Tema competitivității industriale a devenit una de prim ordin între politicile energetice ale UE, alături de cei trei piloni consacrați: liberalizarea piețelor de energie, securitatea energetică, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice.
Cadrul 2030 privind energia și schimbările climatice în intervalul 2020-2030 asumă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în statele membre UE cu 40% față de 1990 și stabilirea unei ținte obligatorii pentru sursele de energie regenerabilă (SER) la nivelul UE de 27% din consumul total de energie.

Pe de altă parte, Comisia Europeană (CE) își propune ca producția industrială a UE să ajungă la 20% din PIB în 2020. Dar condițiile economice dificile și prețul ridicat al energiei în UE față de America de Nord și Orientul Mijlociu generează o tensiune între obiectivele industriale ale statelor membre și politicile privind mediul și schimbările climatice. Creșterea spectaculoasă a producției de gaze de șist în SUA a contribuit la ieftinirea gazelor și a cărbunelui pe piețele internționale.

În același timp, în UE, care este puternic dependentă de importuri de energie, operează un set stringent de reglementări ce limitează emisiile de carbon și susțin SER prin mecanisme naționale de promovare. Acestea ridică prețul energiei, cu efectul eroziunii competitivității industriale. Acesta este contextul în care Guvernul României caută măsuri de reducere a prețului energiei la consumatorul final și de protecție a intereselor industriei mari consumatoare de energie.