transition. At the same time, decarbonising heavy industry comes with significant capital and operational costs, as well as competition for high-value resources such as hydrogen. The costs and benefits of overcoming the transition challenge are significant. This study presents a high-level cost assessment of decarbonisation pathways for Romania’s primary steel, cement, and chemical sectors. In the cement sector: Deep decarbonisation will be unachievable without carbon capture and storage, which will require state support until green clinker becomes competitive However, without decarbonisation clinker will cost 10 times more in 2050 than today due to emissions costs, significantly outweighing any green clinker cost premium o At an estimated €900 million per average facility total payout under a simulated Carbon Contracts for Difference (CCfD) scheme running 2030-2044, cement will need other support instruments, such as Green Public Procurement, to bear the cost of its decarbonisation In primary steel production: The capital investments and increased OPEX costs of green steel could drive an increase in liquid steel costs of 25% by 2030, with green steel only becoming competitive with conventional steel towards 2050. But transitioning to green steel would save nearly €1.7 billion/year in emissions costs by 2050, and could yield revenues from surplus emissions allowances o The cost and availability of green hydrogen will be a major driver for successful decarbonisation of primary steel o The state support required until green steel becomes competitive could take the form of OPEX support under a CCfD scheme. In the chemicals sector: Electrifying industrial heat in the basic chemicals sector could bring significant energy cost savings and abate at least 17-25% of emissions The production of fertilisers will need to transition to green ammonia and apply additional decarbonisation measures to remain competitive, with public support likely required to cover a green ammonia premium and maintain competitiveness in the face of potentially cheap imports Affordable renewable hydrogen will be essential for Romania to minimise import dependence of fertilisers and even potentially become a green methanol producer. Without support for decarbonisation investments, there is a real risk of delocalising domestic production and increasing import dependence If no immediate action is taken, there is a risk of breaking up domestic supply chains and delocalising emissions-intensive production abroad (liquid steel, clinker, and ammonia production) However, importing green industrial products offers relatively limited cost advantages, at the expense of jobs, economic growth, and strategic autonomy for Romania An equitable combination of state support and private investment will be required to offset the cost advantages of relocating production and importing green products, and a mix of funding, fiscal, and market creation mechanisms will be required To maintain competitiveness, safeguard jobs, and become a green industrial production hub, Romania must take key actions: Trial a Green Public Procurement system for key infrastructure projects (including the use of steel and concrete), and evaluate the potential to expand to products such as vehicles and ships Chart a new course for its industrial policy, aligning with the Green Deal and forthcoming EU framework on industrial decarbonisation Evaluate detailed transition costs and set a clear target for public investment in industrial decarbonisation by 2030, both anchored in concrete and mature decarbonisation plans which must be communicated by industrial operators Design and implement a Carbon Contracts for Difference scheme for the cement and steel sectors Publish a detailed infrastructure deployment plan, including CO2 transport and storage and hydrogen infrastructure

În ciuda progreselor recente, rămân o serie de provocări în ceea ce privește creșterea capcității de energie solară în România. Cele mai importante dintre acestea sunt constrângerile legate de capacitatea rețelei și dezechilibrele cu care se confruntă prosumatorii, lipsa predictibilității calendarului de implementare a fondurilor UE și întârzierile în transpunerea legislației UE. Abordarea acestor provocări este esențială pentru accelerarea adoptării energiei solare. Pentru a valorifica pe deplin potențialul energiei solare și a asigura un sector energetic robust și sustenabil, recomandăm:

Solar energy is crucial for Romania to meet its decarbonisation goals and to contribute to the European Union’s 2050 climate neutrality trajectory. The REPowerEU initiative sets ambitious targets, aiming for over 320 GW of installed solar photovoltaic (PV) capacity by 2025 and nearly 600 GW by 2030. Romania, with 1.8 GW of installed PV capacity in 2022, has experienced limited growth compared to countries like Hungary (4.2 GW) and Poland (12.2 GW). The solar power development in Romania has been constrained by several factors, such as legislative unpredictability, delays in the approving connection to the grid, and other bureaucratic hurdles. These challenges have affected the pace of deployment, with most of the capacity added between 2010 and 2016, driven by the green certificate support scheme. The recent Energy Strategy outlines Romania's commitment to expanding solar capacity, targeting 8.2 GW by 2030, 21.1 GW by 2040, and 33.3 GW by 2050. Recent initiatives include a €3 billion Contracts for Difference (CfDs) scheme launched in 2024, designed to support solar and onshore wind projects. This scheme aims to install 5 GW of new capacities through two auctions: 1.5 GW in 2024 and 3.5 GW in 2025. Additionally, public and private financial sources, including the MF, the National Recovery and Resilience Plan (NRRP), the Just Transition Fund (JTF), and various schemes financed by the Environmental Fund Agency (AFM) allocate approximately €2 billion to solar energy. This is distributed as follows: €430 million for utility-scale PV, €1.4 billion for rooftop PV, and €104 million for manufacturing. By the end of 2023, Romania's installed capacities of rooftop PV reached approximately 1.4 GW, with expectations to surpass 2 GW by the end of 2024. For Bucharest, with power demand for households exceeding 1.5 TWh in 2023, solar panels with a total capacity of 1.23 GW would be needed to meet demand. However, because of the intermittent nature of solar energy production, integrating effective storage solutions is increasingly important. We estimate a needed storage capacity of 2,911 MWh, which is equivalent to the battery capacity of 50,600 Tesla Model Y EVs. Besides, alternative storage technologies, such as seasonal storage of green hydrogen, should be considered in the medium to long term to optimise electricity consumption throughout the year. Despite recent advances, challenges persist in deploying solar energy. The most pressing issues include grid capacity constraints and imbalances experienced by prosumers, along with a lack of predictability in the EU funds implementation calendar and delays in the transposition of EU legislation. Addressing these challenges is decisive for accelerating solar energy adoption. To fully leverage the potential of solar energy and ensure a robust and sustainable energy future, we recommend the following: (1) align RES targets with the EU climate objectives, (2) prioritise energy storage, (3) ensure legislative predictability, (4) develop and adhere to a clear and transparent schedule for upcoming solar energy financing calls, and (5) attract investment in the PV value chain. Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin works as a Researcher at EPG. In this position, he is contributing to the activities of the Energy Systems Programme. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

Lansare de proiect: RENewLand, o soluție echitabilă pentru desemnarea zonelor de accelerare pentru energie regenerabilă Energy Policy Group (EPG) și WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) anunță lansarea oficială a proiectului RENewLand, prin care ne propunem să aducem în atenția autorităților un model de abordare intersectorială și multidisciplinară pentru desemnarea zonelor pretabile accelerării energiei eoliene și solare terestre în România, Bulgaria și Ungaria.

Tranziția către neutralitate climatică a Uniunii Europene s-ar putea confrunta cu provocări în ceea ce privește acceptarea socială a politicilor de decarbonizare, din cauza lipsei consultării publicului în mod eficient și atenției insuficiente asupra impactului socioeconomic al tranziției. Pe măsură ce politicile climatice evoluează și încep să devină mai cuprinzătoare, potențiale efecte regresive ar putea afecta în mod direct consumatorii și gospodăriile, în special cele mai vulnerabile.

The transition towards climate neutrality that the European Union is undergoing may face challenges concerning the social acceptance of decarbonisation policies, due to a lack of effective public engagement and insufficient consideration given to the socio-economic impact of the transition. As climate policies evolve and start becoming more encompassing, potential regressive effects could directly impact consumers and households, especially those most vulnerable. Tackling energy poverty and pursuing a just transition are among the most relevant methods for addressing the socio-economic impact. However, this report highlights the limitation of the current approach to dealing with energy poverty and just transition. Romania’s efforts to mitigate energy poverty and ensure a just transition lack key governance features and leave substantial implementation gaps. Financing mechanisms, institutional responsibilities or targets and clear timelines for implementing policies and measures are sparse or not mentioned at all in Romania’s main strategic climate planning documents, the National Energy and Climate Plan and Long-Term Strategy, or the draft Romanian Energy Strategy 2022-2030, with a 2050 perspective.   This is particularly evident for the current approach to dealing with energy poverty and just transition. Energy poverty has long been treated as an isolated phenomenon, being insufficiently integrated in broader strategic documents. While there is some variation among strategies, none manages to address the issue in a compelling manner and the planned interventions are largely inadequate. The contribution of national strategies to ensuring a fair transition is similarly uncompelling.  The national framework for just transition lacks a definition for it and the concept is oftentimes coupled with measures to tackle energy poverty or addressing the coal phaseout, leaving other carbon intensive areas unaddressed. While the significant focus given to education and green jobs is important, Romanian strategies fall short on other just transition topics such as economic diversification, gender-based effects and policies, redevelopment of the affected areas. The engagement and implication of the public in the design of Romanian climate policy have also proven insufficient, as it seems likely that not even the requirements for public participation of the Governance Regulation have been properly implemented. The analysis and survey that EPG conducted for this report highlight the lack of transparency and the informational gaps in the process of drafting climate policy, as authorities showed deficiencies in communicating with the public. To anticipate and cushion an upcoming greenlash against climate policies that can emerge as a result of the current policymaking shortcomings, the current planning process should consider the following recommendations. Energy poverty: Integrate energy poverty as a cross-cutting topic across legislation in order to have a comprehensive and coherent framework. Define targets for energy poverty, clear up institutional responsibilities and set up a data collection and monitoring system. Develop and implement an integrated energy poverty action plan which should include clear and targeted social assistance measures, going beyond financial handouts and focuses on addressing the systemic causes of poverty. Establish an energy poverty action group at the government level to integrate and coordinate the governance efforts. Set-up one-stop-shops at the local level.  Just transition: Offer a just transition definition and set objectives in national climate strategies. Provide a plan or framework for economic and educational transformation, by offering targeted financial support and tailoring the plan to the local particularities. Address other social consequences of the transition, such as the impact on women, loss of cultural identity and address the risk of school dropout for children in just transition regions.  Public participation: Allocate additional resources (both human and financial) to the implementation of the public participation process. Set clear and detailed procedures for public participation. Ensure early engagement, at the incipient stages of drafting documents and define in legislation what is considered as reasonable timeframes for consultations. Enhance transparency and access to information by making information publicly available through different channels in the early stages of the consultation process. Enable different formats and create avenues for public participation to foster more input from stakeholders/citizens. Enshrine in legislation a permanent stakeholder engagement platform on climate policy with representatives of industries, unions, NGOs, academia, research institutes, and local authorities. Ensure that the input of the public and stakeholders is effectively incorporated in the final documents and facilitate feedback loops. Ana-Maria Niculicea, EPG Researcher Ana-Maria Niculicea is a Researcher at Energy Policy Group focusing on aspects relating to climate governance and the social acceptance of the transition. She holds a MSc in Politics, Economics and Philosophy from University of Hamburg and a bachelor’s degree in Political Science from National University of Political Studies and Public Administration.  Contact: ana.niculicea@enpg.ro

The RENewLand project, funded by the European Climate Initiative (EUKI), is implemented by Energy Policy Group (EPG) together with WWF Bulgaria, WWF-World Wide Fund for Nature Hungary (WWF Hungary), WWF Romania and Centre for Energy Research. Its main objectives include enabling a multi-actor and multi-sector approach in the process of designating national acceleration areas for solar and onshore wind energy and demonstrating science-based methodologies for the integrated spatial planning of these areas in three pilot regions in Romania, Bulgaria and Hungary.

Energy Policy Group caută experți în renovarea pentru creșterea performanței energetice a clădirilor (auditori energetici grad. I), pentru a efectua evaluări cuprinzătoare a trei clădiri publice deja renovate, care să ofere un diagnostic al performanței energetice a clădirilor înainte și după renovare și să elaboreze trei foi de parcurs personalizate pentru renovare, cu o succesiune de acțiuni și recomandări specifice.

The new research position will be centred on conducting research and drafting papers on topics more intense in data processing and modelling. Apply by 15 August.

Renovarea fondului de clădiri este unul dintre obiectivele prioritare pentru reducerea consumului de energie și de CO2 la nivelul Uniunii Europene (UE). În ciuda eforturilor politice, a gamei largi de măsuri de reglementare, a instrumentelor financiare și a inițiativelor care au dus la îmbunătățiri tehnice notabile ale fondului de clădiri, consumul de energie, atât în sectorul public, cât și în cel rezidențial, nu a înregistrat încă reducerea drastică necesară pentru atingerea obiectivelor stabilite. Clădirile publice, despre care se așteaptă să dea tonul în ceea ce privește renovarea aprofundată, au beneficiat de lucrări de renovare de mulți ani în Europa Centrală și de Est (ECE), însă o proporție semnificativă din acestea nu generează economii de energie adecvate.

The renovation of the building stock is one of the key target sectors for energy and CO2 reduction at the EU level. Despite policy efforts, the wide range of regulatory measures, financial instruments, and initiatives that have resulted in notable technical improvements to the building stock, the energy consumption, in both public and residential sectors, has not yet experienced the dramatic reduction necessary to achieve set targets. One of the cornerstone policies aimed at reducing the energy consumption of the building stock, the Energy Performance of Buildings Directive (EPBD), introduced the requirement for Member States to establish certification (energy performance certificates) and energy labeling schemes for existing buildings to indicate their energy performance, as well as a common framework for the calculation of buildings' energy performance. In Romania, the Long Term Renovation Strategy is the main document aiming to transform the national building stock to meet energy efficiency standards by outlining specific actions and targets for both public and residential buildings. It introduces the cost-optimal renovation packages to ensure economical viability of energy efficiency renovation measures, for all types of public buildings, educational, healthcare, administrative, commercial buildings, all of which would be able to achieve deep renovation standards. The performance of the building stock in Romania has been steadily, albeit slowly, improving, and some progress has been made in achieving renovation targets. However, there are significant challenges for the Romanian renovation sector to achieve the energy savings potential. Although the Romanian policy landscape and legal frameworks have established specific standards and measures for energy performance in the renovation sector, achieving these standards has encountered various barriers, related to national energy performance calculation methodologies, knowledge gaps about the national building stock, monitoring and evaluation practices, and certification processes, poor management and use of buildings post renovation. To overcome these barriers and accelerate the rate and quality of the energy efficiency renovations, it is essential to improve the national building stock knowledge base, establish robust monitoring and evaluation frameworks to ensure that energy performance targets are met and that the actual energy savings align with predicted outcomes, enhance the administrative capacity at both national and local levels. Finally, increasing awareness and knowledge about energy efficiency among building occupants will help mitigate issues related to occupant behavior that impact energy consumption. OUR-CEE (Overcoming Underperforming Renovations in Central and Eastern Europe) is part of the European Climate Initiative (EUKI) of the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The opinions put forward in this study are the sole responsibility of the author(s) and do not necessarily reflect the views of the Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Pe fondul unor temperaturi caniculare extreme, sistemul energetic național a întâmpinat dificultăți în satisfacerea cererii de consum la orele de vârf în ultimele săptămâni. Contrar unor opinii vehiculate în spațiul public, această situație critică nu a fost cauzată de adoptarea unui calendar de eliminare a capacităților pe bază de cărbune. De fapt, centralele pe bază de combustibili fosili au produs semnificativ sub capacitățile instalate teoretic disponibile în sistem, necesarul fiind acoperit prin creșterea importurilor. Pentru evitarea unor situații similare în viitor, este necesară accelerarea investițiilor în rețelele de distribuție și transport, creșterea capacităților de producție de energie cât mai curată, și a sistemelor de stocare, precum și dezvoltarea suplimentară a capacităților de interconectare cu alte state. Alexandru Ciocan, EPG Researcher, Energy Systems Team Alexandru Ciocan este cercetător la Energy Policy Group și a lucrat intens timp de aproape 10 ani în domeniul tehnologiilor bazate pe hidrogen, surse de energie regenerabilă și baterii litiu-ion. Deține un doctorat în științe inginerești de la IMT Atlantique, precum și de la Universitatea Politehnica din București. Contact: alexandru.ciocan@enpg.ro

Energy Policy Group (EPG) anunță lansarea unui nou raport ce analizează versiunea preliminară a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) al României. Acest raport oferă o evaluare detaliată a măsurilor propuse pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor și a neutralității climatice, în conformitate cu politicile Uniunii Europene.

Romania's climate policy is strongly influenced by the European Union's objectives to reduce emissions and achieve climate neutrality. By adopting the National Long-Term Strategy (LTS), Romania has committed to achieve a net emission reduction of 99% in 2050 compared to 1990 levels. This study assesses the most recent draft version of the National Energy and Climate Plan (NECP) by addressing three key questions: 1) How adequate are the proposed measures to achieve the emission reduction targets? 2) How robust is the evidence base for the proposed measures? 3) To what extent have stakeholders been involved in the development of the plan The assessment is based on four groups of key performance indicators (KPIs):  data, modelling and science; stakeholder engagement; the five dimensions of the NECP; and equitable transition and socio-economic impact. Following the assessment, it can be concluded that the draft version is limited by a lack of holistic perspective, transparency and references to scientific literature. It does not incorporate enhanced climate objectives under the Effort Sharing Regulation (ESR) and the Land Use, Land Use Change and Forestry Regulation (LULUCF). The differentiation of emissions under the Emissions Trading Scheme (ETS) and ESR is missing, as well as detailed implementation plans. Sector specific measures, the use of renewable energy in industry and buildings and decarbonisation measures for the transport sector are also not sufficiently detailed. The draft does not fully comply with the requirements of the revised Energy Efficiency Directive (EED) or specify the Renewable Energy Directive (RED III) target on renewable fuels. It shows a lack of ambition in terms of long-term renovation strategies and overall emission reductions, with no explicit plans to reduce gas consumption or improve energy storage. In addition, the document does not contain concrete measures to support research and innovation in renewable energy technology and adaptation to climate change. There is no mention of addressing impacts on social groups, health, education or regional development. To increase the effectiveness and impact of the NECP, the following recommendations should be considered: (1) Increase the level of ambition of key targets such as solar and wind capacity development, grid-scale storage solutions, smart grid and CCS technologies; (2) Mandate the use of heat pumps in renovated buildings and extend renovation rates by 2% annually; (3) Upgrade airport infrastructure, create green shipping corridors, implement low emission zones, align industrial strategy with climate targets; (4) Creating the incentive framework for afforestation and reforestation, sustainable aviation fuels, allocating funds for research and development, promoting public-private partnership and developing a medium term investment strategy; (5) Clarifying institutional responsibilities and ensuring effective and transparent governance, involving stakeholders and empowering consumers; (6) Analyse the socio-economic impacts and extend just transition measures to all affected sectors by creating green jobs programs, supporting affected workers and addressing energy poverty; (7) Conduct a climate vulnerability analysis with performance indicators to monitor implementation progress. Ioana Vasiliu, EPG Senior Researcher Ioana works as a Senior Researcher within the Clean Economy Programme of EPG. She holds a bachelor degree in management for public administration and a post university diploma as expert for sustainable development both from the Economic Academy of Bucharest. Before joining EPG, Ioana worked for Romanian Ministry of Environment, Waters and Forests as european affairs advisor within Climate Strategies and Reporting Department. Over the last years, she has been involved in addressing climate change at national level, by developing policies and strategies for reducing greenhouse gas emissions and adapting to the effects and impacts of climate change. At international level she acted as rapporteur for climate change adaptation policies and NECP, is member of UNFCCC expert roster and coordinated Romania’s accession process to the OECD, in the field of climate change. Contact: ioana.vasiliu@enpg.ro

In response to the Commission’s communication on March 8, 2022, titled “RePowerEU: Joint European Action for more affordable, secure, and sustainable energy,” EU Member States have been called upon to diversify their energy sources and reduce dependence on fossil fuels. To facilitate the rapid development of renewable energy projects while minimizing their territorial impact, the European Commission introduced several key initiatives as part of the "REPowerEU Plan."

Independent scientific advisory bodies are consultative organisations composed of various experts with the role of advising governments on climate policy and monitoring progress towards reaching climate targets. Their overarching role includes identifying the shortcomings in climate policy and offering scientific advice to improve it. Climate policy would thus be enhanced by linking the latest scientific evidence to policymaking and filling the gap left by the lack of institutional capacity and in-house expertise of the government. Through this influx of expertise, Romania could also gain more ownership over its climate policies, by enabling domestic debate and initiative, rather than merely transposing EU legislation. Ana-Maria Niculicea, EPG Researcher, Clean Economy Team Ana-Maria Niculicea is a Researcher at Energy Policy Group focusing on aspects relating to climate governance and the social acceptance of the transition. She holds a MSc in Politics, Economics and Philosophy from University of Hamburg and a bachelor’s degree in Political Science from National University of Political Studies and Public Administration.  Contact: ana.niculicea@enpg.ro

The revised Energy Performance of Buildings Directive (EPBD) brings new provisions on accounting and managing whole-lifecycle carbon dioxide emissions in buildings. This approach, which implies addressing emissions along a building’s entire value chain (fromthe production of construction materials to demolition and post-demolition phases) can help increase coordination and grow low-carbon construction industries and had already been applied in several EU Member States before the revision of the EPBD. For countries yet institutionally unfamiliar with the concept of whole-life carbon (WLC), such as Romania, implementing the EPBD provisions on lifecycle emissions will imply a major regulatory overhaul. In Romania, the major barrier to implementation of a WLC approach to buildings is the diversity and siloed application of existing legislation. Responsibilities are fragmented between multiple competent authorities, with insufficient coordination, as well as a lack of appropriate updating of policies. Existing or new policies could serve as umbrella frameworks, increasing coherence between the regulations, standards and specifications governing the materials production, construction, refurbishment, and demolition phases of buildings. Specific points of entry could be national construction laws, public procurement frameworks, or the transpositions of EU directives on sustainable materials, such as the Ecodesign for Sustainable Products Regulation. To implement WLC and launch a low-emissions construction industry, Romania must overcome other barriers, including the high cost of producing low-carbon construction products, a lack of accessible funding and market creation instruments, low institutional capacity for implementation and cultural barriers including resistance to change driven by a lack of clarity in the benefits associated with green buildings. If these barriers are addressed, Romania’s construction sector, already an important employer and economic contributor, can create additional value by entering the green construction market, which is growing across the EU. Overcoming these barriers will also ensure compliance with the revised EPBD and aligning Romania’s construction legislation with the EU-wide transition to a low-carbon economy. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

To reach climate neutrality by 2050, the European Union has set a 55% emission reduction target for 2030 and the European Commission has proposed a 90% reduction target for greenhouse gas emissions by 2040. Romania, through its multiple strategies and plans, has set out a vision for gradually decreasing its emissions. While these documents reflect significant strides forward for the energy transition, especially by committing to a coal phaseout calendar by 2032, they are fraught with inconsistencies and partly rely on sizeable investments in fossil capacities. Various projects on nuclear and hydro energy are also constantly announced with limited assessment of their suitability in an increasingly decarbonised power sector. In this report, we assess Romania’s energy transition pathway. The European Gas Market Model and the European Power Market Model developed by REKK were utilised to understand the impact of Romania’s plans on emissions and the energy market and to see how Romania could resize its fossil capacity investments and achieve a carbon-neutral power sector in 2040. The models simulate a fully functional and liberalised energy markets to show the impact of different measures on wholesale energy prices. Based on the modelling results several important conclusions can be drawn: Romania can reach a completely decarbonised electricity production mix in 2040 with no security of supply risks by aiming to have no more than 3.5 GW1 of total installed gas-fired capacities by 2030 and by focusing more on wind power and a higher deployment of storage technologies. In contrast, the investments outlined in Romania’s National Energy and Climate Plan (NECP) do not ensure a decarbonised energy sector by 2040. The Romanian power sector would emit 9.2 MtCO2 in 2030 (which can be halved in a lower-gas scenario) and 3.5 MtCO2 in 2040, at slightly higher wholesale electricity prices. Replacing natural gas with hydrogen in 2035 in the all-installed capacities (as outlined in Romania’s Long-Term decarbonisation Strategy) would mean that these assets would no longer be utilised. This is because replacing gas with hydrogen would significantly deteriorate the cost-competitiveness of these capacities, immediately reaching a utilisation rate lower than 0.1%, given the high fuel prices of 82 EUR/MWh in 2030, according to renewable hydrogen cost estimations presented in the draft National Hydrogen Strategy. There is therefore a significant risk that even ‘hydrogen-ready’ investments would continue to operate on fossil fuels for economic reasons, consequently not achieving their promised emissions reductions. A higher focus on wind energy (17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore in 2040,compared to 13.1 GW altogether in official plans) can contribute to decarbonising the power sector by 2040. Romania appears to have a regional competitive advantage in wind production. The market value of wind remains higher than that of solar for all modelled years, while lower wind investments are expected in Hungary and Bulgaria. Even with higher renewable shares than presented in official documents, Romania’s power sector can deliver on security of supply requirements. The higher balancing reserve requirement can be accommodated through investments in storage (reaching 880 MW in 2030 and 3.4 GW in 2040) covered by existing hydro capacities, new storage installations and, until 2035, gas power plants. An annual installation of 800 MW rooftop PV and 120 MW in battery can further decrease balancing pressures and slightly decrease wholesale prices (by about 1.1 EUR/MWh in 2040). A high renewables scenario would also have a positive impact on the electricity trade balance. In either scenario, Romania becomes a net exporter of electricity from 2030. 17.5 GW of solar capacities as well as 17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore wind is sufficient to achieve a decarbonised power sector by 2040. Existing hydro power facilities are key for balancing a renewables-dominated power sector. However, new investments in hydro capacities (including 300 MW in small hydro installations and a 1 GW pumped hydro capacity that would come online in 2032) would only have a limited effect on electricity prices and security of supply – assuming the mentioned battery storage investments are realised. Hard coal and lignite phaseout are manageable from a security of supply perspective, even with lower than planned investments in gas capacities. Based on market prices alone, the modelling results show that coal fired production will rarely be economical from 2025 (expected capacity factor of less than 1%). New nuclear energy capacities can contribute to achieving a decarbonised power sector, even if the planned investments suffer delays. The modelling results show that slight delays in the construction of new nuclear (two new conventional CANDU reactors and 460 MW of small modular reactors) do not pose security of supply risks, even in a lower-gas scenario of 3.5 GW installed gas capacities. Even with such delays, Romania would continue to be a net electricity exporter after 2030 based on the expansion of its renewable capacities, albeit the prices of electricity and CO2 would be slightly higher, because of the nuclear delay. Additionally, the refurbishment of Cernavodă’s Unit 1, scheduled for 2027–2029, which will take 700 MW out of the system, will not pose supply security risks, even in a lowergas scenario. This is because significant new renewable energy sources (RES) will begin operating, with solar energy nearly doubling from 4.3 GW to 8.2 GW and onshore wind increasing by more than 50% from 5 GW to 7.9 GW between 2025 and 2030. Natural gas capacities will increase by 500 MW, and battery storage will see an approximately fourfold growth in the same timeframe. Mihnea Cătuți, EPG Head of Research Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe.He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation. In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York. Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and...

În siajul crizei energetice declanșate în 2022, caracterizată de un deficit de gaze naturale pe piețele europene și niveluri record ale prețurilor energiei, pompa de căldură iese în evidență ca fiind cea mai eficientă și mai puțin poluantă soluție pentru încălzirea și răcirea clădirilor. Prezentul studiu estimează perspectivele pompelor de căldură pentru locuințe individuale și clădiri în România până anul 2030, luând în calcul tehnologiile mature comercial în prezent printr-o modelare bazată pe multiple scenarii plauzibile de adopție a tehnologiei. Prima secțiune a studiului prezintă principiul termodinamic de funcționare al pompelor de căldură, principalele tipuri constructive și caracteristicile generale de utilizare. Supozițiile, scenariile și metodologia de lucru sunt descrise pe scurt în secțiunea 2. Secțiunea 3 redă rezultatele analizei din punct de vedere al numărului de pompe de căldură instalate, pe tipuri de clădiri și de tehnologie, precum și costurile estimate ale instalării și operării acestor sisteme. Rezultatele includ date comparative privind consumul dislocat de gaze naturale prin înlocuirea centralelor de apartament cu pompe de căldură, împreună cu emisiile evitate de gaze cu efect de seră (CO2 echivalent). Secțiunea 4 conține o serie de recomandări de politici publice prin care este facilitată adopția pompelor de căldură în România, inspirate de bune practici din alte state membre ale UE pentru depășirea barierei costurilor mari de investiție (CAPEX) și asigurarea unui raport al prețului final energie electrică/gaze naturale care să stimuleze utilizarea pompelor de căldură. Radu Dudău, EPG Co-Founder & President Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets. Contact: office@enpg.ro

In this report, we assess Romania’s energy transition pathway. The European Gas Market Model and the European Power Market Model developed by REKK were utilised to understand the impact of Romania’s plans on emissions and the energy market and to see how Romania could resize its fossil capacity investments and achieve a carbon-neutral power sector in 2040. The models simulate a fully functional and liberalised energy markets to show the impact of different measures on wholesale energy prices.

Electricity grids play a critical role in the European Union’s efforts to reduce greenhouse gas emissions (GHG) and become climate neutral by 2050. They must accommodate an increasing demand of clean electricity in transports, buildings’ heating and cooling, industry, production of green hydrogen, and data centres. Projections indicate a surge in electricity consumption of no less than 60% between 2023 and 2030 at EU and UK level. According to the draft NECP, Romania’s electricity consumption is expected to grow by approximately 38% until 2030, from 46.5 TWh in 2021 to 64 TWh. The increase will be driven by the electrification of several economic sectors. The adoption of heat pumps, along with a steady rise in the number of electric vehicles (EVs) will visibly add to higher electricity consumption. The European Commission (EC) estimates needed investments of €584bn in the power grids to achieve the integration of vastly increased RES generation – 42.5% by 2030. The figure includes both the distribution and transmission networks, with about of €170bn required for digitalisation (EU Action Plan for Grids, 2023). As Romania charts its course toward a sustainable and decarbonised energy future, the importance of expanding and modernising the transmission and distribution grids cannot be overstated. Grid infrastructure forms the backbone of the energy transition, facilitating the integration of renewable energy sources (RES) and ensuring a reliable and efficient delivery of electricity to consumers, as well as their empowerment according to the new electricity market design. The investment needs for Romania’s electricity grids are substantial, with €6.8bn earmarked for transmission and an estimated €9.2 - 11.5bn required for distribution. Such investments are essential to accommodate the growing RES capacity and to meet the targets outlined in the draft NECP. Failure to adequately invest in the power grid risks bottlenecking the transition to clean energy and Romania’s ability to achieve its climate and energy objectives. Investing in the power grid development represents a critical opportunity for Romania to modernise its energy infrastructure, enhance grid resilience, and drive economic growth. Strategic investment in grid modernisation will improve energy efficiency, reduce transmission losses, and bolster reliability, ultimately benefitting consumers and businesses alike. To realise these benefits, the following recommendations should be considered: Stable and clear regulatory framework that supports investments Increased funding from EU mechanisms such as the Modernisation Fund (MF) Consistence between the national strategic documents Ensure adequate workforce for grid development Prepare for a back-up scenario in which not all investment needs are met by 2030. Alina Arsani, EPG Head of Energy Systems Alina Arsani is leading the Energy Systems Programme of EPG. She has experience in (macro) economic analysis and public affairs, being specialised in public policies assessment. She is a PhD candidate at the Bucharest University of Economic Studies, where she taught microeconomics and macroeconomics courses for undergraduate students. Before joining EPG, Alina worked for the Department for Foreign Investments and Trade within the Romanian Government, as well as a public affairs expert for one of the largest utility companies in Romania and as a manager for PwC Romania. Contact: alina.arsani@enpg.ro

Regulamentul privind industria net-zero (NZIA), adoptat la sfârșitul lunii mai, marchează o nouă abordare a politicii industriale în Uniunea Europeană. Noul regulament vine ca răspuns la o îngrijorare crescândă că industria Uniunii își va pierde competitivitatea într-o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon (CO2). Fiind încă dependentă de industria grea, dar având și un mare potențial de a dezvolta noi industrii născute din nevoia de decarbonizare, România ar trebui să privească NZIA ca pe o șansă de a deveni un jucător în industria cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și de a depăși barierele instituționale care împiedică de prea mult timp această dezvoltare. Potențialul românesc acoperă un număr de industrii-cheie, cum ar fi energia regenerabilă, producția de hidrogen verde și captarea și stocarea carbonului (CCS), unde dispozițiile NZIA privind accelerarea proceselor de autorizare pot stimula semnificativ investițiile. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Lipsa dezbaterilor la nivel național despre viitorul și impactul politicilor climatice subminează abilitatea României de a participa în negocierile importante din următorii cinci ani.  Discursul politic din campania electorală a fost complet acaparat de luptele de tranșee duse la nivel local, cu schimburi interminabile de atacuri virulente între candidați. Subiectele țintite de politicieni în strategiile lor de comunicare au fost mai puțin despre soluțiile oferite comunităților în care trăim, cât mai degrabă pe atacuri ad hominem despre (ne)cinstea adversarilor. Între timp, cu excepția câtorva pâlpâiri timide, dezbaterile despre ideile propuse de candidații la europarlamentare au lipsit cu desăvârșire. Din păcate, acest lucru reflectă nu doar apetitul scăzut al politicienilor români de a participa la marile discuții despre viitorul UE, ci indică și absenteismul de facto al României din cele mai importante negocieri ale Uniunii pe durata următorului mandat al instituțiilor europene. Sub presiunea crizelor succesive din ultimii ani, capitalele europene se lansează în schimburi aprige despre dezvoltarea unei politici comune de apărare, creșterea competitivității industriei, modelarea pieței interne, stimularea inovării și revoluției digitale, uniunea piețelor europene de capital, dar și gestionarea escaladării tensiunilor comerciale la nivel global, în special între SUA și China. Unul dintre cele mai importante subiecte pentru Europa rămâne răspunsul la criza climatică. Deși obiectivele principale au fost deja stabilite prin Pactul Verde European și legislația adoptată în ultimii cinci ani, atenția se mută treptat către o perioadă de implementare, în care mai multe probleme politice rămân nerezolvate. Prima astfel de dezbatere este despre viitorul producției industriale în Europa. Pe de-o parte, industriile energo-intensive vor trebui să se încadreze într-un calendar ambițios de reducere a emisiilor de carbon ca urmare a reformei schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii. Industrii precum cea siderurgică, a cimentului sau a produselor chimice vor trebui să suporte din 2034 din propriul buzunar costurile depline ale emisiilor lor de CO2. În același timp, lichiditatea piețelor din care producătorii industriali trebuie să își cumpere certificatele va fi din ce în ce mai limitată, deoarece din 2039 nu vor mai fi introduse în piață certificate noi. Ca răspuns la această provocare, țări ca Germania și Franța au început să aloce miliarde de euro sub forma ajutoarelor de stat pentru acoperirea parțială a investițiilor operatorilor economici autohtoni, măsuri facilitate de suspendarea temporară a regulilor de acordare a ajutoarelor de stat în UE.         Aproape 80% din ajutoarele de acest tip au fost acordate în două țări, care beneficiază de un spațiu fiscal generos comparativ cu restul statelor membre.  O situație similară se conturează și pentru atragerea producătorilor de tehnologii curate, cum ar fi panourile fotovoltaice, turbinele eoliene, electrolizoarele, bateriile sau tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon. Aceleași state acordă deja ajutoare și facilități fiscale și au în vedere chiar și garantarea unor prețuri preferențiale pentru energia electrică pentru aceleași companii industriale. Negocierile pentru un fond european suveran care să distribuie ajutoarele financiare în mod echitabil la nivelul UE au eșuat, iar platforma „Tehnologii strategice pentru Europa” nu face decât să permită redirecționarea unor fonduri deja existente.  În lipsa unui mecanism compensatoriu de transferuri fiscale între state, dezechilibrele create în piața internă sunt evidente. Câteva soluții pentru această adevărată bombă cu ceas au fost deja enunțate. De exemplu, Enrico Letta a propus în raportul său despre redresarea pieței unice europene crearea unui fond comun care să fie alimentat cu un procent din fiecare ajutor de stat acordat în UE și care să fie apoi redistribuit pentru a compensa potențialele dezechilibre create. Alte soluții includ negocierea de noi surse de finanțare a bugetului comun UE sau regândirea politicii de coeziune, care are deja mecanisme pentru promovarea convergenței economice între regiuni și ar putea susține relansarea industrială în zonele defavorizate. Vocile politicienilor români lipsesc din toate aceste negocieri. O a doua mare dezbatere se conturează în jurul impactului social al tranziției și erodării susținerii cetățenilor pentru implementarea politicilor climatice. Pe lângă stimularea transformării industriale, reforma schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii mai introduce un sistem paralel bazat pe aceleași principii de piață pentru reducerea treptată a emisiilor din transportul rutier și încălzirea-răcirea clădirilor. Tranziția energetică se mută astfel, la propriu, în casele cetățenilor. Și aici, impactul va fi cel mai mare în Europa Centrală și de Est, unde tiparele existente de sărăcie și vulnerabilitate pot fi exacerbate de impactul regresiv al unui preț al emisiilor de carbon. Este deja evident că mecanismele europene de combatere a acestor efecte adverse sunt insuficiente. Fondul Social pentru Climă nu este doar subdimensionat, dar acesta nici nu ar trebui privit ca un mecanism cu adevărat compensatoriu pentru cei afectați de costurile emisiilor. Una dintre lecțiile recentei crize energetice este că semnalele de preț pot funcționa. Ca dovadă, românii își instalează în număr foarte mare panouri fotovoltaice ca răspuns la creșterea prețurilor energiei, reducându-și și amprenta de carbon. În plus, Fondul Social pentru Climă nu trebuie văzut ca un instrument de politică socială și nu poate contrabalansa fragilitatea Pilonului european al drepturilor sociale. Fără extinderea dimensiunii europene a sistemului de politică socială, UE nu poate formula răspunsuri adecvate la inechitățile socio-economice cauzate uneori chiar de propriile politici. Politica socială rămâne momentan o competență aproape exclusiv națională.  O strategie mai potrivită de reducere a impactului social al măsurilor climatice este abordarea cauzelor fundamentale ale sărăciei și vulnerabilității în țările europene. Și în acest caz, politica de coeziune a UE poate avea un rol mai important, inclusiv prin combinarea ei cu noua politică industrială, contribuind astfel la relansarea economică a regiunilor defavorizate economic. Cu excepția câtorva voci mai degrabă periferice, politicienii români sunt de negăsit și în aceste dezbateri. Puținele idei formulate de candidații români se concentrează pe propuneri superficiale de obținere de fonduri suplimentare, fără contribuții active la schimburile de opinii despre problemele profunde ale UE. Spre exemplu, România încă nu are nici măcar un politician cu greutate care să stăpânească mecanismele piețelor de certificate de dioxid de carbon (pilonul principal al politicilor climatice UE) și să poată formula propuneri credibile despre viitorul acestor sisteme. În schimb, în țări precum Suedia și chiar Italia, astfel de discuții se regăsesc inclusiv în paginile ziarelor de mare tiraj....

EPG is looking for an intern on offshore wind. Applications are open until 19 December. 

This new research position will support the research activities on the decarbonisation of buildings or industry within the Clean Economy program, one of our two main research programs.

2023 was a good year for EPG: we extended, diversified and strengthened our team, reaching 20 in-house researchers and associates; closed new partnerships with reputed international think-tanks, such as CATF, Third Way, and Reform Institute; and engaged in new policy research, with no less than 15 multi-annual European projects currently ongoing.

Lansare de proiect: RENewLand, o soluție echitabilă pentru desemnarea zonelor de accelerare pentru energie regenerabilă Energy Policy Group (EPG) și WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) anunță lansarea oficială a proiectului RENewLand, prin care ne propunem să aducem în atenția autorităților un model de abordare intersectorială și multidisciplinară pentru desemnarea zonelor pretabile accelerării energiei eoliene și solare terestre în România, Bulgaria și Ungaria.

The public discourse is still flooded with faulty narratives on the future of hydrogen, especially on the doubtful expectation that hydrogen can either replace the use of natural gas in most current uses and it can therefore provide a lifeline for the continued use of fossil fuels throughout the following decades. To counter such narratives, this paper dispels a set of nine myths that are still pervasive in national discussions on hydrogen.

Revizuirea Planului Național Integrat privind Energia și Schimbările Climatice (PNIESC) reprezintă o oportunitate de a explora opțiunile României pentru reducerea cu 99% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) până în 2050 și cu 78% până în 2030, ținte stabilite în Strategia pe Termen Lung (STL) și incluse în forma draft a PNIESC.

[OPEN] EPG is looking for experts to perform an evaluation of the potential market for a large-scale liquid hydrogen refuelling station (LS-LHRS)

Până la 30 iunie 2024, fiecare stat membru al UE are obligația de a transmite Comisiei Europene propunerile de revizuire ale Planurilor Naționale pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), Conform Regulamentului (UE) 2018/1999. PNIESC este documentul-cadru prin care statele își asumă o serie de obiective, politici și măsuri ce vizează procesul de decarbonizare și implicit contribuția la atingerea obiectivelor asumate la nivel european până în anul 2030 cu perspectiva de a obține neutralitatea climatică până în anul 2050.

Energy Policy Group is looking for experts with technical expertise on spatial planning for renewable energy sources and land hierarchy conflict, to elaborate an analysis on best practices and offer support for an experience exchange webinar.

The Net Zero Industry Act (NZIA) agreement between the Council and the European Parliament establishes a framework of measures for strengthening Europe’s net zero technologies and manufacturing ecosystem. The regulation aims to boost domestic production of clean technologies so that EU member states may develop a more even, competitive and green industrial sector fit for a carbon-free world.  Still, Europe's response to the US Inflation Reduction Act, agreed upon last month, both delivers and underdelivers, according to EPG’s experts. While the new provision to speed-up permitting for production sites for clean technologies and the introduction of net zero acceleration valleys will for sure be beneficial to enabling cleantech manufacturing in the EU, many implementation details are left for the member-states to figure out on their own.  Quotes Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, on NZIA's meaning for Romania: "The European Parliament and Council have reached an agreement on the NZIA, a key policy underpinning the EU’s transition to net zero. Its effect on Member States will no doubt be profound: if appropriately implemented, the Act will enable a new paradigm of green growth and industrial transformation in the global race to scale up net zero technologies.  For Romania, opportunities abound to become a low-carbon hub for Central and Eastern Europe. The NZIA’s obligations on speeding up permitting can help remove longstanding administrative barriers for Romania’s development of clean energy projects, while non-price resilience criteria can trickle down to enable nearshoring and local economic development. Through its obligation to develop geological CO2 storage, the NZIA will also launch carbon capture and storage in Romania, crucial to decarbonising the cement industry and enabling future negative emissions.  The NZIA is not without its flaws. Its relatively vague definitions of net zero technologies can lead to superficial application, without due consideration of actual life-cycle climate and economic impact. Romania must ensure that implementation of the NZIA follows a clear strategy for smart, sustainable growth and transformation in line with nationally adopted climate targets." Contact Person Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro

It is difficult to overstate the urgency and magnitude of Romania’s industrial transformation. Heavy industry sectors such as steel, cement, and chemicals employ thousands of workers and are key contributors to the national economy. But their conventional, carbon-intensive processes are becoming increasingly obsolete in a world rapidly moving towards sustainable forms of production, as the competitive edge in industry slowly shifts from cheap to green. Transforming these processes is a sizeable challenge, but also an opportunity of significant proportions. By 2034, Romania’s steel, cement, and chemicals manufacturers, all sectors deemed to be at risk of carbon leakage, will no longer benefit from exemptions from paying for their emissions. In today’s carbon prices, this could mean costs of €60 million per year just for emissions for a plant producing 1 million tonnes (Mt) of cement; close to double if EU carbon prices rise as predicted by some models. There is one decade left for Romania’s heavy industry to slash its emissions in order to continue operating and competing. This is just about enough time to assess feasibility, make an investment decision, secure new equipment and technologies from an increasingly oversubscribed market, install, test, and phase in these new technologies and processes, and reskill the workforce. All this under the optimistic assumption that Romania’s existing infrastructure is fit for purpose, new infrastructure has been deployed to the required scale, and state support is forthcoming to leverage the massive required investments. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

The decarbonisation of primary steel production is one of the most pressing challenges for the future of Romania’s industry. A highly carbon-intensive process, conventional primary steelmaking faces increasing pressure to transform in the context of the EU’s climate commitments: a phase-out of free allocation under the EU Emissions Trading System, upcoming regulations on sustainable products, and a rapidly rising carbon price. This pressure is insufficiently recognised in Romania’s industrial and climate strategies: its Long-Term Strategy, draft National Energy and Climate Plan, and draft national Industrial Strategy all fail to account for the scale of the transformation challenge and the associated opportunities for green steelmaking. While Romania’s steel sector has shrunk since 1990, it still contributes significantly to the national economy and employment, and emits approx. 6.3% of total national carbon dioxide (CO2) emissions. These contributions are centred on Liberty Galați, Romania’s only remaining primary steel producer, which employed nearly 5,000 people in and emitted 4.39 mega-tonnes (Mt) of CO2 (5.9% of Romania’s total CO2 emissions) in 2021. It is a major contributor to economic activity in the Galați county, a Just Transition region, and is an essential part of any attempt to revive Romania’s upstream manufacturing sector and any ambition to supply domestic and foreign downstream sectors, such as the auto industry, with high-quality, low-carbon steel. The main pathway to deeply decarbonise conventional primary steelmaking is conversion of the conventional blast furnace-basic oxygen furnace (BF-BOF) process to the direct reduction of iron, coupled with melting in electric arc furnaces (DRI-EAF). To achieve deep decarbonisation, the DRI process must use low-carbon hydrogen as a reducing agent, and the whole steelmaking process must be supplied by renewable electricity. Transitioning from BF-BOF to hydrogen-based DRI-EAF production will shift the fuel mix of primary steelmaking from fossil-based to using primarily electricity and hydrogen, and will change raw material requirements, including an increased consumption of scrap steel. Other decarbonisation pathways include a complete conversion to secondary steel production (using scrap steel or imported green iron) or carbon capture, all with their own challenges. Liberty Galați has publicly announced a decarbonisation pathway involving a conversion from BF-BOF to DRI-EAF, using natural gas as a transitional DRI agent and fully switching to renewable hydrogen by 2030. This deep decarbonisation plan (the “GREENSTEEL plan”) will accompany a doubling in production, reaching 4.1 Mt of liquid steel by 2030. According to our estimates, executing the GREENSTEEL plan could slash emissions from the production of liquid steel (responsible for 81% of emissions in primary steel production) by 93% by 2030, a reduction of 3.26 Mt CO2 per year. This could give Liberty Galați a significant competitive edge as a green steel supplier, meeting increasing demand from downstream sectors such as the auto industry. It could also spur a local green economy, including for the production of renewable electricity and hydrogen to supply the DRI-EAF pathway, which will consume over 160,000 tonnes of hydrogen per year. To truly achieve deep decarbonisation, the transformation of Liberty Galați under the GREENSTEEL plan will require a massive mobilisation to deploy renewable energy capacities, invest in renewable hydrogen production, and secure a reliable supply of scrap steel. Electricity consumption of the steelmaking process alone would increase ten-fold, and even if hydrogen production is outsourced abroad, meeting the target specific emissions of the GREENSTEEL plan will require the carbon intensity of Romania’s electricity grid to halve. Using domestically-produced renewable hydrogen will require an additional 6.35 GW of renewable electricity capacity, 136% of Romania’s total installed wind and solar energy in January 2024. The renewable hydrogen requirement of Liberty Galați in 2030 would be more than currently stipulated in Romania’s national Hydrogen Strategy for the entire Romanian economy, and scrap steel consumption would increase four-fold, amounting to 80% of Romania’s current scrap exports. The investment cost of the transformation itself, including the operating costs of using renewable hydrogen, will likely require state support both directly and indirectly to increase investment certainty. If Romania’s primary steelmaking is to spearhead industrial transformation and revive the competitiveness of manufacturing, urgent action must be taken to provide concrete, detailed transformation plans which are accounted for in national industrial and climate strategies. Targeted and carefully sized public financing instruments, including Green Public Procurement and Carbon Contracts for Difference, will be essential to meet upfront investment costs, especially in the coming decade as industrial operators begin to strain under increasing carbon prices. Infrastructure development will also be crucial, most importantly the deployment of renewable electricity capacities, strengthening of Romania’s national electricity grid, installation of electrolysers and construction of hydrogen transport infrastructure. New supply chains for raw materials will also be needed, particularly a rethinking of Romania’s export-oriented scrap steel sector. These actions will be necessary regardless how Liberty Galați decarbonises and require a shift in the approach of policymakers to the challenges of Romania’s industrial transformation. A correction was made to this report on 14/03/2024. The increase in direct electricity consumption quoted in the Conclusions and Recommendations section (page 33) was corrected to 1,000%. A further correction was made to this report on 03/06/2024. Figure 4 (page 17), Table 5 (page 16), and Table 4 (page 15) were updated with small corrections to the values for electricity and natural gas consumption. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

The DelHyVEHR project has officially kicked off its start with the goal to make liquid hydrogen distribution viable and therefore making it accessible as a clean energy carrier across various industries. Hosted at ENGIE Lab Crigen in Paris on January 29th and 30th, the project's Kick-Off brought together the consortium of 13 partners, including EPGthe economic recovery packages.

The Commission released a comprehensive impact assessment outlining potential approaches to reach the established objective of achieving climate neutrality in the European Union by 2050. In accordance with this assessment, the Commission suggests a 90% net reduction in greenhouse gas emissions by 2040, relative to 1990 levels. It also articulates several imperative policy conditions for achieving this target, including meeting 2030 goals, industrial competitiveness, and an inclusive dialogue on post-2030 climate action. In particular, a just transition with adequate measures for energy price affordability and the mitigation of social impact will be essential.     Quote Ioana Vasiliu - EPG Senior Researcher: "Romania, as a member of the EU, should align with this target and play a significant role in contributing to the overall climate action.  To set its commitment and ensure accountability, the implementation of Climate Law, including clear emissions goals for 2030, 2040, and 2050, is imperative. This legal framework will play a pivotal role in addressing essential aspects, including industrial competitiveness, where sectoral emissions reduction plans will be crucial for Romania’s industries to compete in a low carbon world. Enshrining energy efficiency targets into a Climate Law will also be key to increasing the rate and depth of renovation in Romania’s building stock, which are struggling to keep up with the pace required to meet the EU's climate goals.  Recognizing the socio-economic impact of the transition to climate neutrality, especially in terms of energy poverty, a just transition is crucial. Given the ambition of reducing EU-wide emissions by 90% until 2040, Member States must devote substantial attention to putting in place effective measures for managing the subsequent impact on jobs and local economies, which will be vital for a smooth transition towards a sustainable future.  To fully align with the EU's more ambitious 2040 climate targets, Romania also needs to intensify efforts in critical areas such as transportation and land use. By implementing policies that support sustainable agriculture and protect natural ecosystems, Romania can contribute to the EU's climate targets while also safeguarding its natural heritage."   Contact person: Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro Ioana Vasiliu – EPG Senior Researcher: ioana.vasiliu@enpg.ro

EPG is looking for a Senior Researcher. Apply until 25 February.

The European Commission’s first ever strategy governing carbon capture, utilisation and storage (CCUS) – the Industrial Carbon Management Strategy – is an important step for the deployment of CCS in Europe. For Romania and Central and Eastern Europe (CEE), with potentially significant carbon storage capacity and important industries that will need to capture their emissions, this long-awaited Strategy sets a strategic direction which should enable firmer and quicker action on making CCUS a reality, and enabling a fair geographical spread of new technologies and infrastructure across a currently West-centric Europe.    Quote Luciana Miu - EPG Head of Clean Economy: "The Strategy does well to broach the subject of actual climate benefits of CCUS projects, including a focus on “process emissions” in the decade to 2030 and a chapter on the removal of atmospheric and biogenic CO2. However, the incoming Commission can be bolder in differentiating climate-positive use cases of CCUS, particularly given the vague language around capturing CO2 in the power sector in the EU’s 2040 climate target.  While restrictive lists of eligible capture sites may be counterproductive, there is really no such thing as “clean carbon”, and facilities should be required to conduct a thorough assessment of their technological options for reaching a clear emissions target, before requesting public funding for carbon capture.  Importantly, the Strategy also addresses the issues of CO2 transport, a key part of the CCUS value chain, and we hope to soon see an associated dedicated regulatory package on this complex issue, as indicated in the Strategy. Funding will also be available, with a call forthcoming for cross-border CO2 transport infrastructure under the Connecting Europe Facility. This is a good opportunity for CEE countries to plan regional CO2 transport, developing storage hubs in the eastern Mediterranean Sea and Black Sea areas to balance the North Sea-focused CCS landscape in Europe. The commitment to develop minimum standards for CO2 streams is also welcome.  For an efficient decarbonisation of EU industries, it is vital that CCUS projects demonstrate climate benefits in line with emissions targets. Carbon capture and utilisation (CCU) pathways which do not allow for carbon recycling (including e-fuels and Enhanced Hydrocarbon Recovery) should be subject to rigorous accounting to avoid unnecessary sunk costs and greenwashing. The Strategy’s promise to start addressing these issues in the 2026 EU ETS revision may not be enough to firmly direct EU CCUS sector towards projects with durable climate benefits. Indeed, this is the original remit of the CCUS Observatory, a watchdog project proposed by EPG and now being piloted by the European Commission.  It is disappointing to see the ever-neglected issue of public perception of CCUS only briefly addressed in the Strategy. As co-chair of the CCUS Forum’s Working Group on public perception of CCUS, EPG heard consistently from a wide range of stakeholders about the importance of considering public perception, particularly at community level, and engaging in earnest public dialogue for upcoming projects. The lack of a clear mandate for project developers to conduct transparent public engagement is a missed opportunity. It risks leading to a fragmented approach in aligning CCUS project deployment with social needs and concerns, and ensuring that CCUS is part of a Just Transition."   Contact person: Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro

Romania has one of the lowest targets under the revised Effort Sharing Regulation (-12.7% GHG emissions by 2030 compared to 2005) but given the relative neglect of the covered sectors over the past years, there will be distinct challenges for implementation, particularly in the buildings and transport sectors. At the very least, Romania should achieve its goal without overusing the available flexibility tools.

La finalul anului 2023, Guvernul României a publicat mult-așteptata Strategie industrială a României 2023-2027, promisă în programul coaliției de guvernare. Publicarea acestei strategii este un pas important în coagularea unui cadru instituțional capabil să gestioneze provocările multiple și intersectate ale industriei din România și să asigure o tranziție digitală și verde, atât durabilă, cât și justă. Cu toate acestea, în forma sa actuală strategia industrială oferă mai multe semne de întrebare decât răspunsuri spre soluționarea acestor provocări, și are nevoie de o abordare mai riguroasă pentru a funcționa drept piatra de temelie a tranziției industriei românești.

Ca parte a ambițiilor Pactului Ecologic European, România s-a angajat să își reducă cu 95% emisiile de dioxid de carbon până în 20501. Atingerea acestei ținte necesită o schimbare profundă a tehnologiilor, materialelor și proceselor din economie, în sensul electrificării, al eficienței energetice și al reducerii emisiilor de carbon în toate ramurile economice – energie, industrie, transporturi, agricultură, clădiri.

În 2024 România ar trebui să își regândească modelul de dezvoltare economică printr-o reorientare către tehnologiile viitorului și tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Pentru aceasta este necesară renunțarea la apatia clasei politice și la căutarea soluțiilor în trecut și reorientarea priorităților naționale către o economie bazată pe utilizarea surselor de energie curată, dezvoltarea infrastructurii energetice, atragerea lanțurilor valorice pentru tehnologiile verzi și susținerea capacității de cercetare și inovare pentru crearea de locuri de muncă bine plătite, care să poată răspunde provocărilor următoarelor decenii. Mihnea Cătuți, EPG Head of Research Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe.He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation. In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York. Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and a Masters in European Public Policy from the University of York and the Central European University. He is currently finalising his PhD at the University of York focusing on energy and climate governance in the EU. Contact: mihnea.catuti@enpg.ro

Spre deosebire de emisiile operaționale de carbon, care țin de consumul de energie în clădire și care fac obiectul măsurilor de creștere a eficienței energetice, emisiile încorporate ale clădirii sunt cele care țin de materialele de construcții și de activitățile de construcție, precum și de tratamentul la finalul duratei de utilizare. De aceea, contribuția sectorului clădirilor – care, în UE, reprezintă mai bine de 40% din consumul total final de energie – la realizarea unei traiectorii de neutralitate climatică până în 2050 nu poate fi realizată fără controlul și reducerea emisiilor încorporate de carbon.

Acest raport compară modelele de politici la nivel național existente și propuse pentru reducerea emisiilor de carbon pe întregul ciclu de viață (WLC). Sunt comparate abordările alese în Danemarca, Finlanda, Franța, Țările de Jos și Suedia. Acest lucru relevă caracteristici cheie, asemănări și deosebiri.

A successful negotiation is one that leaves no one fully satisfied with the result, but also not fully disappointed. From this viewpoint, the final COP28 statement can be considered an achievement. The text is arguably balanced and inclusive of the needs of all members. As COP28 in Dubai came to an end, some labeled it a failure, while others marked it as a significant advancement in climate action. It's probably a bit of both. Even before its start, COP 28 was marked by the suspicions surrounding the vested interests of the oil-rich hosting country. This time, a different and more ambitious set of expectations were publicly set compared to, say, COP24, which was hosted by Poland, a fossil-fuel-dependent country – even as it came after some controversies surrounding statements made by the COP28 president. This marks an evolution in the advancement of the global conversation on climate change. The conference started with strong commitments for the Loss and Damage Fund – a topic discussed for over 30 years, since COP13 in Bali, which was center-stage at last year’s COP in Sharm el-Sheikh. The Fund is meant to compensate climate-vulnerable developing countries for climate change impacts that have not or cannot be addressed through mitigation and adaptation measures. Importantly, an agreement was reached on the operationalization of the Fund and funding arrangements. Hundreds of millions of dollars have been promised within the first days of the event, with the total pledges reaching $792 million by the closing of the conference. The World Bank has been chosen to host the fund for the first four years. Among COP28’s main achievements were the global call for tripling renewable generation and doubling the annual energy efficiency improvement rate by 2030. While the implementation of these efforts will need to be defined more granularly through the Nationally Determined Contributions (NDC), the urgency of a faster-paced transition has not been disputed. Another one – arguably even more impactful – was the pledge of 50 oil companies to address carbon emission in their operations and, more importantly, to reach near-zero methane emissions and to end routine flaring in their activity by 2030. As expected, the most controversial topic, given the host of this year's COP, was the language on phasing-down (instead of the expected phasing-out) fossil fuel utilization. The “transition away” wording of the final statement was celebrated by some as historic and caused dismay for the more climate ambitious Parties. The final statement certainly hinted to the knotty negotiations and, ultimately, to the complexity of giving up fossil fuel production and consumption (especially in emerging markets). In fact, fossil fuels are embedded in so many of the fundamental processes underpinning both developed and developing economies, that transitioning away to low emissions alternatives will take much more than words in the COP final agreement. Nonetheless, decarbonisation cannot be achieved without a near-complete elimination of fossil fuel use, and the final text marks a small step forward in this gargantuan challenge. One of the most important levers to accelerate the transition, particularly in developing countries, is finance. Several announcements were made at COP28. Multilateral Development Banks announced additional climate finance commitments worth $180 billion through various programs and country platforms. Finance pledges were also announced for nature-based solutions and green industrialization in Africa. On the private sector side, UAE announced the launch of Alterra – a catalytic fund worth $30 billion, meant to mobilize $250 billion in private investments in developing countries through blended finance instruments. In addition, several other initiatives were launched including a philanthropy-backed early stage climate venture fund, the Green Guarantee Company backed by USAID, the Green Climate Fund and others, and a new reinsurance scheme for smallholder farmers in Africa.   Romania’s contribution to the initiatives developed in Dubai were also notable: The country joined the Carbon Management Challenge – an initiative launched by the US Department of Energy (DOE) – which focuses on deploying carbon capture, utilization, and storage and carbon dioxide removal, as key elements of keeping the 1.5-degree goal within reach. The Global Methane Pledge Ministerial has made notable progress over the last year, since COP27. More than $1 billion new grant funding have been mobilized, with new national commitments and legislation from main emitters, including oil and gas operators. Romania was welcomed as new member, bringing the total participants to 155. The nuclear sector’s revival of last year(s) has reached a landmark at COP28, with more than 20 countries – including Romania - launching the Declaration to Triple Nuclear Energy – an effort of signatory countries to increase threefold the global installed electrical capacity from 2020 to 2050. While not among the Ministerial officials attending the High-Level Roundtable on Hydrogen, Romania and its ambitious hydrogen plans can benefit from the outcomes of this initiative, which closed with a mutual recognition of certification schemes for hydrogen and hydrogen derivatives, with an ISO methodology as a global benchmark for GHG emissions, and with advancements in the cross-border trade corridors. The 1.5C target is most likely out of reach at this point, based on current pledges. Moreover, whether ambitious or not, the agreements reached are not binding, being subject to more granular cross-national and national policies, regulations, and targets. Pledges also merely represent an indication of the effort levels needed, as measures such as tripling renewable investments or doubling energy efficiency efforts depend on very diverse starting points and contexts – technically, socially, and economically. That being said, while highly symbolic and performative, COP28 delivered a clear message: all countries now agree that the world needs to transition away from fossil fuels. It may seem like common knowledge, but the intense negotiations needed to reach this conclusion stand as proof that it was a remarkable achievement.

The Russian Ukrainian War is causing tremors far beyond the military front lines. Major food and supply chain disruptions, hybrid aggression against democratic countries, continuous violation of internationally recognized freedoms of navigation, trade and development of resources in exclusive economic zones, hegemonic militarization by Russia of an entire Black Sea and tangible risks of contagion among neighboring countries, are some of the topics that are addressed in this paper. Apart from its relevance as a gateway to Asia and the Middle East, the authors emphasize the significant potential that the Black Sea region has in terms of supply routes, energy and natural resources potential that can contribute to progress and economic security for the entire European continent.

Centrul Român de Politici Europene și Energy Policy Group (EPG) au lansat, la finalul lui 2023, un nou parteneriat dedicat promovării bunelor practici și măsurilor active de reducere a consumului de energie.

This paper undertakes a comprehensive examination of Romania's first National Energy and Climate Plan (NECP) which was submitted to the European Commission in April 2020. The aim is to track the implementation progress and to assess the achievability of the outlined objectives based on recent data trends and modelling scenarios using the 2050 Pathways Explorer tool. The paper also takes reference to the revised objectives under the Fit for 55 package, especially for the buildings and transport sectors, with the aim of showing how current NECP implementation shortcomings may make the newer, more ambitious objectives even more difficult to reach.

EPG is looking for an intern on offshore wind. Applications are open until 19 December. 

Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că varianta revizuită a Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului include o serie din observațiile emise în cadrul procesului de consultare publică din luna mai 2023.   Concret, noua versiune a propunerii Strategiei include prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile, poziția EPG privind ineficiența utilizării hidrogenului în încălzirea din sectorul rezidențial, evitarea utilizării hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, precum și analiza decarbonizării treptate a producției de hidrogen din gaze naturale.   Considerăm, totuși, că documentul cuprinde încă o serie de aspecte care necesită revizuiri. În contextul în care Strategia va trebui finalizată în anul 2023, conform obiectivelor din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, multiple aspecte ar trebui avute în vedere pentru actualizările viitoare ale documentului.   Citate Radu Dudău - EPG President: „Revizuirea Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului și a Planului de Acțiune pentru utilizarea hidrogenului în România prezintă îmbunătățiri concrete față de varianta anterioară, înaintată spre consultare publică de Ministerul Energiei în luna mai a anului curent. Observăm cu satisfacție că autoritățile au preluat o parte din observațiile EPG.   O asumare importantă a Ministerului Energiei privind politicile publice în domeniul hidrogenului este aceea de a evita (chiar elimina) utilizarea hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, așa cum mențioanează noua variantă a Strategiei. EPG a evidențiat, de-a lungul procesului de consultare publică, ineficiența utilizării hidrogenului regenerabil în centrale pe gaze în ciclu combinat.   Proiectul revizuit al Strategiei propune o abordare relativ corelată cu obiectivele de decarbonizare a economiei naționale, însă ar trebui armonizată cu țintele asumate în diferitele documente strategice și legi. Vom continua să monitorizăm parcursul proiectului și să facem recomandări de politici, astfel încât România să dezvolte economia hidrogenului într-un mod eficient.”  Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: „EPG privește noua formă a Strategiei ca pe un pas înainte spre o bună valorificare a hidrogenului în România. Rămâne însă problema subestimării necesarului de hidrogen pentru consumul din industrie. Cu toate că utilizarea hidrogenului în producția primară de oțel este de departe cea mai eficientă conform datelor prezentate în documentul strategic, ea este prevăzută doar pentru producerea a 0,5 milioane tone (Mt) oțel verde în 2030. Ca să punem numărul în context, trebuie menționat faptul că Liberty Galați, singurul producător de oțel primar, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Conform planurilor companiei de decarbonizare, aceasta ar putea ajunge să producă 4,1 Mt în 2030.   Având în vedere importanța strategică de a menține și chiar readuce capacitatea de producție primară de oțel la un nivel al anilor precedenți, ar trebui vizată o cantitate de hidrogen măcar pentru menținerea producției actuale. Luând în considerare faptul că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori peste 100 euro/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui realizată înainte de finalul deceniului.   Nu în ultimul rând, având în vedere adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 237/2023 privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon în sectoarele industriei și transporturilor” în vara acestui an, considerăm importantă armonizarea estimării necesarului de consum în transporturi cu țintele din cadrul legii.”  Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: “EPG apreciază noua variantă a Proiectului Strategiei, implicit prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile. Cu toate acestea, considerăm necesară revizuirea și transparența estimărilor cu privire la cererea de hidrogen în anul 2030, precum și prezentarea mai multor scenarii de consum. Având în vederea perioada relativ scurtă până în anul 2030, ar fi recomandată explorarea mai multor scenarii privind utilizarea hidrogenului, care să ofere o înțelegere detaliată a ipotezelor luate în considerare și a impactului asupra sectoarelor economice vizate.   Totodată, documentul necesită clarificarea noilor ipoteze privind reducerea cererii de hidrogen în raport cu reducerea emisiilor de CO2 și implicit revizuirea costului total al implementării strategiei. Mai mult, în ceea ce privește costul total al implementării strategiei estimat la aproximativ 4,8 mld. euro, încă nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului.   De asemenea, în cadrul viitoarelor actualizări este necesar ca documentul strategic să includă informații referitoare atât la dezvoltarea infrastructurii/rețelei de transport, cât și la divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat, respectiv oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.“  EPG a transmis către Ministerul Energiei, în procesul de consultare din noiembrie 2023, atât observațiile menționate mai sus (în formă extinsă), cât și o serie de elemente suplimentare care ar trebui avute în vedere în cadrul viitoarelor actualizări ale documentului, precum:   Cuantificarea utilizării energiei nucleare pentru producția de hidrogen.  Revizuirea ecosistemelor de hidrogen, prin includerea dimensiunii socio-economice.   Clarificarea obiectivului privind stimularea activităților de cercetare dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor hidrogenului.  Dezvoltarea Obiectivului General 5 prin intermediul unei direcții de educare și informare a populației asupra necesității dezvoltării unei astfel de economii a hidrogenului.  Includerea aspectelor privind dezvoltarea unei ramuri economice noi, centrată pe producerea și utilizarea hidrogenului din surse regenerabile, cu cuantificarea numărului de locuri de muncă nou create, precum și o evaluare a specializărilor necesare.  Cartografierea surselor de finanțare a investițiilor necesare până în anul 2030.  Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: alina.arsani@enpg.ro

Carbon pricing is widely seen as an effective policy option to pursue reductions in GHG emissions. Either through carbon taxes or emissions trading systems (cap and trade), carbon pricing reduces the negative externality of GHG emissions. By putting a price on emissions, economic agents can incorporate this cost in their investment, production, and consumption decisions. In time, this leads to lower emissions. At the same time, this policy can have negative effects on the economy and households, associated with the additional cost of emissions. Research shows that the negative effects can be alleviated or even reversed through revenue redistribution. The sums collected by Governments can be directed toward investment in low-emissions alternatives and support for low-income households. The European Union’s Emissions Trading System represents a significant example of carbon pricing. It covers emissions from industry and electricity generation and has been effective at achieving emissions reductions. Recently, a separate Emissions Trading System has been introduced for buildings and road transport (ETS2), with the aim of generating similar results in these sectors. There is concern that ETS2 may affect low-income households and the economy in general by purposely increasing the prices of emissions-intensive goods. To address this, the EU also adopted the Social Climate Fund, which uses part of the revenue collected by auctioning emissions allowances to finance investments in low-carbon technologies and support for low-income households. In this context, this paper adds to the extensive body of evidence on the economic impact of carbon pricing with revenue redistribution. It presents the results of a simulation model of a hypothetical carbon tax in Bulgaria, Germany, Hungary, Poland, and Romania. The macroeconomic impact is evaluated by calculating the effects of this carbon tax on GDP and employment by sector. At micro level, the focus is on households budget, namely on welfare losses across deciles and energy poverty, before and after revenue redistribution. This project is part of the European Climate Initiative (EUKI). EUKI is a project financing instrument by the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The EUKI competition for project ideas is implemented by the Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH. It is the overarching goal of the EUKI to foster climate cooperation within the European Union (EU) in order to mitigate greenhouse gas emissions. For more details, please visit: www.euki.de. Constantin Postoiu, EPG Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Passionate about data analysis and data-based policies, he is also a member of the Advisory Council for the Evaluation of the Impact of Normative Acts, in the Romanian Government. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

The Russian Ukrainian War is causing tremors far beyond the military front lines. Major food and supply chain disruptions, hybrid aggression against democratic countries, continuous violation of internationally recognized freedoms of navigation, trade and development of resources in exclusive economic zones, hegemonic militarization by Russia of an entire Black Sea and tangible risks of contagion among neighboring countries, are some of the topics that are addressed in this paper. Apart from its relevance as a gateway to Asia and the Middle East, the authors emphasize the significant potential that the Black Sea region has in terms of supply routes, energy and natural resources potential that can contribute to progress and economic security for the entire European continent.

This report has been prepared by Energy Policy Group (EPG) Romania with collaboration and sponsorship from Clean Air Task Force (CATF). This report received no financial support from the government, industry and private sector and it was prepared based on publicly available data, information, articles and scientific publications. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets. Contact: radu.dudau@enpg.ro

Deși capacitățile de producție industrială s-au micșorat semnificativ în ultimele 3 decenii, acestea păstrează o contribuție de 16.5% la valoarea adăugată brută națională, și asigură aproximativ o cincime din forța de muncă activă din România. Având în vedere această importanță economică strategică, producătorii de oțel, ciment, chimicale și produse petroliere trebuie să se adapteze rapid la noua realitate a industriei europene, marcată de constrângeri în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.

Romania’s industry will need to transform fundamentally to align with climate commitments and remain competitive in a low-carbon world. With increasing pressure from EU policy and a race to decarbonise industrial production in EU Member States, there are progressively fewer windows of opportunity for implementing the new processes and technologies required for greening heavy industry. A fragmented national policy framework and a narrow fiscal space mean that Romania will face significant difficulties in keeping its industry competitive. However, it also has key advantages it can capitalise on to become a low-carbon industry leader. To achieve economy-wide net zero emissions by 2050, the main pathways for industrial decarbonisation are electrification, continuous improvements in energy and resource efficiency, the uptake of renewable hydrogen and other low-carbon fuels, and carbon capture, utilisation, and storage. Romania’s primary steel, cement, and chemicals production (particularly fertilisers) require the deepest transformation to enable industrial emissions reductions. The technologies needed to achieve these changes are costly, have long lead times, and in some cases imply new materials and supply chains. Furthermore, industrial transformation is not just technological – concerted action will be needed to safeguard the rights of workers in industrialised regions and prepare them for meaningful employment in Romania’s decarbonised industries and in those new industries which may emerge. To decarbonise Romania’s industry sustainably and justly, three main areas of action must be addressed: industrial policy, funding and market creation, and infrastructure development. Firstly, Romania needs a cornerstone industrial strategy anchored in long-term climate commitments and driven by selective support rather than across-the-board crisis management. This industrial strategy must clearly assign responsibilities to competent authorities, commit to funding and financing instruments, and address socio-economic impact, supply chain management, and research, development, and innovation. Romania’s wider domestic policy framework, as well as its positioning in EU negotiations, must also be consistent with the commitments and goals of its industrial policy. Secondly, industrial transformation in Romania will require a massive mobilisation of funding and the stimulation of new markets for green industrial products. As a country with a comparatively low fiscal space, Romania cannot rely excessively on state aid granted to industrial producers, as done in countries such as Germany and France. Instead, eventual state aid schemes targeted at competitive industries should be complemented by the use of EU funding opportunities, including the Modernisation Fund and the Innovation Fund, the unlocking private financing, and the implementation of green public procurement to stimulate a reliable lead market for products such as low-carbon steel and concrete. There are significant opportunities in this space, given Romania’s massive planned spending on large-scale infrastructure projects. Finally, decarbonising Romania’s industry will require huge infrastructure for enabling renewable electricity, hydrogen transport, and carbon dioxide (CO2) transport and storage. The scale of the challenge is significant: electricity consumption will increase and its geographical distribution will change, straining an unprepared transmission grid; new pipelines will be needed for hydrogen and CO2 transport; and CO2 storage capacities must be developed very rapidly. Romania must thus invest significantly in the expansion and strengthening of the electricity transmission grid, and in essence start from scratch in developing a network of hydrogen and CO2 pipelines, as well as CO2 storage. These key actions for decarbonising Romania’s industry will not be easy. They will require massive investment, coordination within the state apparatus and with industry, and significantly more political engagement on the subject. However, the benefits are undeniable: increased industrial competitiveness, a well-prepared workforce, reliable infrastructure, and a significant contribution to Romania’s climate ambitions. Reaping these benefits will depend first and foremost on understanding the magnitude of the challenge, and subsequently on internalizing it in concrete policy, funding, and infrastructure measures to enable decarbonisation at the required scale and pace. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Currently, Romania does not have a comprehensive climate policy framework and relies mostly on transposed EU legislation to formulate targets and plans. Institutional responsibilities on climate change tend to be scattered, with insufficient coordination, weak accountability mechanisms, and a lack of long-term planning based on scientific evidence.

EPG is looking for a Researcher to join the Buildings team. Applications are open until 13 November. 

Cea mai spectaculoasă evoluție din sectorul energetic național al ultimilor ani este, fără doar și poate, creșterea exponențială a numărului de prosumatori, casnici și non-casnici, până la o capacitate instalată totală de peste 1,1 GW. În condițiile în care statul român, actor dominant pe piața de energie electrică, nu a mai finalizat o investiție de proporții de la punerea în funcțiune a Unității 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, în 2007, o astfel de creștere de capacitate este cu atât mai remarcabilă cu cât s-a realizat, în mare parte, din fondurile proprii ale cetățenilor români. Potrivit celor mai recente date ale ANRE, la 31 august a.c. erau racordați la rețelele de distribuție 91.556 de prosumatori, a căror putere instalată însumată era de 1.164 MW. Creșterea a demarat semnificativ după aprobarea OUG 143/2021, prin care au fost introduse în Legea Energiei prevederi favorabile prosumatorilor, și a devenit fulminantă începând cu luna iulie 2022, după declanșarea crizei energetice din 2022, cauzate de invazia Ucrainei de către Rusia. Aproape jumătate din numărul total de prosumatori s-au bazat pe investițiile proprii. După finalizarea evaluării și aprobării dosarelor pentru 2023 ale programului Casa Verde Fotovoltaice, derulat de către Agenția Fondului de Mediu (AFM), se preconizează că deja în primăvara anului 2024 va fi atinsă capacitatea instalată de 2 GW. Prosumatorul, element important al tranziției energetice, este încurajat și susținut de legislația europeană și națională, precum și de normele de reglementare. Într-adevăr, prosumatorul întrunește o serie de caracteristici deosebit de dezirabile în tranziția energetică: producție descentralizată de energie regenerabilă, distribuită geografic, prin care sunt acoperite nevoile de auto-consum, în condițiile volatilității prețurilor energiei pe piețele angro și ale creșterii preconizate a cererii de energie electrică – pompe de căldură, vehicule electrice, tehnologii industriale bazate pe electricitate, etc. Odată cu reglementarea dreptului de a livra energie electrică în rețeaua de distribuție, prosumatorul beneficiază (teoretic) de compensare cantitativă de către furnizorul de electricitate a energiei electrice injectate în rețea, astfel că avantajele producției proprii de energie sunt extinse la perioade ale zilei și ale anului în care producția proprie încetează. Mai mult, prin intermediul agregatorilor de energie, prosumatorii pot contribui la oferte de energie electrică pe piețele angro. Astfel, prosumatorii pot adopta un comportament strategic, de optimizare a beneficiilor financiare. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is co-founder and director of EPG. He is Associate Professor of International Relations at Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His main expertise focus is energy security and natural resource geopolitics. Contact: radu.dudau@enpg.ro

This paper assesses the current situation of the renewable energy market in Central and Eastern Europe (CEE) along with the inherent technical and economic challenges posed by the rapid deployment of renewable capacities.

Complexul Energetic Oltenia (CEO) este unul dintre cei mai mari producători de energie din România, cu o putere instalată de peste 3 GW și aproximativ 11.000 de angajaţi – un adevărat colos, care a contribuit timp de decenii la siguranţa energetică naţională. Totuși, în contextul obiectivelor europene și naţionale privind decarbonizarea, CEO trebuie să treacă prin schimbări profunde pentru a se adapta evoluţiilor din sectorul energetic. Producţia de energie electrică a companiei se bazează pe lignit, care produce emisii majore de CO2. Pe măsură ce producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili au trebuit să plătească costul emisiilor de CO2 pentru emisiile cauzate prin schema de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), energia produsă a devenit din ce în ce mai scumpă pentru cumpărători. CEO are cele mai mari emisii de CO2 din ţară, iar Gorjul este judeţul cu cea mai mare intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră din România. Eliminarea producţiei de energie pe bază de lignit a devenit, astfel, imperativă, fiind legiferată de altfel în anul 2022 prin Legea decarbonizării, care prevede închiderea tuturor capacităţilor până în 2032. Având în vedere revizuirea recentă a directivei EU ETS, care va duce la o creștere constantă a preţului certificatelor de CO2, este dificil de crezut că CEO va mai avea termocentrale pe bază de lignit funcţionale până la finalul deceniului. Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin works as a Researcher at EPG. In this position, he is contributing to the activities of the Energy Systems Programme. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerului Energiei a publicat spre consultare Proiectul de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore în intervalul de timp asumat. Guvernul dovedește astfel angajamentul privind  dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și atingerea obiectivelor de decarbonizare. De asemenea, EPG consideră benefic faptul că dezvoltarea capacităților eoliene offshore este stimulată prin intermediul unei scheme de sprijin de ajutor de stat de tipul CfD. Totuși, experții EPG au propus o serie de sugestii de revizuire în cadrul consultării publice, pentru o mai bună corelare a proiectului cu obiectivele de decarbonizare. În primul rând, asociația propune o revizuire în sus a țintei asumate privind capacitățile eoliene offshore instalate, respectiv 3GW până în anul 2035. Considerăm că, în contextul creșterii țintelor de decarbonizare asumate la nivelul UE până în 2030, România ar trebui să își asume o țintă de cel puțin 3GW capacități eoliene offshore instalate încă din anul 2032. Asociația mai atrage atenția și asupra procedurii anevoioase de obținere a avizelor necesare pentru proiectele de exploatare a energiei eoliene offshore și propune înființarea unui one-stop-shop. De asemenea, EPG consideră că proiectul înaintat trebuie să ia în calcul cooperarea transfrontalieră cu Bulgaria pentru dezvoltarea noilor capacități.  EPG va continua să se implice în procesul de consultare al Proiectului de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, prelungit de curând până la 1 septembrie 2023. Citate Radu Dudău - EPG President: "Este lăudabil efortul Ministerului Energiei de a pune în consultare publică Proiectul de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore. Proiectul prezintă un calendar al etapelor dezvoltării energiei eoliene offshore, ceea ce asigură claritate și predictibilitate. Totuși, anul 2035 reprezintă un termen mult prea extins pentru o capacitate offshore de 3GW. Considerăm că etapele prezentate pot fi scurtate, pentru a se fixa ca țintă anul 2032. De asemenea, ținta de capacitate ar trebui să fie mai ambițioasă.  După cum arată studiul EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), România va trebui să dezvolte 15GW de capacități eoliene offshore în Marea Neagră pentru a atinge neutralitatea climatică în anul 2050, din care 5GW ar trebui instalați până în anul 2030.  În competiția de a oferi investitorilor energie electrică verde și accesibilă ca preț, România trebuie să susțină accelerarea investițiilor în surse regenerabile. Electrificarea economiei, trecerea la electro-mobilitate, dezvoltarea sectorul hidrogenului fără emisii – toate au nevoie de surse regenerabile de energie. Acestea sunt argumente pentru a trata eolianul offshore drept o șansă economică și o prioritate a sectorului energetic național." Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: "Propunerea legislativă este bine structurată, iar atribuțiile autorităților competente au fost identificate cu atenția cuvenită, totuși considerăm esențială simplificarea procesului de obținere a avizelor pentru construirea centralelor eoliene offshore. Acesta este anevoios și greu de manevrat, având în vedere numărul mare de instituții diferite care trebuie contactate de potențialii dezvoltatori. Pentru a asigura o parcurgere mai facilă a proceselor administrative, recomandăm înființarea unui one-stop-shop în cadrul ACROPO sau al Ministerului Energiei care să ghideze dezvoltatorii în procesul birocratic și să mențină legături instituționale cu toate autoritățile de la care trebuie obținute avize.   De asemenea, un aspect important asupra căruia dorim să atragem atenția este prevederea referitoare la punerea în funcțiune a centralei eoliene offshore, care dacă nu va avea loc în cel mult 7 ani de la data încheierii contractului de concesiune, acesta din urmă va fi reziliat. O astfel de prevedere ar pune o presiune majoră asupra dezvoltatorilor de proiecte, fără a-i asista sau stimula în dezvoltarea centralelor eoliene offshore. Înțelegem obiectivul decidenților privind ținta de dezvoltare a 3GW de capacități eoliene offshore, însă autoritățile trebuie să ia în considerare cel puțin două aspecte esențiale: (i) timpul necesar obținerii documentației obligatorii privind aprobarea de dezvoltare pentru construirea centralei electrice eoliene offshore, respectiv birocrația asociată în cazul în care nu este diminuată și (ii) potențiale șocuri pe partea ofertei, respectiv lanțul valoric, așa cum economia globală le-a suferit în perioada pandemiei Covid-19. Prin urmare, rezilierea contractului de concesiune trebuie să fie o opțiune de ultimă instanță, luată abia după epuizarea tuturor celorlalte mecanisme legale de mediere." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Publicarea Proiectului de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore reprezintă un pas important în dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și în atingerea obiectivelor de decarbonizare. Totuși, documentul nu include nicio referire la colaborarea transfrontalieră dintre România și Bulgaria, respectiv a licitațiilor coordonate, în vederea dezvoltării capacităților eoliene offshore în Marea Neagră.  Conform studiului EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), dezvoltarea unui proiect comun România-Bulgaria, pe bază de insulă energetică (energy island), cu o capacitate de 3GW de pentru fiecare dintre cele două state (6GW în total), ar reprezenta o variantă optimă până în anul 2030, atât din punct de vedere al securității energetice, cât și al costurilor asociate. Investițiile României într-un astfel de proiect sunt estimate la 8,4 miliarde euro, iar producția anuală de energie electrică la 9,8TWh.  Mai mult, EPG în parteneriat cu Center for the Study of Democracy (CSD) din Bulgaria au pus bazele Black Sea Renewable Energy Coalition în luna iunie 2023. Obiectivul Coaliției este acela de a reuni actori relevanți în sectorul energiei eoliene offshore din România, Bulgaria, Ucraina și Turcia, cu precădere din rândul dezvoltatorilor de proiecte și asociațiilor relevante din domeniul mediului, în vederea armonizării pozițiilor acestora și implicit accelerării dezvoltării proiectelor. Astfel, considerăm necesară includerea referirilor cu privire la colaborarea dintre România-Bulgaria, cu atât mai mult cu cât planificarea și cooperarea regională dintre cele două state poate stimula dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră și, implicit, economiile de scară." Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: alina.chirita@enpg.ro

EPG is looking for a Researcher/Senior Researcher to join the Buildings team. Applications are open until 17 September. 

EPG is looking for a Researcher/Senior Researcher to join our Industry team. Application are open until August 27th 2023 EOD.

EPG is looking for a Researcher/Senior Researcher to join our Energy Systems team. Application are open until August 27th 2023 EOD.

Tehnologiile de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS) vor fi elemente-cheie pentru decarbonizarea industriei grele din România, mai ales pentru sectoarele cu emisii de dioxid de carbon care nu pot fi reduse. Recent, EPG a analizat principalele bariere în calea implementării CCUS în România, printre care se numără lipsa unui cadru de reglementare și de finanțare adecvat și absența infrastructurii de transport și stocare. Pe lângă aceste obstacole, care împiedică dezvoltarea proiectelor CCS în România, EPG a identificat în cadrul proiectului european ConsenCUS (Horizon 2020) o serie de elemente suplimentare, mai puțin cunoscute, care trebuie abordate în politicile naționale privind decarbonizarea industriei prin CCUS.  O primă considerație se referă la unde și cum vor fi aplicate tehnologiile CCUS. În România, principalele sectoare pentru care captarea carbonului reprezintă o soluție indispensabilă sunt producția de ciment, sectorul chimic și rafinarea petrolului. Deși captarea emisiilor se poate face și în alte industrii, și chiar și în centralele energetice, pentru acestea sunt mai potrivite alte măsuri de decarbonizare, cum ar fi electrificarea. De aceea, tehnologiile CCUS nu sunt soluții miraculoase pentru toate sectoarele economiei, ci ele trebuie direcționate către sectoarele care nu au alte alternative, sau în scopul obținerii de “emisii negative”, prin captarea dioxidului de carbon direct din atmosferă.  Pe lângă alegerea cumpătată a sectoarelor pentru aplicarea CCUS, trebuie selectate și aplicațiile CCUS cu cea mai mare contribuție la prevenirea schimbărilor climatice. Spre exemplu, utilizarea dioxidului de carbon pentru producția de carburanți sintetici, care emit dioxid de carbon prin ardere, va avea per total un impact climatic mai mic decât stocarea permanentă în subteran. Aceste diferențe sunt nuanțate, iar pentru asigurarea unui impact climatic minim, care să justifice investițiile semnificative necesare, proiectele CCUS trebuie evaluate pe întreg lanțul de proces, de la sursa emisiilor captate până la destinația lor finală. Pe acest lanț de proces trebuie determinat atât impactul climatic, cât și cel asupra mediului înconjurător – spre exemplu, tehnologiile mature de captare a carbonului folosesc drept solvenți aminele, care pot avea un impact negativ asupra mediului dacă nu sunt bine monitorizate.  Optimizarea tehnologiilor CCUS nu se oprește la considerațiile legate de sectoarele beneficiare și de impactul climatic sau de mediu. În primul rând, tehnologiile CCUS sunt într-un proces continuu de cercetare, dezvoltare și inovare, unde experiența României în universități și institute de cercetare poate fi un atu important. De asemenea, România ar putea deveni un centru important pentru producția tehnologiilor CCUS în sine (de exemplu, unitățile de captare, conductele pentru transport, echipamentul de injectare), pe care Uniunea Europenă le favorizează pentru creșterea independenței față de importuri tehnologice.   Pentru a optimiza și proiectele CCUS, implementarea lor trebuie să aibă în vedere și potențialul de cooperare trans-sectorial și trans-național, prin care pot fi agregate fluxurile de dioxid de carbon captate de la diverși operatori, care să fie apoi transportate și stocate cu infrastructură comună. Acest lucru ar permite reducerea costurilor de infrastructură și partajarea riscului și a răspunderii operatorilor, în special în zonele puternic industrializate, unde sunt prezenți mulți operatori industriali – spre exemplu, zona Ploiești-Dâmbovița. În vederea formării acestor clustere pentru CCUS, trebuie stabilite modele clare de finanțare și de partajare a riscurilor, precum și un dialog transparent și susținut cu comunitățile locale.   Aceste considerente aferente tehnologiilor CCUS, mai puțin vizibile decât aspectele de regulament și finanțare, trebuie incluse de la început în politicile și planurile privind viitoarele proiecte de anvergură. Proiectele CCUS pot aduce beneficii economiei României nu numai prin susținerea decarbonizării industriei grele, ci și prin dezvoltarea producției de tehnologii de prevenire a schimbărilor climatice. Tocmai din acest motiv, oportunitățile semnificative prezentate de aceste tehnologii trebuie preluate cu o abordare holistică din punct de vedere al impactului.  Acest document a fost redactat în cadrul proiectului ConsenCUS, finanțat prin programul de cercetare și inovare Horizon 2020 al Uniunii Europene în cadrul acordului de finanțare nr. 101022484. Întregul Policy Paper poate fi consultat AICI. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Carbon taxes with revenue redistribution represent a promising policy option for reducing emissions and energy poverty at the same time. A carbon tax increases the prices of goods in proportion to their embedded emissions and creates incentives for consumers and producers to shift to lower-carbon alternatives. The revenues collected can be directed at lower-income households both for income support and emissions-reducing interventions, such as energy efficiency, distributed renewable energy, electric heating and transport. At the same time, carbon taxes are politically sensitive. Increasing the price of emission-intensive goods, particularly energy, may reduce economic output in the short run and increase the cost-of-living for households, particularly for the ones affected by poverty. To add to the body of evidence on this relationship, we conduct a simulation of the effects of a generalized carbon tax on all consumption goods with revenue redistribution on GDP growth, employment, household welfare and energy poverty levels. The carbon tax is determined though an economic model at the levels required for a 40% reduction in emissions by 2032 compared to 2021. In absolute terms this means going below 70 Mt CO2 eq. of GHG emissions, almost a quarter of the 1990 level. The tax ranges between 2.95$/ tonne of CO2 in 2022 and 15.17$ in 2032, coming on top of the existing carbon price imposed through the EU Emissions Trading Scheme on power producers and heavy industry. The results show minimal negative effects on GDP growth (-0.12%) and employment (-0.02%) in 2032 compared to the baseline. Regarding the impact on households, the tax would generate a welfare loss between 0.8% for the highest income decile and 1.3% for the lowest decile, confirming the potential regressive effects. However, when revenue redistribution is designed as a lump-sum transfer, or price subsidy for lower-income households, the policy becomes progressive, and these households experience a welfare gain. This is also reflected in the energy poverty rates, which become lower with carbon taxes and redistribution than the baseline. ETS2 și Fondul Social Pentru Climă Constantin Postoiu, Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Co-founder of CivicNet organisation, Constantin was the initiator and coordinator of the web application meserii.ro. He is passionate about data analysis, data visualisation and data-based policies. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

Decarbonizarea industriei grele presupune de multe ori aplicarea de tehnologii la un nivel incipient de maturitate, care prezintă un risc comercial aferent, ceea ce le face greu finanțabile de către sectorul privat. Din acest motiv, intervenția statului pentru a finanța decarbonizarea industrială, cel puțin în stadiu incipient, este necesară, și este practicată deja în multe țări, precum Franța, Germania și Slovacia.

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerul Energiei a publicat la finalul lunii mai Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului, cât și un plan de acțiune privind utilizarea hidrogenului în România. Documentul, deși publicat după o serie de întârzieri, propune o abordare corelată cu obiectivele de decarbonizare ale economiei României. Este foarte important ca strategia Națională a Hidrogenului să promoveze utilizarea eficientă a acestei resurse. Energy Policy Group a transmis Guvernului României o serie de recomandări privind noua strategie, cât aceasta se afla în consultare publică. Experții EPG au transmis însă și o serie de recomandări privind secțiunile strategiei care pot fi îmbunătățite. EPG propune revizuirea estimărilor cu privire la necesarul de hidrogen pentru anul 2030, cât și dezvoltarea mai multor scenarii de consum cu un consum mai redus de hidrogen, având în vedere fereastra limitată de timp rămasă. În acest sens, EPG subliniază nevoia ca strategia să evite utilizarea hidrogenului în CCGT-uri din cauza lipsei de eficiență.  Asociația mai atrage atenția asupra previziunilor guvernamentale referitoare la necesarul de hidrogen utilizat în sectorul transporturilor și în sectorul siderurgic. De asemenea, înaintează propuneri de revizuire a costurilor prevăzute pentru hidrogenul verde cât și a costurilor necesare implementării proiectului de strategie.   EPG va continua să monitorizeze parcursul proiectului de Strategie a Hidrogenului, cât și să propună recomandări către Ministerul Energiei, astfel încât să ne asigurăm că această materie primă va fi utilizată cât mai eficient pentru a ajuta România în atingerea obiectivelor climatice ale anului 2030.   Citate Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: "Publicarea Proietului de Strategie vine cu o veste extrem de bine-venită: o recomandare fermă din partea autorităților împotriva utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuințelor, recunoscând ineficiența unui astfel de proces. Pentru utilizarea în încălzirea locuințelor, precum este încă prevăzut în PNRR, energia regenerabilă trebuie transformată în hidrogen prin electroliză, cu o pierdere de conversie de aproximativ 40%. Arderea în boilere în condensare are la rândul ei o eficiență de aproximativ 90%. Așadar, pentru fiecare 1 MWh de energie regenerabilă, s-ar produce 0,54 MWh de energie termică. Utilizarea directă a energiei regenerabile pentru încălzire prin pompe de căldură (cu o eficiență de 300-400%) ar însemna că 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile ar genera 3-4 MWh de energie termică, adică o eficiență de 7 ori mai mare decât utilizarea hidrogenului.  Vestea mai puțin bună este că strategia se bazează în continuare pe utilizarea hidrogenului în CCGT-uri, unde fiecare 1 MWh de energie regenerabilă ar fi convertit în 0,39 MWh de energie electrică, un proces chiar mai ineficient decât utilizarea hidrogenului în încălzire. Chiar conform datelor prezentate în Proiectul Strategiei, utilizarea hidrogenului în CCGT oferă cel mai mic beneficiu din punct de vedere al reducerii emisiilor raportat la cantitatea de hidrogen consumată  Cel mai bun raport dintre consumul de hidrogen și emisiile evitate este în industria siderurgică, unde strategia prevede însă cantități suficiente de hidrogen pentru producerea a doar 0,5 Mt oțel verde în 2030. Singurul producător primar de oțel din România, Liberty Galați, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Având în vedere că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori pete 100 EUR/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui făcută înainte de finalul deceniului. Așadar, necesarul de consum pentru Liberty Galați ar trebui crescut de cel puțin 4 ori." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Apreciem faptul că Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului prioritizează producția de hidrogen din surse regenerabile, însă costurile privind hidrogenul verde sunt supraevaluate comparativ cu estimările noastre. EPG a arătat faptul că hidrogenul verde poate fi produs cu €2,21-2,73/kgH2 într-un scenariu realist de preț pentru energia regenerabilă, dar acest lucru necesită o utilizare mai mare a electrolizorului (peste 5.500 ore pe an) și ipoteze mai ambițioase privind reducere costurilor de instalare.     Totodată, Proiectul Strategiei nu specifică divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat și nici oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.    Un alt aspect important pe care l-am remarcat vizează necesitatea revizuirii costului total al implementării strategiei, estimat la aproximativ 10,36 mld. EUR În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului, etc. Deși documentul prezintă potențialul teoretic, nu descrie situația sistemului românesc și care ar fi costurile necesare pentru adaptare și nu include o prezentare a necesarului de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste elemente vor crește costurile implementării strategiei. " Mihai Constantin - EPG Researcher: "Deși proiectul Strategiei naționale a hidrogenului a fost publicat cu o întârziere semnificativă față de termenele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ne bucurăm să avem în sfârșit pusă în dezbatere publică această strategie. Este de apreciat că pe anumite chestiuni, strategia identifică corect direcțiile și măsurile necesare a fi luate. Mă gândesc aici la faptul că se încurajează producția și utilizarea hidrogenului regenerabil, dar mai ales la faptul că s-a luat decizia a nu utiliza hidrogenul pentru încălzirea locuințelor cu boilere pe bază de hidrogen sau arderea acestuia la aragaz. Existau multe semnale că Guvernul va propune o astfel de abordare de utilizare ineficientă a hidrogenului, un exemplu fiind acel proiect privind rețeaua de gaze naturale-hidrogen prevăzut în PNRR, pentru zona Oltenia.   Hidrogenul va juca un rol important în decarbonizarea sectorului transporturilor. Însă, având în vedere evoluțiile tehnologice, este posibil să vedem o desfășurare a vehiculelor cu baterii chiar și în cazul transporturilor de mărfuri, iar hidrogenul să fie utilizat doar pentru vehicule grele, transport pe distanțe foarte mari sau aviație. Pe scurt, consumul de hidrogen în transporturi este probabil supraevaluat. Sunt destule aspecte de îndreptat în strategie și sperăm...

From the second half of March to June 2023, four rounds of revisions have been submitted for the Electricity Market Design during the Swedish Presidency of the Council of the EU, bringing useful clarifications. The present analysis also reflects the main elements of the Presidency’s compromise proposal.