Poate PNIESC-ul să ghideze cu succes economia românească spre decarbonizare? 

Obsevații asupra formei actuale a Planului Național pentru Energie și Schimbări Climatice 

Până la 30 iunie 2024, fiecare stat membru al UE are obligația de a transmite Comisiei Europene propunerile de revizuire ale Planurilor Naționale Integrate pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), conform Regulamentului (UE) 2018/1999. PNIESC este documentul-cadru prin care statele își asumă o serie de obiective, politici și măsuri ce vizează procesul de decarbonizare și implicit contribuția la atingerea  obiectivelor asumate la nivel european până în anul 2030 cu perspectiva de  a obține  neutralitatea climatică până în anul 2050.  

România a transmis, în octombrie 2023, Comisiei Europene, cu o întârziere de patru luni, o primă formă revizuită a PNIESC.

Ulterior primirii observațiilor din partea Comisiei, Ministerul Energiei a supus documentul consultării publice până la data 15 martie 2024, proces în care experții EPG au enunțat și transmis Ministerului o analiză asupra formei actuale a documentului.  

Varianta supusă procesului de consultare publică a Planului Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice este un document complex care necesită, însă, o serie de ajustări întrucât nu este aliniat cu obiectivele europene. Ținta pentru energie regenerabilă (36,2%) este sub cea recomandată de Comisia Europeană României, respectiv 41%. De asemenea, ținta privind reducerea consumului final de energie nu este aliniată cu Directiva de Eficientă Energetică de (-11,7%) la nivelul UE. Nu în ultimul rând, nu sunt cuantificate țintele stabilite prin Regulamentul privind Partajarea Emisiilor ESR de (-12,7%). În lipsa acestor date, pe baza traiectoriilor emisiilor din transporturi și clădiri, se poate concluziona că România nu va atinge ținta.  

În același timp, experții EPG au constatat că lipsesc din document informații referitoare la modul în care anumite ramuri ale sectorului industrial și cel de transporturi se conformează cu obligațiile de utilizarea de RFNBOs. Aceste aspecte ar trebui clarificate în vederea alinierii PNIESC cu legislația națională asumată și documentele strategice relevante, precum Strategia Națională pentru Hidrogen.  


Citate

Alexandru Ciocan – EPG Senior Researcher:

“România trebuie să renunțe la atitudinea conservatoare privind utilizarea tehnologiilor convenționale, întrucât traversăm o perioadă de tranziție energetică în care inovația are o dinamică dificil de anticipat, iar tehnologiile curate/verzi iau amploare în decarbonizarea economiilor. 

În detrimentul utilizării la scară largă a SRE și a stocării, obiective urmărite la nivelul UE, autoritățile din Romania, prin intermediul revizuirii PNIESC, intenționează să sprijine instalarea de centrale pe gaz natural care să utilizeze ulterior (începând cu 2036) hidrogen regenerabil. Această politică publică ar trebui să aibă o abordare mai extinsă, respectiv să includă aspecte strategice precum proveniența hidrogenul regenerabil necesar (fie producție la nivel național, fie importuri), o traiectorie a infrastructurii de transport și după caz de stocare a acestuia. Nu în ultimul rând, este necesar să conștientizăm că business planul unei centrale pe hidrogen este cu totul diferit de cel al uneia pe gaz natural și cu atât mai mult al uneia pe cărbune. O analiză cost beneficiu detaliată în cazul CCGT-urilor este esențială întrucât aceste tehnologii se pot dovedi într-un timp foarte scurt necompetitive, ajungând să opereze la un factor de capacitate destul de scăzut.  

Într-adevăr, România are resurse importante de gaz natural pe care urmează să le exploateze, valorificarea acestora trebuie să contribuie la dezvoltarea economiei naționale și creșterea competitivității în cadrul procesului de decarbonizare. Nu putem însă omite faptul că politicile europene urmăresc eliminarea gazului natural. Decidenții de politici publice din România ar trebui să analizeze cu atenție rolul gazului natural la nivel național din punct de vedere al costurilor de producție (creșterea taxării prin impactul EU-ETS) și implicit impactul asupra prețurilor la consumatorii finali în raport cu accelerarea utilizării tehnologiilor curate (utilizarea SRE, a sistemelor de stocarea, electrificarea unor sectoare industriale sau după caz utilizarea hidrogenului în acele sectoare considerate hard-to-abate).  

Pe de altă parte, din propunerea de PNIESC lipsesc o serie de aspectele ce vizează utilizarea hidrogenului regenerabil în anumite ramuri industriale în vederea decarbonizări, cum ar fi producția de fertilizanți și siderurgie. Este esențial să fie promovate politici și măsuri care să sprijine aceste sectoare în a atinge obiectivele promovate la nivelul instituțiilor europene.”

Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy:

“Strategiile climatice ale României, inclusiv PNIESC, trebuie să abordeze cu seriozitate sectoarele energointensive: industria, clădirile și transportul. Parcursul acestor sectoare va fi esențial pentru atingerea țintei de reducere a emisiilor cu 78% până în 2030 propus în PNIESC. Reducerea consumului de energie fosilă și de resurse cu impact ridicat asupra mediului al acestor sectoare trebuie să fie o prioritate pentru PNIESC și măsurile vizate. 

Industria grea, responsabilă pentru o treime din emisiile de CO2 la nivel național și un important motor economic în România, va urma o traiectorie complexă pentru reducerea emisiilor și reținerea competitivității într-o lume cu emisii scăzute de carbon. Decarbonizarea producției de oțel primar, de ciment, și de produse chimice este vizată superficial în PNIESC și demonstrează o conștientizare redusă a magnitudinii transformării industriale necesare pentru a atinge țintele climatice ale României. Ca orice strategie climatică sau industrială națională, PNIESC trebuie să descrie mult mai în detaliu măsurile complexe necesare decarbonizării industriale, să prezinte estimări mai realiste pentru resursele necesare (de exemplu, electricitate regenerabilă, hidrogen verde și fier vechi) și să propună măsuri concrete de finanțare, de lansare a pieței, și de dezvoltare a infrastructurii de transport și stocare de electricitate, hidrogen, și CO2

Sectorul clădirilor va trebui să țintească spre o rată accelerată de eficientizare energetică și de înlocuire a combustibililor fosili folosiți în încălzire, fiind un motor important al decarbonizării economiei naționale. În acest scop, se observă că în PNIESC lipsesc estimări realiste al ratei necesare de renovare a clădirilor și de penetrare a pompelor de căldură alimentate de energie regenerabilă. Mai mult, în PNIESC ar trebui indicat un plan clar pentru trecerea sectorului de încălzire și răcire la surse regenerabile de energie, în condițiile în care la nivel de UAT-uri asigurarea furnizării de energie termică în sistemele centralizate este vizată spre a fi realizată, în continuare, prin intermediul unor centrale/motoare pe gaz natural „hydrogen-ready”. Nu este indicată însă sursa consumului viitor de hidrogen în aceste centrale. Nu în ultimul rând, sunt necesare mai multe detalii privind decarbonizarea sectorului transporturilor, inclusiv o aliniere a asumpțiilor referitoare la utilizarea combustibililor alternativi în sector cu proiecțiile din Strategia Națională pe Hidrogen.”


Contact people:

Latest Publications

X