Reaction

Ministerul Energiei a transmis recent Comisiei Europene versiunea finală a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), documentul-cadru prin care România își stabilește obiectivele și măsurile pentru decarbonizare, aliniate cu țintele europene pentru 2030 și cu angajamentul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050.  Publicat pentru prima oară pentru consultare la finalul anului 2018, proiectul Planului a trecut printr-o lungă serie de modificări până la varianta finală. În ultimii ani, experții EPG au participat la consultările organizate de Ministerul Energiei privind acest document cu o deosebită importanță strategică și au comunicat necesitatea unei serii de ajustări, astfel încât planul să fie aliniat obiectivelor europene cât și altor strategii relevante ale României. Versiunea actualizată a PNIESC propune ținte mai ambițioase pentru creșterea ponderii energiei regenerabile până în 2030, reflectând o mai mare determinare în direcția decarbonizării economiei și a sectorului energetic.   Cu toate acestea, versiunea finală a Planului prezintă încă unele ambiguități ce vor necesita clarificări prin strategii viitoare. Printre prioritățile menționate de experții EPG se regăsesc dezvoltarea producției de hidrogen regenerabil, extinderea infrastructurii de transport și stocare, cât și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru captarea și stocarea carbonului. Ministerul Energiei are responsabilitatea de a aborda aceste aspecte esențiale pentru a asigura României un cadru complet și durabil în tranziția către o economie cu zero emisii nete.  Citate Radu Dudău – EPG Co-founder & President: "Noul PNIESC, publicat de Ministerul Energiei, în formă actualizată, în octombrie 2024, reprezintă un remarcabil pas înainte în asumarea de către Guvernul României a unor ținte mai ambițioase în tranziția către un sistem energetic eficient, rezilient și cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră.   Printre elementele notabile de progres se numără ținta pentru surse regenerabile de energie de 38,4% în 2030 din consumul total final de energie la nivel național (față de doar 30,7% în planul din 2021); stabilirea unui obiectiv de reducere a emisiilor din sectoarele guvernate de ESR (Effort Sharing Regulation, adică transporturi, clădiri, agricultură, mică industrie și deșeuri) de -12,7% până în 2030 (față de ținta precedentă de doar -2%, stabilită în 2018); și asumarea unui obiectiv de decarbonizare a economiei mai ambițios decât în Strategia pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (STL): 96% în 2040 și 105% în 2050 față de nivelul de emisii al anului 1990.  Astfel, alături de STL și de recent-publicata Strategie Energetică Națională, PNIESC articulează un parcurs mai ambițios și mai coerent al sectorului energetic românesc, mai bine aliniat la comandamentele Pactului Verde European. Pe de altă parte, o serie de politici și măsuri pentru realizarea obiectivelor PNIESC sunt încă lipsite de substanța necesară, astfel că Planul rămâne, parțial, un document de intenții a căror realizare va trebui să fie determinată pe parcurs." Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: "Noua versiune a PNIESC este considerabil mai ambițioasă decât varianta inițială din  2023, vizând o reducere a emisiilor cu 96% până în 2040 și atingerea de emisii nete negative în 2050, în principal prin intermediul rezervoarelor naturale de carbon, precum pădurile. În ciuda ambițiilor crescute, dependența PNIESC de absorbțiile naturale de carbon are limite, mai ales fiindcă este bazată pe o revizuire a modului de raportare, mai degrabă decât pe o dezvoltare sporită a absorbțiilor. În plus, incertitudinile legate de impactul schimbărilor climatice asupra potențialului de absorbție al pădurilor nu sunt neglijabile.  Pe de altă parte, PNIESC intensifică măsurile de decarbonizare pe termen scurt, stabilind obiective ambițioase pentru clădiri, industrie și transporturi. Se propun mai multe măsuri de sprijin financiar, inclusiv extinderea achizițiilor publice ecologice, stimulente pentru decarbonizarea industriei și angajamente pentru noi strategii de gestionare a carbonului. Sunt incluse măsuri specifice pentru atenuarea sărăciei energetice, ceea ce face ca planul să fie mai robust în ceea ce privește sprijinirea unei tranziții echitabile din punct de vedere social. Cu toate acestea, persistă discrepanțe substanțiale, în special în ceea ce privește obiectivele sectoriale specifice, infrastructura pentru captarea carbonului și planurile detaliate pentru hidrogenul regenerabil.  În ansamblu, PNIESC consolidează planificarea în domeniul climei, însă rămân lacune critice în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, prioritizarea resurselor regenerabile și planurile socioeconomice pe termen lung. Atingerea reducerii de 96% până în 2040 va necesita investiții substanțiale, planificare strategică și acțiuni imediate pentru a consolida aceste obiective ambițioase, domenii în care Planul ar fi putut oferi orientări mai clare. " Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: "Varianta finală a PNIESC aduce îmbunătățiri notabile față de versiunea inițială din 2023. Pe lângă ținte mai ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacităților instalate din surse regenerabile de energie (SRE) pentru 2050 la 33,3 GW energie solară și 21,3 GW energie eoliană față de 30,5 GW, respectiv 16 GW în varianta anterioară a planului, remarcăm și creșterea capacităților de stocare a energiei până la 1,2 GW pentru 2030 și 2,0 GW pentru 2035. Acestea din urmă sunt esențiale pentru facilitarea integrării SRE și implicit deciziile de investiții.    Cu toate acestea, au rămas anumite aspecte care necesită clarificări și ajustări, precum necesitatea unui plan concret privind utilizarea gazului natural până în 2040, respectiv 2050, care să ofere mai multe informații despre tranziția către hidrogen, precum capacitățile instalate din SRE necesare producerii de hidrogen regenerabil, infrastructura de transport și stocare, importurile și exporturile și, nu în ultimul rând, integrarea biometanului în rețelele existente. În plus, sectorul energetic ar trebui să vizeze o țintă mai ambițioasă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Conform analizelor EPG, decarbonizarea sectorului energetic este posibilă în anul 2040 într-un scenariu în care capacitatea instalată din SRE este mai ambițioasă, corelată cu capacități semnificative de stocare a energiei electrice.  Salutăm creșterea obiectivelor privind vehiculele electrice și plug-in; totuși, este nevoie și de un cadru mai ambițios privind stimularea achiziției de autoturisme electrice și plug-in și descurajarea achiziției de autoturisme cu ardere internă second-hand. Apreciem și menționarea Legii privind energia eoliană offshore în document, alături de ținta pentru primele capacități instalate în anul 2032. Totuși, considerăm că ar trebui evidențiată mai clar diferența dintre energia eoliană offshore și onshore, având în vedere diferențele semnificative de factori de capacitate...

Până la 30 iunie 2024, fiecare stat membru al UE are obligația de a transmite Comisiei Europene propunerile de revizuire ale Planurilor Naționale pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), Conform Regulamentului (UE) 2018/1999. PNIESC este documentul-cadru prin care statele își asumă o serie de obiective, politici și măsuri ce vizează procesul de decarbonizare și implicit contribuția la atingerea obiectivelor asumate la nivel european până în anul 2030 cu perspectiva de a obține neutralitatea climatică până în anul 2050.

The Net Zero Industry Act (NZIA) agreement between the Council and the European Parliament establishes a framework of measures for strengthening Europe’s net zero technologies and manufacturing ecosystem. The regulation aims to boost domestic production of clean technologies so that EU member states may develop a more even, competitive and green industrial sector fit for a carbon-free world.  Still, Europe's response to the US Inflation Reduction Act, agreed upon last month, both delivers and underdelivers, according to EPG’s experts. While the new provision to speed-up permitting for production sites for clean technologies and the introduction of net zero acceleration valleys will for sure be beneficial to enabling cleantech manufacturing in the EU, many implementation details are left for the member-states to figure out on their own.  Quotes Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, on NZIA's meaning for Romania: "The European Parliament and Council have reached an agreement on the NZIA, a key policy underpinning the EU’s transition to net zero. Its effect on Member States will no doubt be profound: if appropriately implemented, the Act will enable a new paradigm of green growth and industrial transformation in the global race to scale up net zero technologies.  For Romania, opportunities abound to become a low-carbon hub for Central and Eastern Europe. The NZIA’s obligations on speeding up permitting can help remove longstanding administrative barriers for Romania’s development of clean energy projects, while non-price resilience criteria can trickle down to enable nearshoring and local economic development. Through its obligation to develop geological CO2 storage, the NZIA will also launch carbon capture and storage in Romania, crucial to decarbonising the cement industry and enabling future negative emissions.  The NZIA is not without its flaws. Its relatively vague definitions of net zero technologies can lead to superficial application, without due consideration of actual life-cycle climate and economic impact. Romania must ensure that implementation of the NZIA follows a clear strategy for smart, sustainable growth and transformation in line with nationally adopted climate targets." Contact Person Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro

The Commission released a comprehensive impact assessment outlining potential approaches to reach the established objective of achieving climate neutrality in the European Union by 2050. In accordance with this assessment, the Commission suggests a 90% net reduction in greenhouse gas emissions by 2040, relative to 1990 levels. It also articulates several imperative policy conditions for achieving this target, including meeting 2030 goals, industrial competitiveness, and an inclusive dialogue on post-2030 climate action. In particular, a just transition with adequate measures for energy price affordability and the mitigation of social impact will be essential.     Quote Ioana Vasiliu - EPG Senior Researcher: "Romania, as a member of the EU, should align with this target and play a significant role in contributing to the overall climate action.  To set its commitment and ensure accountability, the implementation of Climate Law, including clear emissions goals for 2030, 2040, and 2050, is imperative. This legal framework will play a pivotal role in addressing essential aspects, including industrial competitiveness, where sectoral emissions reduction plans will be crucial for Romania’s industries to compete in a low carbon world. Enshrining energy efficiency targets into a Climate Law will also be key to increasing the rate and depth of renovation in Romania’s building stock, which are struggling to keep up with the pace required to meet the EU's climate goals.  Recognizing the socio-economic impact of the transition to climate neutrality, especially in terms of energy poverty, a just transition is crucial. Given the ambition of reducing EU-wide emissions by 90% until 2040, Member States must devote substantial attention to putting in place effective measures for managing the subsequent impact on jobs and local economies, which will be vital for a smooth transition towards a sustainable future.  To fully align with the EU's more ambitious 2040 climate targets, Romania also needs to intensify efforts in critical areas such as transportation and land use. By implementing policies that support sustainable agriculture and protect natural ecosystems, Romania can contribute to the EU's climate targets while also safeguarding its natural heritage."   Contact person: Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro Ioana Vasiliu – EPG Senior Researcher: ioana.vasiliu@enpg.ro

The European Commission’s first ever strategy governing carbon capture, utilisation and storage (CCUS) – the Industrial Carbon Management Strategy – is an important step for the deployment of CCS in Europe. For Romania and Central and Eastern Europe (CEE), with potentially significant carbon storage capacity and important industries that will need to capture their emissions, this long-awaited Strategy sets a strategic direction which should enable firmer and quicker action on making CCUS a reality, and enabling a fair geographical spread of new technologies and infrastructure across a currently West-centric Europe.    Quote Luciana Miu - EPG Head of Clean Economy: "The Strategy does well to broach the subject of actual climate benefits of CCUS projects, including a focus on “process emissions” in the decade to 2030 and a chapter on the removal of atmospheric and biogenic CO2. However, the incoming Commission can be bolder in differentiating climate-positive use cases of CCUS, particularly given the vague language around capturing CO2 in the power sector in the EU’s 2040 climate target.  While restrictive lists of eligible capture sites may be counterproductive, there is really no such thing as “clean carbon”, and facilities should be required to conduct a thorough assessment of their technological options for reaching a clear emissions target, before requesting public funding for carbon capture.  Importantly, the Strategy also addresses the issues of CO2 transport, a key part of the CCUS value chain, and we hope to soon see an associated dedicated regulatory package on this complex issue, as indicated in the Strategy. Funding will also be available, with a call forthcoming for cross-border CO2 transport infrastructure under the Connecting Europe Facility. This is a good opportunity for CEE countries to plan regional CO2 transport, developing storage hubs in the eastern Mediterranean Sea and Black Sea areas to balance the North Sea-focused CCS landscape in Europe. The commitment to develop minimum standards for CO2 streams is also welcome.  For an efficient decarbonisation of EU industries, it is vital that CCUS projects demonstrate climate benefits in line with emissions targets. Carbon capture and utilisation (CCU) pathways which do not allow for carbon recycling (including e-fuels and Enhanced Hydrocarbon Recovery) should be subject to rigorous accounting to avoid unnecessary sunk costs and greenwashing. The Strategy’s promise to start addressing these issues in the 2026 EU ETS revision may not be enough to firmly direct EU CCUS sector towards projects with durable climate benefits. Indeed, this is the original remit of the CCUS Observatory, a watchdog project proposed by EPG and now being piloted by the European Commission.  It is disappointing to see the ever-neglected issue of public perception of CCUS only briefly addressed in the Strategy. As co-chair of the CCUS Forum’s Working Group on public perception of CCUS, EPG heard consistently from a wide range of stakeholders about the importance of considering public perception, particularly at community level, and engaging in earnest public dialogue for upcoming projects. The lack of a clear mandate for project developers to conduct transparent public engagement is a missed opportunity. It risks leading to a fragmented approach in aligning CCUS project deployment with social needs and concerns, and ensuring that CCUS is part of a Just Transition."   Contact person: Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro

Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că varianta revizuită a Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului include o serie din observațiile emise în cadrul procesului de consultare publică din luna mai 2023.   Concret, noua versiune a propunerii Strategiei include prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile, poziția EPG privind ineficiența utilizării hidrogenului în încălzirea din sectorul rezidențial, evitarea utilizării hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, precum și analiza decarbonizării treptate a producției de hidrogen din gaze naturale.   Considerăm, totuși, că documentul cuprinde încă o serie de aspecte care necesită revizuiri. În contextul în care Strategia va trebui finalizată în anul 2023, conform obiectivelor din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, multiple aspecte ar trebui avute în vedere pentru actualizările viitoare ale documentului.   Citate Radu Dudău - EPG President: „Revizuirea Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului și a Planului de Acțiune pentru utilizarea hidrogenului în România prezintă îmbunătățiri concrete față de varianta anterioară, înaintată spre consultare publică de Ministerul Energiei în luna mai a anului curent. Observăm cu satisfacție că autoritățile au preluat o parte din observațiile EPG.   O asumare importantă a Ministerului Energiei privind politicile publice în domeniul hidrogenului este aceea de a evita (chiar elimina) utilizarea hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, așa cum mențioanează noua variantă a Strategiei. EPG a evidențiat, de-a lungul procesului de consultare publică, ineficiența utilizării hidrogenului regenerabil în centrale pe gaze în ciclu combinat.   Proiectul revizuit al Strategiei propune o abordare relativ corelată cu obiectivele de decarbonizare a economiei naționale, însă ar trebui armonizată cu țintele asumate în diferitele documente strategice și legi. Vom continua să monitorizăm parcursul proiectului și să facem recomandări de politici, astfel încât România să dezvolte economia hidrogenului într-un mod eficient.”  Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: „EPG privește noua formă a Strategiei ca pe un pas înainte spre o bună valorificare a hidrogenului în România. Rămâne însă problema subestimării necesarului de hidrogen pentru consumul din industrie. Cu toate că utilizarea hidrogenului în producția primară de oțel este de departe cea mai eficientă conform datelor prezentate în documentul strategic, ea este prevăzută doar pentru producerea a 0,5 milioane tone (Mt) oțel verde în 2030. Ca să punem numărul în context, trebuie menționat faptul că Liberty Galați, singurul producător de oțel primar, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Conform planurilor companiei de decarbonizare, aceasta ar putea ajunge să producă 4,1 Mt în 2030.   Având în vedere importanța strategică de a menține și chiar readuce capacitatea de producție primară de oțel la un nivel al anilor precedenți, ar trebui vizată o cantitate de hidrogen măcar pentru menținerea producției actuale. Luând în considerare faptul că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori peste 100 euro/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui realizată înainte de finalul deceniului.   Nu în ultimul rând, având în vedere adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 237/2023 privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon în sectoarele industriei și transporturilor” în vara acestui an, considerăm importantă armonizarea estimării necesarului de consum în transporturi cu țintele din cadrul legii.”  Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: “EPG apreciază noua variantă a Proiectului Strategiei, implicit prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile. Cu toate acestea, considerăm necesară revizuirea și transparența estimărilor cu privire la cererea de hidrogen în anul 2030, precum și prezentarea mai multor scenarii de consum. Având în vederea perioada relativ scurtă până în anul 2030, ar fi recomandată explorarea mai multor scenarii privind utilizarea hidrogenului, care să ofere o înțelegere detaliată a ipotezelor luate în considerare și a impactului asupra sectoarelor economice vizate.   Totodată, documentul necesită clarificarea noilor ipoteze privind reducerea cererii de hidrogen în raport cu reducerea emisiilor de CO2 și implicit revizuirea costului total al implementării strategiei. Mai mult, în ceea ce privește costul total al implementării strategiei estimat la aproximativ 4,8 mld. euro, încă nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului.   De asemenea, în cadrul viitoarelor actualizări este necesar ca documentul strategic să includă informații referitoare atât la dezvoltarea infrastructurii/rețelei de transport, cât și la divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat, respectiv oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.“  EPG a transmis către Ministerul Energiei, în procesul de consultare din noiembrie 2023, atât observațiile menționate mai sus (în formă extinsă), cât și o serie de elemente suplimentare care ar trebui avute în vedere în cadrul viitoarelor actualizări ale documentului, precum:   Cuantificarea utilizării energiei nucleare pentru producția de hidrogen.  Revizuirea ecosistemelor de hidrogen, prin includerea dimensiunii socio-economice.   Clarificarea obiectivului privind stimularea activităților de cercetare dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor hidrogenului.  Dezvoltarea Obiectivului General 5 prin intermediul unei direcții de educare și informare a populației asupra necesității dezvoltării unei astfel de economii a hidrogenului.  Includerea aspectelor privind dezvoltarea unei ramuri economice noi, centrată pe producerea și utilizarea hidrogenului din surse regenerabile, cu cuantificarea numărului de locuri de muncă nou create, precum și o evaluare a specializărilor necesare.  Cartografierea surselor de finanțare a investițiilor necesare până în anul 2030.  Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: alina.arsani@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerului Energiei a publicat spre consultare Proiectul de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore în intervalul de timp asumat. Guvernul dovedește astfel angajamentul privind  dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și atingerea obiectivelor de decarbonizare. De asemenea, EPG consideră benefic faptul că dezvoltarea capacităților eoliene offshore este stimulată prin intermediul unei scheme de sprijin de ajutor de stat de tipul CfD. Totuși, experții EPG au propus o serie de sugestii de revizuire în cadrul consultării publice, pentru o mai bună corelare a proiectului cu obiectivele de decarbonizare. În primul rând, asociația propune o revizuire în sus a țintei asumate privind capacitățile eoliene offshore instalate, respectiv 3GW până în anul 2035. Considerăm că, în contextul creșterii țintelor de decarbonizare asumate la nivelul UE până în 2030, România ar trebui să își asume o țintă de cel puțin 3GW capacități eoliene offshore instalate încă din anul 2032. Asociația mai atrage atenția și asupra procedurii anevoioase de obținere a avizelor necesare pentru proiectele de exploatare a energiei eoliene offshore și propune înființarea unui one-stop-shop. De asemenea, EPG consideră că proiectul înaintat trebuie să ia în calcul cooperarea transfrontalieră cu Bulgaria pentru dezvoltarea noilor capacități.  EPG va continua să se implice în procesul de consultare al Proiectului de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, prelungit de curând până la 1 septembrie 2023. Citate Radu Dudău - EPG President: "Este lăudabil efortul Ministerului Energiei de a pune în consultare publică Proiectul de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore. Proiectul prezintă un calendar al etapelor dezvoltării energiei eoliene offshore, ceea ce asigură claritate și predictibilitate. Totuși, anul 2035 reprezintă un termen mult prea extins pentru o capacitate offshore de 3GW. Considerăm că etapele prezentate pot fi scurtate, pentru a se fixa ca țintă anul 2032. De asemenea, ținta de capacitate ar trebui să fie mai ambițioasă.  După cum arată studiul EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), România va trebui să dezvolte 15GW de capacități eoliene offshore în Marea Neagră pentru a atinge neutralitatea climatică în anul 2050, din care 5GW ar trebui instalați până în anul 2030.  În competiția de a oferi investitorilor energie electrică verde și accesibilă ca preț, România trebuie să susțină accelerarea investițiilor în surse regenerabile. Electrificarea economiei, trecerea la electro-mobilitate, dezvoltarea sectorul hidrogenului fără emisii – toate au nevoie de surse regenerabile de energie. Acestea sunt argumente pentru a trata eolianul offshore drept o șansă economică și o prioritate a sectorului energetic național." Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: "Propunerea legislativă este bine structurată, iar atribuțiile autorităților competente au fost identificate cu atenția cuvenită, totuși considerăm esențială simplificarea procesului de obținere a avizelor pentru construirea centralelor eoliene offshore. Acesta este anevoios și greu de manevrat, având în vedere numărul mare de instituții diferite care trebuie contactate de potențialii dezvoltatori. Pentru a asigura o parcurgere mai facilă a proceselor administrative, recomandăm înființarea unui one-stop-shop în cadrul ACROPO sau al Ministerului Energiei care să ghideze dezvoltatorii în procesul birocratic și să mențină legături instituționale cu toate autoritățile de la care trebuie obținute avize.   De asemenea, un aspect important asupra căruia dorim să atragem atenția este prevederea referitoare la punerea în funcțiune a centralei eoliene offshore, care dacă nu va avea loc în cel mult 7 ani de la data încheierii contractului de concesiune, acesta din urmă va fi reziliat. O astfel de prevedere ar pune o presiune majoră asupra dezvoltatorilor de proiecte, fără a-i asista sau stimula în dezvoltarea centralelor eoliene offshore. Înțelegem obiectivul decidenților privind ținta de dezvoltare a 3GW de capacități eoliene offshore, însă autoritățile trebuie să ia în considerare cel puțin două aspecte esențiale: (i) timpul necesar obținerii documentației obligatorii privind aprobarea de dezvoltare pentru construirea centralei electrice eoliene offshore, respectiv birocrația asociată în cazul în care nu este diminuată și (ii) potențiale șocuri pe partea ofertei, respectiv lanțul valoric, așa cum economia globală le-a suferit în perioada pandemiei Covid-19. Prin urmare, rezilierea contractului de concesiune trebuie să fie o opțiune de ultimă instanță, luată abia după epuizarea tuturor celorlalte mecanisme legale de mediere." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Publicarea Proiectului de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore reprezintă un pas important în dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și în atingerea obiectivelor de decarbonizare. Totuși, documentul nu include nicio referire la colaborarea transfrontalieră dintre România și Bulgaria, respectiv a licitațiilor coordonate, în vederea dezvoltării capacităților eoliene offshore în Marea Neagră.  Conform studiului EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), dezvoltarea unui proiect comun România-Bulgaria, pe bază de insulă energetică (energy island), cu o capacitate de 3GW de pentru fiecare dintre cele două state (6GW în total), ar reprezenta o variantă optimă până în anul 2030, atât din punct de vedere al securității energetice, cât și al costurilor asociate. Investițiile României într-un astfel de proiect sunt estimate la 8,4 miliarde euro, iar producția anuală de energie electrică la 9,8TWh.  Mai mult, EPG în parteneriat cu Center for the Study of Democracy (CSD) din Bulgaria au pus bazele Black Sea Renewable Energy Coalition în luna iunie 2023. Obiectivul Coaliției este acela de a reuni actori relevanți în sectorul energiei eoliene offshore din România, Bulgaria, Ucraina și Turcia, cu precădere din rândul dezvoltatorilor de proiecte și asociațiilor relevante din domeniul mediului, în vederea armonizării pozițiilor acestora și implicit accelerării dezvoltării proiectelor. Astfel, considerăm necesară includerea referirilor cu privire la colaborarea dintre România-Bulgaria, cu atât mai mult cu cât planificarea și cooperarea regională dintre cele două state poate stimula dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră și, implicit, economiile de scară." Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: alina.chirita@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerul Energiei a publicat la finalul lunii mai Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului, cât și un plan de acțiune privind utilizarea hidrogenului în România. Documentul, deși publicat după o serie de întârzieri, propune o abordare corelată cu obiectivele de decarbonizare ale economiei României. Este foarte important ca strategia Națională a Hidrogenului să promoveze utilizarea eficientă a acestei resurse. Energy Policy Group a transmis Guvernului României o serie de recomandări privind noua strategie, cât aceasta se afla în consultare publică. Experții EPG au transmis însă și o serie de recomandări privind secțiunile strategiei care pot fi îmbunătățite. EPG propune revizuirea estimărilor cu privire la necesarul de hidrogen pentru anul 2030, cât și dezvoltarea mai multor scenarii de consum cu un consum mai redus de hidrogen, având în vedere fereastra limitată de timp rămasă. În acest sens, EPG subliniază nevoia ca strategia să evite utilizarea hidrogenului în CCGT-uri din cauza lipsei de eficiență.  Asociația mai atrage atenția asupra previziunilor guvernamentale referitoare la necesarul de hidrogen utilizat în sectorul transporturilor și în sectorul siderurgic. De asemenea, înaintează propuneri de revizuire a costurilor prevăzute pentru hidrogenul verde cât și a costurilor necesare implementării proiectului de strategie.   EPG va continua să monitorizeze parcursul proiectului de Strategie a Hidrogenului, cât și să propună recomandări către Ministerul Energiei, astfel încât să ne asigurăm că această materie primă va fi utilizată cât mai eficient pentru a ajuta România în atingerea obiectivelor climatice ale anului 2030.   Citate Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: "Publicarea Proietului de Strategie vine cu o veste extrem de bine-venită: o recomandare fermă din partea autorităților împotriva utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuințelor, recunoscând ineficiența unui astfel de proces. Pentru utilizarea în încălzirea locuințelor, precum este încă prevăzut în PNRR, energia regenerabilă trebuie transformată în hidrogen prin electroliză, cu o pierdere de conversie de aproximativ 40%. Arderea în boilere în condensare are la rândul ei o eficiență de aproximativ 90%. Așadar, pentru fiecare 1 MWh de energie regenerabilă, s-ar produce 0,54 MWh de energie termică. Utilizarea directă a energiei regenerabile pentru încălzire prin pompe de căldură (cu o eficiență de 300-400%) ar însemna că 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile ar genera 3-4 MWh de energie termică, adică o eficiență de 7 ori mai mare decât utilizarea hidrogenului.  Vestea mai puțin bună este că strategia se bazează în continuare pe utilizarea hidrogenului în CCGT-uri, unde fiecare 1 MWh de energie regenerabilă ar fi convertit în 0,39 MWh de energie electrică, un proces chiar mai ineficient decât utilizarea hidrogenului în încălzire. Chiar conform datelor prezentate în Proiectul Strategiei, utilizarea hidrogenului în CCGT oferă cel mai mic beneficiu din punct de vedere al reducerii emisiilor raportat la cantitatea de hidrogen consumată  Cel mai bun raport dintre consumul de hidrogen și emisiile evitate este în industria siderurgică, unde strategia prevede însă cantități suficiente de hidrogen pentru producerea a doar 0,5 Mt oțel verde în 2030. Singurul producător primar de oțel din România, Liberty Galați, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Având în vedere că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori pete 100 EUR/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui făcută înainte de finalul deceniului. Așadar, necesarul de consum pentru Liberty Galați ar trebui crescut de cel puțin 4 ori." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Apreciem faptul că Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului prioritizează producția de hidrogen din surse regenerabile, însă costurile privind hidrogenul verde sunt supraevaluate comparativ cu estimările noastre. EPG a arătat faptul că hidrogenul verde poate fi produs cu €2,21-2,73/kgH2 într-un scenariu realist de preț pentru energia regenerabilă, dar acest lucru necesită o utilizare mai mare a electrolizorului (peste 5.500 ore pe an) și ipoteze mai ambițioase privind reducere costurilor de instalare.     Totodată, Proiectul Strategiei nu specifică divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat și nici oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.    Un alt aspect important pe care l-am remarcat vizează necesitatea revizuirii costului total al implementării strategiei, estimat la aproximativ 10,36 mld. EUR În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului, etc. Deși documentul prezintă potențialul teoretic, nu descrie situația sistemului românesc și care ar fi costurile necesare pentru adaptare și nu include o prezentare a necesarului de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste elemente vor crește costurile implementării strategiei. " Mihai Constantin - EPG Researcher: "Deși proiectul Strategiei naționale a hidrogenului a fost publicat cu o întârziere semnificativă față de termenele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ne bucurăm să avem în sfârșit pusă în dezbatere publică această strategie. Este de apreciat că pe anumite chestiuni, strategia identifică corect direcțiile și măsurile necesare a fi luate. Mă gândesc aici la faptul că se încurajează producția și utilizarea hidrogenului regenerabil, dar mai ales la faptul că s-a luat decizia a nu utiliza hidrogenul pentru încălzirea locuințelor cu boilere pe bază de hidrogen sau arderea acestuia la aragaz. Existau multe semnale că Guvernul va propune o astfel de abordare de utilizare ineficientă a hidrogenului, un exemplu fiind acel proiect privind rețeaua de gaze naturale-hidrogen prevăzut în PNRR, pentru zona Oltenia.   Hidrogenul va juca un rol important în decarbonizarea sectorului transporturilor. Însă, având în vedere evoluțiile tehnologice, este posibil să vedem o desfășurare a vehiculelor cu baterii chiar și în cazul transporturilor de mărfuri, iar hidrogenul să fie utilizat doar pentru vehicule grele, transport pe distanțe foarte mari sau aviație. Pe scurt, consumul de hidrogen în transporturi este probabil supraevaluat. Sunt destule aspecte de îndreptat în strategie și sperăm...

Săptămâna trecută, după o serie de amânări de la termenul limită inițial de 1 ianuarie 2020, Ministerul Mediului pus în consultare publică Strategia pe Termen Lung a României (STL), ghidul privind modul în care țara noastră va realiza decarbonizarea economiei până în 2050. Alături de Planul Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), Strategia pe Termen Lung este unul dintre documentele cheie în sfera guvernanței climatice Uniunii Europene, pe care toate statele membre sunt obligate să îl formuleze. Tranziția verde presupune schimbarea structurală atât a economiei cât și a modului de viață, iar STL, care cuprinde scenarii de decarbonizare cu un orizont de timp mai îndelungat, stă la baza formulării unor ținte și politici pentru un parcurs coerent, predictibil și cât mai puțin disruptiv în atenuarea schimbărilor climatice. Totodată, STL are în vedere aliniera fiecărui stat membru la eforturile colective de decarbonizare ale UE și asumarea țintelor climatice. În baza întârzierii publicării Strategiei pe Termen Lung, în septembrie 2022, Comisia Europeană a declanșat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) asupra României, iar la mai bine de doi ani de la termenul limită inițial, un prim draft a fost publicat. La consultarea publică pe noul document, Ministerul Mediului a prezentat invitaților, reprezentanți relevanți ai societății civile printre care și EPG, draftul strategiei care are la bază scenariul "România neutră 2050”. La dezbateri, EPG și-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că scenariul ales de Guvern nu este unul cu adevărat neutru din punct de vedere climatic, din moment ce, conform calculelor din STL, ar rămâne emisii  nete de peste  3 milioane de tone de CO2 pe an. De asemenea, ar fi fost de preferat ca toate scenariile cu care a lucrat Ministerul Mediului să își propună neutralitatea climatică până în 2050 pentru România, iar autoritățile să aleagă traiectoria cea mai bună pentru a ajunge la această țintă. Dintre cele trei scenarii propuse de consultanți Guvernului, singurul care se apropie neutralitatea climatică a fost cel recomandat în STL. Mihnea Cătuți a punctat și o serie de neclarități regăsite în Strategie, precum faptul că anul de bază al modelării sectorului energetic pare să fie mai degrabă 2030, ceea ce nu permite analizarea utilității a multor investiții plănuite de autorități până atunci, precum cele în capacități de producere a energiei pe gaze naturale și cogenerare. Tot privind producția de energie, Strategia menționează că din anul 2036, toate capacitățile pe gaze vor fi înlocuite de hidrogen, a cărui sursă nu este însă specificată în modelare. La capitolul “Industrie” din STL, reprezentantul EPG a subliniat posibila nealiniere a Guvernului cu cele mai noi schimbări care se preconizează la nivel European privind certificatele de emisii (ETS) și de eliminarea alocărilor gratuite pentru industrie. Mai există neclarități și în privința clădirilor, cărora li se adresează un capitol, deoarece Strategia menționează doar 65% din necesarul de energie din sector, prin colectoare solare și pompe de căldură. Citate Radu Dudău - EPG President, despre prevederile STL și redactare: "Este lăudabil că Ministerul Mediului a prezentat, în sfârșit, draftul Strategiei de Decarbonizare pe Termen Lung (STL) a României, capitol la care guvernul nostru avea o restanță majoră în a explica direcțiile prin care economia românească poate atinge neutralitatea climatică până în 2050. Consultarea publică ar fi trebuit însă să fie mult mai substanțială și mai timpurie. Ar fi putut fi prevenite astfel o serie de incoerențe  și neclarități ale scenariului adoptat oficial, RO Neutră. Pentru sectorul energetic, este greu de explicat creșterea magică a ponderii hidrogenului verde după 2035, în condițiile în care ținta cea mai ambițioasă pentru regenerabile pentru 2030 (fără de care hidrogenul verde nu poate fi produs) este de doar 36,3% - mult sub procentul european de 45%. În încălzirea clădirilor, pompele de căldură ar urma să aibă o creștere mult mai moderată decât încălzirea pe bază de hidrogen, ceea ce este total lipsit de plauzibilitate economică. Dacă este ca STL să aibă cu adevărat un rol călăuzitor în planificarea tranziției energetice în țara noastră, documentul final va trebui să răspundă mult mai credibil unor astfel de critici." Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, despre impactul STL pentru industrii: “Este important că Strategia pe Termen Lung a României își asumă atingerea neutralității climatice până în 2050. Cu toate acestea, lipsește o abordare sectorială a politicilor și măsurilor concrete pentru a asigura scăderea emisiilor. În contextul politicilor europene și al competiției pentru produse cu emisii reduse de carbon, sectorul industrial are nevoie de măsuri concrete vizând combustibilii alternativi și captarea și stocarea carbonului (nu doar în sectorul cimentului și varului). Aceste măsuri presupun investiții masive, inclusiv în infrastructură, iar ferestrele de oportunitate pentru a efectua aceste investiții sunt din ce în ce mai reduse la număr în calendarul pentru 2050. Din acest motiv, Strategia pe Termen Lung trebuie să includă un plan clar de politici naționale care să deblocheze investițiile în decarbonizarea industriei din România. De asemenea, orice strategie pentru atenuarea schimbărilor climatice trebuie să aibă în vizor impactul social al măsurilor planificate. Acest impact nu se rezumă doar la locurile de muncă, ci și la indicatorii de performanță al economiilor locale, sărăcia energetică, mobilitatea socială, calitatea vieții și altele. Pentru implementarea de succes a Strategiei pe Termen Lung, măsurile de reducere a emisiilor trebuie implementate alături de comunitățile afectate de tranziția spre neutralitate climatică." Mihnea Cătuți - EPG Head of Research, despre țintele prevăzute în STL pe sectoare: “Publicarea draftului de strategie marchează un moment extrem de important pentru România - pentru prima dată autoritățile își asumă obiectivul politic de atingere a neutralității climatice până în 2050. Din păcate, însă, strategia nu prezintă niciun scenariu care să atingă cu adevărat emisii nete zero în 2050. Chiar și în scenariul RO Neutră, emisiile nete sunt de peste 3 MTCO2e pe an. Ne-am fi dorit să vedem 3 scenarii care să ajungă toate la net-zero și să prezinte mai multe opțiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Pe lângă aceste aspecte, strategia are unele carențe care vor trebui rezolvate. Poate cea mai importantă problemă este ca toate scenariile consideră ca realizate o serie de investiții din domeniul energetic cu un aport climatic...