Download PDF

Dacã biologii au o bioeticã, iar medicii depun un jurãmânt al lui Hipocrate înainte de a-si începe practica profesionalã, specialistii din domeniul geostiintelor (geologie, geofizicã, geochimie, hidrogeologie, geografie, geodezie, geotehnicã, meteorologie, climatologie s.a.) au asteptat prea mult pentru a îmbrãtisa provocãrile etice legate de activitãtile si comportarea oamenilor. Pe mãsurã ce societãtile si comunitãtile umane evolueazã sub însemnele globalizãrii, apare o amplificare a interactiunilor dintre oameni si naturã. Din acest punct de vedere, aparitia geoeticii [[1]] drept cadru etic pentru managementului geosferei si al georiscurilor, este salutarã si propun includerea noului cuvânt în limba românã [[2]].

Geoetica constã din cercetarea si reflectia asupra acelor valori pe care se bazeazã comportamentul si practicile adecvate în cazurile în care activitãtile umane intersecteazã geosfera. Geoetica se ocupã cu implicatiile etice, sociale si culturale ale cercetãrii si practicii geostiintifice, oferind un punct de intersectie pentru geostiinte, justitie ecologicã, sociologie si filozofie (în principal, aspecte legate de moralitate) [[3]]. Perspectivele tehnologice, utilitare, culturale si societale deschise de geoeticã trebuie sã preocupe pe practicantii geostiintelor pe mãsurã ce globalizarea se amplificã si expune comunitãtile vulnerabile, mai putin privilegiate, ca si natiunile în curs de dezvoltare, unor riscuri ecologice si naturale (georiscuri).

Aparitia si impunerea geoeticii în stiintele Pãmântului au fost dictate de ritmul rapid, devorator, cu care societãtile umane si globalizarea se dezvoltã. Cercetãtorii obisnuiti sã lucreze anonim în turnul lor de fildes au fost somati sã coboare în piata publicã. Oamenii cer informatii usor de înteles despre geohazarduri, judecãtorii condamnã cercetãtori si ingineri pentru lipsã de comunicare cu opinia publicã, locuitorii indigeni acuzã expertii de înselãtorii, încercãri de a evita transparenta în programele de dezvoltare încã persistã, neputinta tehnologiei actuale de a rezolva problema deseurilor nucleare devine tot mai evidentã pe zi ce trece. Iar “mama” naturã, cu forta ei uluitoare si apetitul insatiabil pentru distrugeri, nu ne iartã greselile, voluntare sau nu, în construirea unor facilitãti critice (poduri, autostrãzi, centrale nucleare, baraje, galerii miniere etc.).

Pentru cã termenul de geoeticã apare pentru prima datã în limba românã, sper cã el va deschide o cale pentru initierea unor discutii profesionale, adecvate, despre managementul riscurilor naturale si a geosferei, si va oferi posibilitãti pentru educarea opiniei publice în legãturã cu problemele ecologice la nivel local si global.

Astept, de asemenea, ca geoetica sã îmbunãtãteascã relatiile dintre comunitatea stiintificã româneascã, factorii politici decizionali, mass media si opinia publicã, prin sublinierea rolului social jucat de geoprofesionisti si a responsabilitãtilor lor, deoarece pozitiile si alegerile fãcute de ei la un moment dat pot avea repercusiuni etice, culturale si economice.

 

Care sunt responsabilitãtile etice ale geoprofesionistilor?

1.       Pentru geoprofesionisti, principala responsabilitate, care decurge din adoptarea geoeticii, este cãutarea, apãrarea si respectarea adevãrului. Adevãrul stiintific este respectat atunci când este bazat pe dovezi actualizate (incluzând recunoasterea incertitudinii datelor sau cunostinte limitate), iar cãutarea lui aderã riguros la metoda stiintificã.

2.      Fiind posesorii unor cunostinte specifice, cu valoarea practicã pentru societate, geoprofesionistii sunt o parte activã si responsabilã a acesteia. Ei sunt asteptati sã serveascã binele comun, având grijã de Pãmânt (cu toate sub-sistemele sale) si sã promoveze constientizarea responsabilitãtii fiecãrui cetãtean prin comunicare efectivã si educatie adecvatã, în special pentru tineri.

3.      Aprecierea cunostintelor experte ale geoprofesionistilor de cãtre public este o conditie necesarã pentru promovarea unei actiuni eficiente atât în comunitatea profesionalã, cât si în cea stiintificã. Geoprofesionistii trebuie sã îsi îmbogãteascã cunostiintele si sã învete de-a lungul întregii vieti. Pregãtirea eticã trebuie introdusã în curriculum-ul universitar.

4.      Indiferent de tipul de proiect comisionat si interesele economice de scurtã-duratã ale clientului, etica managementului sustenabil al terenului trebuie sã prevaleze.[[4]]

Aceste obligatii profesionale, ca si altele înrudite, pot fi regãsite într-un jurãmânt hipocratic ad-hoc, propus de Comisia Italianã de Geoeticã*.

 

O lume cu mai putine dezastre sociale

Poate cã cea mai importantã provocare adresatã geoprofesionistilor este implicarea si contributia lor la edificarea unei societãti cu rezilienta crescutã împotriva hazardurilor naturale producãtoare de dezastre sociale. A întelege dezastrele nu înseamnã doar a întelege hazardurile naturale. Dezastrele nu sunt naturale, ci sociale. Dacã nu ar exista oamenii si infrastructurile, nu ar exista dezastre.

Factorii de risc pentru dezastre includ vulnerabilitÄtile fizice, cum are fi calitatea constructiilor în cazul clãdirilor, si vulnerabilitãtile sociale, cum ar fi comportamentul oamenilor si perceptia lor despre risc. Dezastrele apar, de asemenea, din cauza ignorantei, coruptiei si iresponsabilitãtii.

Numãrul si severitatea dezastrelor sunt în crestere (Figura 1). Pierderile economice globale, datoritã evenimentelor geofizice, climatologice, si hidro-meteorologice, s-ar putea dubla, fatã nivelele lor din 2005, pânã în 2030, depãsind $300 miliarde USD. Aceste numere pot sã creascã si mai mult pe mãsurã ce schimbãrile climatice, globalizarea, schimbãrile tehnologice, urbanizarea si instabilitatea economicã si politicã pun mai multi oameni si mai multe bunuri în situatii de risc. [[5]]

 

Figura 1. Cresterea numãrului de dezastre produse de evenimente naturale

 

În Europa, cele patru tipuri de geohazarduri extreme au avut impacturi deosebite asupra vietii, economiei si ecologiei. În perioada 1980 – 2012, pierderile materiale totale au fost de circa $500 miliarde USD, iar numãrul victimelor a depãsit 140.000 [[6]]. Principalele evenimente naturale în Europa au fost: avalanse de zãpadã si gheatã în muntii Pirinei, Alpi, Carpati s.a., secete, geruri, arsite, inundatii, furtuni, cutremure, eruptii vulcanice.

Domeniul hazardurilor naturale este o disciplinã în care geostiintele pot aduce contributii semnificative. Un management îmbunãtãtit al georiscurilor pentru cresterea rezilientei este esential în edificarea unei societãti sustenabile. Pe baza responsabilitãtilor impuse de geoeticã, noi, profesionistii, trebuie sã trecem de la declaratii stiintifice la actiuni reale, cu impact societal. Asta înseamnã, printre altele, constientizarea opiniei publice, cercetare riguroasã si complexã, incluzând stiintele naturale, sociale si medicale, ingineria, avocatura si umanistica, influentarea efectivã a factorilor politice decizionali.

 

Geoprofesionistii trebuie consultati si ascultati.

De exemplu, seismologii au avertizat de multã vreme cã regiunea Kathmandu din Nepal va fi lovitã de un cutremur devastator. În aprilie si mai 2015, douã cutremure masive ( un moment magnitudine 7,8, respectiv 7,3) au omorât peste 8.600 oameni, au rãnit circa 20.000 si au transformat în ruine 473.000 case. Politicienii locali din Nepal nu au actualizat codurile de constructie, nu au consolidat vechile clãdiri sau nu au informat populatia despre riscurile potentiale. Dacã astfel de mãsuri ar fi fost implementate din timp, numãrul victimelor si al caselor distruse ar fi fost mult mai mic. De exemplu, cutremurul de acum câteva zile din Chile a fost de peste 5 ori mai puternic (moment magnitudine 8,3), dar numãrul victimelor a fost doar 11, iar locuintele distruse au fost doar 170. Concluzia este cã politicienii chilieni au înteles georiscurile tãrii lor în materie de cutremure si au implementat un plan de mãsuri care de dovedeste salvator de vieti si bunuri materiale. Similar, se poate vorbi si despre autoritãtile japoneze. Nu pot decât sã sper cã si politicienii români vor considera riscurile societale ale unui nou cutremur, precum cel din 1977.

Pe 18 martie 2015, în cadrul celei de-a treia Conferinte Mondiale organizate de ONU în Sendai, Japonia, un grup de guverne au negociat si adoptat un acord-cadru international, the Sendai Framework for Disaster Risk Reduction 2015-2030. Printre cele sapte obiective globale, documentul enumerã reducerea mortalitãtii cu 100.000 în urmãtorii 15 ani si reducerea pierderilor economice directe generate de dezastre naturale. Pentru îndeplinirea obiectivelor, guvernele vor trebui sã actioneze în patru directii prioritare:

1.       Întelegerea georiscurilor;

2.      “Cresterea rolului conducãtor” al georiscurilor pentru a gestiona riscurile din toate sectoarele;

3.      Investitii în mãsuri de reducere a georiscurilor pentru a creste rezilienta;

4.      Îmbunãtãtirea gradului de pregãtire si rãspunsuri eficiente în caz de dezastre pentru ca natiunile sã se refacã mai bine în timpul recuperãrii, reabilitãrii si reconstructiei.

Mã gândesc la un timp când oamenii vor trãi într-o lume mai bunã, cu vulnerabilitãti putine si rezilientã mare în fata evenimentelor naturale extreme. Pe scurt, o lume cu mai putine dezastre.

 

Nu trageti în mesager!

O abordare deschisã si sincerã a dialogului între oamenii de stiintã, factorii de decizie politicã si publicul larg, îmbrãtisând dezacordul stiintific, incertitudinea si o diversitate de perspective, nu este lipsitã de dificultãti. În cazul unor subiecte “fierbinti”, cu încãrcãturã politico-emotionalã, precum exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulicã, schimbãrile climatice, sau dispunerea deseurile radioactive, o astfel de abordare poate face pe cercetãtorii si profesionistii de bunã credintã vulnerabili în fata unor “avocati” ai intereselor maselor populare sau a unor grupuri de diverse interese. Reprezentantii acestor douã categorii, desi pretind cã discutã “stiintific”, sunt selectivi în privinta dovezilor folosite sau le denatureazã în mod deliberat, pun semnul egal între dovezi si opinii sau între cercetare si convingeri personale, toate asezonate cu un gros sirop emotional.

Din luna aprilie 2014, am publicat pe Contributors.ro primele articole românesti cu argumente stiintifice în favoarea exploatãrii gazelor de sist prin tehnologia fracturãrii hidraulice, iar în luna octombrie am lansat prima carte despre gazele de sist scrisã de un român. Am încercat sã fiu un mesager al adevãrului stiintific, nedistorsionat de puseuri emotionale, ideologice, politice, religioase etc. La vremea respectivã, imensa majoritate a opiniei publice din România era atât de dezinformatã/intoxicatã/manipulatã, încât, dupã publicarea primului meu articol (Gasland sau puterea manipulãrii), cel dintâi comentator a conchis sec: Straniu debut… Dupã aceea, acuzatiile calomnioase -absolut nici una nedovedite – au apãrut ca ciupercile dupã ploaie si a trebuit sã public de 4 (patru!!!) ori acelasi Disclaimer prin care sã pretind sã fiu considerat ceea cu sunt cu adevãrat: Un geoprofesionist atasat principiilor geoeticii. Desi multi dintre geoprofesionistii români îmi împãrtãseau opiniile în mod privat, suportul lor public a fost extrem de limitat. Încã un motiv pentru care o pozitie geoeticã s-ar impune cu necesitate.

Am fost si sunt un cãutãtor si apãrãtor al adevãrului stiintiific, pe care îl respect cu smerenia credinciosului, un specialist care învatã continuu, un membru activ si responsabil al societãtii în care încerc sã diseminez roadele eforturilor mele stiintifice si sã educ, tineri si vârstnici, în lumina si perspectiva unui crez personal: Stiinta este utilã, utilizabilã si utilizatã.

 

*Promisiunea Geoprofesionistului

.         Promit cã voi practica geostiintele fiind deplin constient de implicatiile sociale aferente si voi face tot ce îmi stã în puteri pentru protejarea geosferei spre beneficiul unanimitãtii.

.         Cunosc responsabilitãtile pe care le am fatã de societate, generatiile viitoare si mediul înconjurãtor în vederea unei dezvoltãri sustenabile.

.         În meseria mea, voi pune pe primul loc interesul societãtii în general.

.         Niciodatã nu voi abuza cunostintele mele geologice, nici chiar sub constrângere.

.         Voi fi gata întotdeauna sã ofer expertiza mea profesionalã în caz de nevoie urgentã.

.         Voi continua sã-mi îmbunãtãtesc cunostinele geologice de-a lungul întregii vieti si voi mentine întotdeauna onestitatea mea intelectualã în timpul activitãtilor mele, fiind constient de limitele capacitãtilor si posibilitãtilor mele.

.         Voi actiona pentru promovarea progresului în geostiinte, diseminarea cunostintelor geologice si rãspândirea unei abordãri geologice a managementului terenului si resurselor geologice.

.         Îmi voi onora promisiunea cã munca mea ca geoprofesionist va respecta procesele terestre.

(Traducere a unui angajament hipocratic ad-hoc propus de Comisia Italianã de Geoeticã [[7]])

 

NOTE

[[1]] O sursã bunã de informatii este site-ul IAPG – International Association for Promoting Geoethicshttp://www.geoethics.org

[[2]] Dupã ce, anterior, am introdus termenii fracktivisti si roci digitale.

[[3]] Max Wyss si Silvia Peppoloni, Editori, 2015, Geoethics Ethical Challenges and Case Studies in Earth Sciences, Elsevier, 425 p.

[[4]] ibid, p. 3 – 14.

[[5]] Susan L. Cutter et al., 2015, Pool knowledge to stem losses from disasters, Nature, v. 522, p. 277 – 279.

[[6]] Munich Re, 2014, Topics Geo – Annual review of natural catastrophes 2013. Analyses, assessments, positions.

http://www.munichre.com/site/corporate/get/documents_E1043212252/mr/assetpool.shared/Documents/5_Touch/_Publications/302-08121_en.pdf

[[7]] Matteucci, R., et al., 2014, The geoethical promise: a proposal, Episodes, vol. 37, no. 3, p. 190-191.

 

 


* Acest articol a fost publicat pe Contributors.ro la 20 septembrie 2015, http://www.contributors.ro/cultura/geoetica-un-cadru-etic-pentru-managementul-geosferei-%C8%99i-al-geohazardurilor/

 

 

Tags: , , , , , , ,