Download PDF

Comisia Europeanã îsi doreste o nouã piatã a energiei electrice, în care consumatorul final sã simtã mai acut decât pânã acum fluctuatiile de pret, inclusiv cele determinate de instabilitatea productiei din surse regenerabile. Mai devreme sau mai târziu, industria regenerabilelor ar trebui sã devinã competitivã, fãrã a mai avea nevoie de subventii.

Într-un amplu document aflat încã în dezbatere publicã, Comisia Europeanã vorbeste despre noul proiect al pietei de energie electricã, care sã tinã cont de faptul cã, în orizontul anului 2030, 50% din energie va proveni din surse regenerabile. Principala problemã este instabilitatea pretului energiei, generatã de fluctuatiile de productie si consum. Pentru moment, acest aspect este reglat de autoritãtile nationale prin intermediul unui sistem complex de reglementãri, astfel încât pretul la consumatorul final sã fie predictibil si relativ suportabil. Cresterea ponderii energiei regenerabile face ca actualul mecanism sã devinã dificil de aplicat pe termen mediu si lung.

Pentru a regla potentialele dezechilibre generate de execesul sau penuria de energie e nevoie de mai multe interconectãri fizice, pentru a transporta efectiv energie peste granitele statelor membre, pentru a crea o piatã mai mare de desfacere, unde cererea acoperã mai bine oferta. Comisia Europeanã face însã si pasul urmãtor, previzibil de altfel, propunând o discutie despre interconectarea functionalã a pietelor de tranzactionare a energiei, mai ales pentru tranzactiile intra day si de echilibrare. Asta cel putin la nivel regional.

Crearea unei piete regionale de echilibrare pune însã în discutie, pe termen mediu si lung, viabilitatea comercialã a capacitãtilor clasice de productie a energiei electrice care asigurã, la nivel national, acest serviciu.

Vulnerabile sunt, înainte de toate, grupurile energetice pe cãrbune, care intrã în functiune, cu costuri mari, de fiecare datã când conditiile meteorologice nu permit, spre exemplu, utilizarea parcurilor eoliene sau fotovoltaice. Practic, deficitul de energie ar putea fi asigurat, în viitor, de peste granitã, de la unitãti de productie mai eficiente.

Comisia propune, totodatã, coordonarea mai bunã a politicilor energetice între statele membre, un eufemism pentru crearea reglementatorului unic european în energie, pentru a înlocui autoritãtile nationale. Coordonarea nu va avea în vedere numai aspecte de reglementare propriu zise (tarife de transport si distributie sau alocãri de capacitate) ci si transmiterea unor “semnale de presã” cãtre investitorii privati, pentru a stimula dezvoltarea elementelor de infrastructurã adecvate în noul context.  Vom asista, cel mai probabil, la aparitia unor traderi de energie regionali iar rolul statului în acest sector strategic va fi asumat, în oarecare mãsurã, de operatori privati.

Dintr-o perspectivã economicã realistã, România ar trebui sã discute serios despre protectia consumatorului vulnerabil, eventual despre o nouã politicã europeanã în domeniu.

Initiativa executivului UE are sansa de a creste gradul de securitate energeticã a Uniunii chiar dacã ea va crea un nou sir de interdependente între statele membre cu frontiere comune, generând modificãri substantiale în structura pietei de energie electricã. Dacã luãm în calcul si obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã cu 40% în orizontul 2030, în urmãtorul deceniu, proiectata Uniune Energeticã va da un nou impuls nu doar parcurilor eoliene, panourilor fotovoltaice sau biomasei dar si energiei nucleare. Cu atât mai mult în situatia în care centrala de la Cernavodã, spre exemplu, ar putea deveni furnizor nu numai pentru Sistemul Energetic National, ci si pentru Sistemele Energetice ale mai multor state membre din Centrul si Estul Europei.

Propunerile Comisiei Europene se aflã în dezbatere publicã pânã în 8 octombrie a.c.. Dupã bunul obicei, Bruxelles va publica date privind contributiile din statele membre, fie ele de la autoritãti nationale sau de la companii de profil interesate.

 

Tags: , , , , , , , ,