Download PDF

Pozitia guvernului român fatã de propunerea discutatã acum în Consiliul European privind introducerea unei rezerve de stabilitate pune în pericol sansa unei reforme cruciale a schemei de comercializare de drepturi de emisii, reformã fãrã care eficacitatea economicã a politicii climatice europene nu poate fi asiguratã. Pozitia guvernului este cu atât mai greu de înteles cu cât România chiar se aflã într-o pozitie confortabilã în acest domeniu comparativ cu alte tãri. În 2013, soldul statului român (certificate alocate gratuit plus certificate licitate plus certificate aduse din proiecte de sub Protocolul Kyoto, minus emisii atestate) a fost de peste 31 milioane de tone (Mt) – a doua ca volum absolut în UE. Mai mult decât atât, dintre toate tãrile europene, surplusul de certificate cumulat al instalatiilor industriale din România este cel mai mare relativ la emisiile lor totale (92%).

 

Cum facilitatea alocãrilor gratuite va continua dupã 2020, soldul anual de certificate alocate gratuit versus emisii va continua sã fie pozitiv vreme de mai bine de un deceniu. Deoarece efectul soldurilor anuale pozitive este cumulativ, instalatiile industriale din România nu vor avea de suferit de posibilele efecte negative ale MSR-ului pânã la sfârsitul anilor 2040. Asadar, în loc sã se opunã unei reforme mai ambitioase, guvernul român ar trebui sã se bucure cã dintr-o astfel de reformã poate obtine venituri suplimentare printr-o usoarã crestere treptatã a pretului carbonului si sã o sprijine în loc sã o împiedice.

 

Motivarea reformei propuse

 Principalul instrument al politicii climatice a Uniunii Europene (UE), schema de comercializare de drepturi de emisii (“EU Emissions Trading Scheme”, sau EU ETS) suferã deja azi de un exces de ofertã de mai mult de 2 miliarde de certificate, al cãror numãr sporeste în fiecare zi. Estimãm cã acest surplus imens (echivalentul al unui an întreg de emisii) s-ar putea dubla pânã în 2020 dacã nu se iau mãsuri care sã reechilibreze cererea si oferta de pe piatã. Aceastã abundentã de certificate poate duce la anularea scãderii emisiilor obtinute pânã azi si împiedicã totodatã ETS-ul sã îsi îndeplineascã rolul de a orienta investitiiile firmelor europene spre tehnologii cu emisii reduse de carbon.

 

Din pãcate, propunerea Comisiei permite surplusului sã creascã în continuare pânã la circa 2.6 miliarde de tone în 2020 – o valoare care constituie un nou maxim fatã de situatia actualã. Mai mult chiar, surplusul nu va creste lin, ci  se va dezvolta în mod haotic din cauza unei serii de socuri ce vor afecta puternic oferta de certificate în urmãtorii cinci ani, dupã cum se vede în culoarea rosu dinFigura 1. Când piata suferã constant de suisuri si coborâsuri, firmele sub incidenta ETS nu dispun de un mediu stabil si predictibil care sã le orienteze deciziile investitionale în mod consecvent spre decarbonizarea economiei europene. Tocmai de aceea, acest efect de “carusel” trebuie evitat cu orice pret.

 

Figura 1: Impactul diferitilor parametrii pentru MSR asupra surplusului din ETS.

 

Figura 2: Soldul cumulativ pentru sectoarele industriale din România pânã în 2050. (Note: aviatia si producerea de energie electricã sunt excluse; LRF de -2.2% post-2020; include certificatele aduse din Protocolul Kyoto sub ETS pânã în 2012; transferurile de gaze de ardere reprezentate în mãsura dezvãluirii datelor de firmele afectate pe plan voluntar).

 

Primul astfel de soc este rezultatul deciziei de “backloading”. Termenul englez înseamnã literalmente “stivuire în spate” si se referã la decizia de a amâna licitarea a 900 de milioane de certificate ce urmau sã fie puse pe piatã la începutul fazei 3 (2013-2020) pânã în ultimii doi ani ai acestei faze. Decizia fusese luatã în 2013 pentru a preveni crahul ce ar fi avut loc pe piata de certificate la începutul fazei din cauza hiperabundentei de certificate, dar amânarea licitatiei, în mod evident, nu este decât o amânare a crahului pe viitor, motiv pentru care Consiliul acum dezbate plasarea acestor 900 de milioane de certificate direct în rezervã ca o solutie permanentã pentru aceastã problemã.

 

Al doilea soc constã în scoaterea la licitatie în acelasi timp a unui mare volum de certificate care nu au putut fi alocate gratuit în mod treptat din unul din douã motive. Prima sursã de astfel de certificate este rezerva noilor participanti. Aceasta contine un numãr de certificate care s-ar fi alocat gratuit potentialelor noi instalatii care pânã acum nu intrau sub incindenta reglementãrilor ETS (de exemplu firme nou înfiintate, noi linii de productie, procese industriale nou reglementate, etc.). Pentru aceste noi instalatii este prevãzut în mod intentionat un volum foarte mare de certificate gratuite pentru a evita epuizarea lor înainte de sfârsitul fazei, dar efectul secundar al acestei prevederi este cã se creeazã automat un numãr suplimentar de certificate nealocate. A doua sursã ce alimenteazã acest soc constã în certificate retinute de la întreprinderi a cãror productie a scãzut mai mult de 50% sau care au falimentat. Conform reglementãrilor Directivei ETS, certificatele rãmase din aceste surse trebuie scoase la licitatie în ultimul an al fazei, adicã 2020. Sandbag estimeazã cã volumul total de certificate nealocate din ambele surse este de circa 754 Mt. Scoaterea bruscã pe piatã a acestor certificate trebuie de asemenea evitatã, deoarece ar avea acelasi efect destabilizator asupra surplusului si asupra pretului carbonului pe care îl au si certificatele din decizia de backloading.

 

În final, atât Sandbag, cât si guvernul Marii Britanii, se îndoieste de acuratetea prognozei Comisiei pentru 2020. Surplusul prevãzut de Comisie, de circa 2.6 miliarde de tone, este puternic influentat de prognoza pentru consumul de energie electricã pentru urmãtorii cinci ani, care, dupã pãrerea Comisiei, va creste. Sandbag în schimb crede cã tendinta descrescãtoare a ultimilor ani va continua,  ducând la un surplus de 4.5 miliarde de tone în 2020. (Guvernul britanic prognozeazã aproape 3.3 miliarde de tone pentru acelasi an.) Pentru a gestiona aceste surplusuri si a restabili credibilitatea ETS-ului ca un instrument eficient al politicii climatice europene este asadar necesar ca MSR-ul sã înceapã mult mai devreme.

 

Figura 3: Soldul cumulativ al sectoarelor industriale cu cele mai mari emisii din anul 2013 (aceleași condiții ca în figura 2).

 

Prin urmare, Sandbag face guvernului român trei propuneri pentru îmbunãtãtirea propunerii Comisiei (conform culorii albastru din Figura 1):

  1. Lansarea fãrã amânare a MSR-ului în anul 2016.
  2. Prevenirea reintrãrii pe piatã a certificatelor din decizia de backloading.
  3. Prevenirea reintrãrii pe piatã a certificatelor nealocate.

 

Surplusurile instalatiilor industriale din România

Instalatiile industriale românesti vor primi per ansamblu prin legislatia actualã un volum de certificate ce le va fi suficient pânã dupã 2050 (vezi Figura 2). Deoarece nu vor avea nevoie de niciun singur certificat înainte de acel an, sectoarele

 

Figura 4: Soldul cumulativ pentru firmele din sectorul cimentului cu cele mai multe emisii din 2013 (aceleasi conditii ca în figura 2).

 

industriei românesti nu vor avea niciun stimulent pentru decarbonizare – în ciuda faptului cã UE are ca tintã pentru acel an scãderea emisiilor cu 80-95%!

 

Privind mai atent Figura 3, cele trei sectoare din România care în 2013 au avut cea mai mare pondere în emisiile industriale ale tãrii (circa 85% din total), se poate observa cã surplusurile lor vor continua pânã în anii 40 ai acestui secol. Trebuie subliniat si cã 53% din emisiile industriale ale României provin din activitãtile a doar trei firme, ale cãror surplusuri nu vor fi epuizate înainte de 2045, dupã cum poate fi vãzut din Figura 4. Din punct de vedere economic ar fi rational pentru aceste companii sã promoveze inaugurarea unui MSR puternic, deoarece scãderea ofertei certificatelor ar converti aceste surplusuri în active ale cãror valoare ar spori constant cu trecerea timpului.

 

Situatia instalatiilor de producere de energie electricã

 

Figura 5: Proportia certificatelor acordate prin articolul 10c fatã de emisiile atestate din producerea energiei electrice.

 

Spre deosebire de marea majoritate a tãrilor din ETS, România alocã în continuare gratuit volume importante de certificate producãtorilor de energie electricã prin intermediul articolului 10c al Directivei ETS. Dupã cum se vede din Figura 5, emisiile românesti din producerea energiei electrice sunt de multã vreme în scãdere, ceea ce înseamnã cã volumul total de certificate disponibile prin articolul 10c poate acoperi întreaga productie de energie electricã din termocentrale pentru o perioadã de aproape trei ani. Ca duratã, dupã cum se poate constata din Tabelul 1,România este asadar pe locul doi dintre toate tãrile europene  care pot apela la acest articol, ceea ce înseamnã cã consumatorii români de energie electricã sunt printre cei mai bine protejati din întreaga Uniune împotriva potentialelor costuri indirecte pe care ETS-ul le-ar putea adãuga la pretul energiei electrice.

 

Tabelul 1: Durata în cursul cãreia certificatele provenite din articolul 10c acoperã complet emisiile rezultate din generarea curentului electric.

 

Cu toate cã scãderea emisiilor României din producerea energiei electrice poate fi partial explicatã prin impactul crizelor economice ale ultimilor ani, trebuie subliniat cã energia electricã produsã în România este în plinã decarbonizare deja din 2006. Motivele sunt multiple: termocentrale ineficiente construite în perioada comunistã au început sã fie scoase din functiune, un nou reactor nuclear a intrat în functiune la Cernavodã, iar resursele regenerabile, în special energia eolianã, s-au dezvoltat puternic, dupã cum se vede din Figura 6. Aceste trenduri nu pot decât sã continue în viitor.

 

Venituri din licitatie 

Fãcând ajustãrile cerute de articolul 10c pentru alocarea certificatelor gratuite din volumul de certificate licitabile, pe parcursul celei de-a treia faze a ETS-ului (2013-2020) statul român se poate astepta sã liciteze circa 324 de milioane de certificate. Dacã analizãm valoarea contractelor futures pentru certificate din fiecare an pânã la sfârsitul fazei de la Intercontinental Exchange de la Londra, prin înmultire cu volumele licitate în anii respectivi se obtine venitul la care statul român se poate astepta: circa 2.4 miliarde de euro.

 

Utilizând datele provenite dintr-un scenariu Thompson Reuters PointCarbon din ianuarie 2015 despre evolutia viitoare a pretului, scenariu care ia în considerare un MSR ce începe în 2018 si în care certificatele din backloading nu se întorc pe piatã, se constatã cã o crestere modestã a pretului are un efect pozitiv mai puternic asupra încasãrilor totale decât efectul negativ provenit din reducerea volumului de certificate licitate. Rezultatul este cã veniturile statului român cresc la circa 3.6 miliarde de euro. Opunându-se introducerii unui MSR mai puternic, România pierde asadar diferenta dintre aceste douã scenarii, de circa 1.2 miliarde de euro.

 

De asemenea, în urma votului din februarie al Comitetului de Mediu, Sãnãtate Publicã si Securitate Alimentarã (ENVI) din Parlamentul European a fost adoptat un raport care recomandã lansarea MSR-ului în 2018, plasarea certificatelor din backloading si a certificatelor nealocate în rezervã, precum si finantarea unui fond de investitii. PointCarbon a efectuat o nouã prognozã pentru veniturile din licitatie ale Statelor Membre, de data asta pentru anii 2015-2025, punând fatã în fatã alte douã scenarii:  introducerea unui MSR conform parametrilor Comisiei si cel propus de Parlamentul European. Rezultatul pentru România este cã propunerea Comisiei ar genera un venit de 3.2 miliarde de euro, pe când MSR-ul mai ambitios al comitetului ENVI ar genera  4.4 miliarde de euro. Asadar, în ciuda unei reduceri suplimentare a volumului de certificate scoase la licitatie, cresterea pretului în continuare garanteazã o crestere a venitului de 1.2 miliarde de euro – chiar dacã pe o perioadã mai lungã.

 

Concluzii 

Deciziile Consiliului European din octombrie 2014 garanteazã cã, din considerente de solidaritate economicã, ponderea României în volumul total de certificate licitate dupã 2020 va fi mai mare decât cota emisiilor sale din trecut. Totodatã, pentru tãrile cu venit scãzut precum România va fi constituit un fond dedicat pentru necesitãtile investitionale din domeniul energetic  si se va prelungi facilitatea alocãrii de certificate cu titlu gratuit pentru producerea de energie electricã si dupã 2020, facilitate care initial urma sã fie sistatã. De altfel, chiar si pânã în 2020 instalatiile industriale românesti care doresc sã îsi îmbunãtãteascã eficienta energeticã au la dispozitie numeroase formule de împrumuturi cu dobândã scãzutã care le pot facilita firmelor sã dobândeascã astfel venituri din vânzarea certificatelor de emisii eliberate

 

Aceste clauze protejeazã substantial industria si consumatorii români împotriva efectelor introducerii MSR-ului mai timpuriu decât propusese Comisiei si ale plasãrii în rezervã a certificatelor nealocate si din decizia de backloading. Având în vedere cã aplicarea acestor mãsuri ar aduce de asemenea la buget venituri suplimentare de peste 1.2 miliarde de euro, guvernul român chiar nu ar avea motive sã se opunã celei mai bune oportunitãti de reformã realã a instrumentului principal al UE pentru combaterea schimbãrii climatice.

 

Figura 6: Evolutia productiei de curent electric, defalcatã pe surse de energie.

Sursã: ENTSO-E.

 

Tags: , , , , , ,