Energy decarbonisation

Key Findings: Clean hydrogen will play a crucial role in decarbonising Romania’s industry and mobility sectors, with a significant production potential due to significant renewable energy resources. To launch a clean hydrogen economy in Romania, coherent national policies prioritising hydrogen in industry and mobility, as well as clear plans for increasing renewable electricity capacity and building out hydrogen transport infrastructure are needed Estimated domestic renewable hydrogen demand in Romania’s strategic documents ranges between 160,000 and 214,000 tonnes/year. The results of the ADP model show that this demand would increase to 667,000 tonnes/year by 2050 if Romania is to achieve the emissions targets set out in its LongTerm Strategy for climate neutrality (LTS). The ADP model shows that to enable cost-effective decarbonisation, clean hydrogen is best deployed for use in industry (particularly steelmaking) and mobility, rather than heating and cooling or power production. According to the model, clean hydrogen could also be a key precursor in the production of synthetic fuels. Romania could become a hydrogen exporter, with up to 4 GW of cross-border pipeline capacity enabling exports to other European countries. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition. Contact: luciana.miu@enpg.ro

EPG a publicat două analize detaliate despre schimbările necesare pentru ca industriile grele din România să funcționeze într-o economie decarbonizată. Aceste studii subliniază măsurile esențiale pentru tranziția industrială și reducerea emisiilor de carbon. Necesitatea Adoptării Achizițiilor Publice Ecologice A doua analiză explică nevoia urgentă ca autoritățile să promoveze utilizarea materialelor verzi prin intermediul unui sistem de achiziții publice ecologice. Din păcate, la acest capitol, România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană. Contribuția Industriei Grele la Economia României Industria românească reprezintă aproximativ o cincime din valoarea adăugată brută și din ocuparea forței de muncă. Aceasta contribuie semnificativ la economia națională. Totuși, fără măsuri concrete de decarbonizare, industriile grele, precum oțelul, cimentul și produsele chimice, vor avea dificultăți majore de competitivitate în Europa. În plus, vor suporta costuri din ce în ce mai mari asociate emisiilor de carbon. Importanța unui Sistem de Achiziții Publice Ecologice Un sistem de achiziții publice ecologice, bine implementat, poate sprijini procesul de decarbonizare al industriei grele. Acest lucru este esențial în special pentru sectoarele oțelului și cimentului. România trebuie să adopte cât mai curând un Plan național de acțiune pentru achizițiile publice ecologice. În prezent, țara noastră este unul dintre puținele state membre ale UE care nu are un plan obligatoriu pentru aceste achiziții. Măsuri Propuse pentru Îmbunătățirea Achizițiilor Publice Ecologice România trebuie să stabilească o listă extinsă de produse, servicii și proiecte pentru care să aplice criterii de mediu în procesele de achiziție. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să-și consolideze capacitățile necesare pentru a implementa acest sistem prin înființarea unui organism central dedicat achizițiilor ecologice. Necesitatea Formării Continue Pentru a spori capacitatea autorităților contractante de a derula proceduri complexe de achiziții publice ecologice, România trebuie să ofere formare continuă în acest domeniu. Această formare trebuie să fie disponibilă atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici. În acest fel, interesul producătorilor și al ofertanților pentru produse durabile va crește semnificativ. Citește primul studiu din această serie AICI.

Romania’s industrial production is essential for the national economy, but faces multiple challenges. At one-fifth of Gross Value Added and workforce employment, Romania’s industry is a significant economic contributor. Heavy industry (steel, cement, chemicals and others) will face rising emissions costs and major competitiveness issues in the EU’s transition. At the same time, decarbonising heavy industry comes with significant capital and operational costs, as well as competition for high-value resources such as hydrogen. The costs and benefits of overcoming the transition challenge are significant. This study presents a high-level cost assessment of decarbonisation pathways for Romania’s primary steel, cement, and chemical sectors. In the cement sector: Deep decarbonisation will be unachievable without carbon capture and storage, which will require state support until green clinker becomes competitive However, without decarbonisation clinker will cost 10 times more in 2050 than today due to emissions costs, significantly outweighing any green clinker cost premium o At an estimated €900 million per average facility total payout under a simulated Carbon Contracts for Difference (CCfD) scheme running 2030-2044, cement will need other support instruments, such as Green Public Procurement, to bear the cost of its decarbonisation In primary steel production: The capital investments and increased OPEX costs of green steel could drive an increase in liquid steel costs of 25% by 2030, with green steel only becoming competitive with conventional steel towards 2050. But transitioning to green steel would save nearly €1.7 billion/year in emissions costs by 2050, and could yield revenues from surplus emissions allowances o The cost and availability of green hydrogen will be a major driver for successful decarbonisation of primary steel o The state support required until green steel becomes competitive could take the form of OPEX support under a CCfD scheme. In the chemicals sector: Electrifying industrial heat in the basic chemicals sector could bring significant energy cost savings and abate at least 17-25% of emissions The production of fertilisers will need to transition to green ammonia and apply additional decarbonisation measures to remain competitive, with public support likely required to cover a green ammonia premium and maintain competitiveness in the face of potentially cheap imports Affordable renewable hydrogen will be essential for Romania to minimise import dependence of fertilisers and even potentially become a green methanol producer. Without support for decarbonisation investments, there is a real risk of delocalising domestic production and increasing import dependence If no immediate action is taken, there is a risk of breaking up domestic supply chains and delocalising emissions-intensive production abroad (liquid steel, clinker, and ammonia production) However, importing green industrial products offers relatively limited cost advantages, at the expense of jobs, economic growth, and strategic autonomy for Romania An equitable combination of state support and private investment will be required to offset the cost advantages of relocating production and importing green products, and a mix of funding, fiscal, and market creation mechanisms will be required To maintain competitiveness, safeguard jobs, and become a green industrial production hub, Romania must take key actions: Trial a Green Public Procurement system for key infrastructure projects (including the use of steel and concrete), and evaluate the potential to expand to products such as vehicles and ships Chart a new course for its industrial policy, aligning with the Green Deal and forthcoming EU framework on industrial decarbonisation Evaluate detailed transition costs and set a clear target for public investment in industrial decarbonisation by 2030, both anchored in concrete and mature decarbonisation plans which must be communicated by industrial operators Design and implement a Carbon Contracts for Difference scheme for the cement and steel sectors Publish a detailed infrastructure deployment plan, including CO2 transport and storage and hydrogen infrastructure

Solar energy is crucial for Romania to meet its decarbonisation goals and to contribute to the European Union’s 2050 climate neutrality trajectory. The REPowerEU initiative sets ambitious targets, aiming for over 320 GW of installed solar photovoltaic (PV) capacity by 2025 and nearly 600 GW by 2030. Romania, with 1.8 GW of installed PV capacity in 2022, has experienced limited growth compared to countries like Hungary (4.2 GW) and Poland (12.2 GW). The solar power development in Romania has been constrained by several factors, such as legislative unpredictability, delays in the approving connection to the grid, and other bureaucratic hurdles. These challenges have affected the pace of deployment, with most of the capacity added between 2010 and 2016, driven by the green certificate support scheme. The recent Energy Strategy outlines Romania's commitment to expanding solar capacity, targeting 8.2 GW by 2030, 21.1 GW by 2040, and 33.3 GW by 2050. Recent initiatives include a €3 billion Contracts for Difference (CfDs) scheme launched in 2024, designed to support solar and onshore wind projects. This scheme aims to install 5 GW of new capacities through two auctions: 1.5 GW in 2024 and 3.5 GW in 2025. Additionally, public and private financial sources, including the MF, the National Recovery and Resilience Plan (NRRP), the Just Transition Fund (JTF), and various schemes financed by the Environmental Fund Agency (AFM) allocate approximately €2 billion to solar energy. This is distributed as follows: €430 million for utility-scale PV, €1.4 billion for rooftop PV, and €104 million for manufacturing. By the end of 2023, Romania's installed capacities of rooftop PV reached approximately 1.4 GW, with expectations to surpass 2 GW by the end of 2024. For Bucharest, with power demand for households exceeding 1.5 TWh in 2023, solar panels with a total capacity of 1.23 GW would be needed to meet demand. However, because of the intermittent nature of solar energy production, integrating effective storage solutions is increasingly important. We estimate a needed storage capacity of 2,911 MWh, which is equivalent to the battery capacity of 50,600 Tesla Model Y EVs. Besides, alternative storage technologies, such as seasonal storage of green hydrogen, should be considered in the medium to long term to optimise electricity consumption throughout the year. Despite recent advances, challenges persist in deploying solar energy. The most pressing issues include grid capacity constraints and imbalances experienced by prosumers, along with a lack of predictability in the EU funds implementation calendar and delays in the transposition of EU legislation. Addressing these challenges is decisive for accelerating solar energy adoption. To fully leverage the potential of solar energy and ensure a robust and sustainable energy future, we recommend the following: (1) align RES targets with the EU climate objectives, (2) prioritise energy storage, (3) ensure legislative predictability, (4) develop and adhere to a clear and transparent schedule for upcoming solar energy financing calls, and (5) attract investment in the PV value chain. Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin works as a Researcher at EPG. In this position, he is contributing to the activities of the Energy Systems Programme. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

To reach climate neutrality by 2050, the European Union has set a 55% emission reduction target for 2030 and the European Commission has proposed a 90% reduction target for greenhouse gas emissions by 2040. Romania, through its multiple strategies and plans, has set out a vision for gradually decreasing its emissions. While these documents reflect significant strides forward for the energy transition, especially by committing to a coal phaseout calendar by 2032, they are fraught with inconsistencies and partly rely on sizeable investments in fossil capacities. Various projects on nuclear and hydro energy are also constantly announced with limited assessment of their suitability in an increasingly decarbonised power sector. In this report, we assess Romania’s energy transition pathway. The European Gas Market Model and the European Power Market Model developed by REKK were utilised to understand the impact of Romania’s plans on emissions and the energy market and to see how Romania could resize its fossil capacity investments and achieve a carbon-neutral power sector in 2040. The models simulate a fully functional and liberalised energy markets to show the impact of different measures on wholesale energy prices. Based on the modelling results several important conclusions can be drawn: Romania can reach a completely decarbonised electricity production mix in 2040 with no security of supply risks by aiming to have no more than 3.5 GW1 of total installed gas-fired capacities by 2030 and by focusing more on wind power and a higher deployment of storage technologies. In contrast, the investments outlined in Romania’s National Energy and Climate Plan (NECP) do not ensure a decarbonised energy sector by 2040. The Romanian power sector would emit 9.2 MtCO2 in 2030 (which can be halved in a lower-gas scenario) and 3.5 MtCO2 in 2040, at slightly higher wholesale electricity prices. Replacing natural gas with hydrogen in 2035 in the all-installed capacities (as outlined in Romania’s Long-Term decarbonisation Strategy) would mean that these assets would no longer be utilised. This is because replacing gas with hydrogen would significantly deteriorate the cost-competitiveness of these capacities, immediately reaching a utilisation rate lower than 0.1%, given the high fuel prices of 82 EUR/MWh in 2030, according to renewable hydrogen cost estimations presented in the draft National Hydrogen Strategy. There is therefore a significant risk that even ‘hydrogen-ready’ investments would continue to operate on fossil fuels for economic reasons, consequently not achieving their promised emissions reductions. A higher focus on wind energy (17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore in 2040,compared to 13.1 GW altogether in official plans) can contribute to decarbonising the power sector by 2040. Romania appears to have a regional competitive advantage in wind production. The market value of wind remains higher than that of solar for all modelled years, while lower wind investments are expected in Hungary and Bulgaria. Even with higher renewable shares than presented in official documents, Romania’s power sector can deliver on security of supply requirements. The higher balancing reserve requirement can be accommodated through investments in storage (reaching 880 MW in 2030 and 3.4 GW in 2040) covered by existing hydro capacities, new storage installations and, until 2035, gas power plants. An annual installation of 800 MW rooftop PV and 120 MW in battery can further decrease balancing pressures and slightly decrease wholesale prices (by about 1.1 EUR/MWh in 2040). A high renewables scenario would also have a positive impact on the electricity trade balance. In either scenario, Romania becomes a net exporter of electricity from 2030. 17.5 GW of solar capacities as well as 17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore wind is sufficient to achieve a decarbonised power sector by 2040. Existing hydro power facilities are key for balancing a renewables-dominated power sector. However, new investments in hydro capacities (including 300 MW in small hydro installations and a 1 GW pumped hydro capacity that would come online in 2032) would only have a limited effect on electricity prices and security of supply – assuming the mentioned battery storage investments are realised. Hard coal and lignite phaseout are manageable from a security of supply perspective, even with lower than planned investments in gas capacities. Based on market prices alone, the modelling results show that coal fired production will rarely be economical from 2025 (expected capacity factor of less than 1%). New nuclear energy capacities can contribute to achieving a decarbonised power sector, even if the planned investments suffer delays. The modelling results show that slight delays in the construction of new nuclear (two new conventional CANDU reactors and 460 MW of small modular reactors) do not pose security of supply risks, even in a lower-gas scenario of 3.5 GW installed gas capacities. Even with such delays, Romania would continue to be a net electricity exporter after 2030 based on the expansion of its renewable capacities, albeit the prices of electricity and CO2 would be slightly higher, because of the nuclear delay. Additionally, the refurbishment of Cernavodă’s Unit 1, scheduled for 2027–2029, which will take 700 MW out of the system, will not pose supply security risks, even in a lowergas scenario. This is because significant new renewable energy sources (RES) will begin operating, with solar energy nearly doubling from 4.3 GW to 8.2 GW and onshore wind increasing by more than 50% from 5 GW to 7.9 GW between 2025 and 2030. Natural gas capacities will increase by 500 MW, and battery storage will see an approximately fourfold growth in the same timeframe. Mihnea Cătuți, EPG Head of Research Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe.He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation. In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York. Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and...

Electricity grids play a critical role in the European Union’s efforts to reduce greenhouse gas emissions (GHG) and become climate neutral by 2050. They must accommodate an increasing demand of clean electricity in transports, buildings’ heating and cooling, industry, production of green hydrogen, and data centres. Projections indicate a surge in electricity consumption of no less than 60% between 2023 and 2030 at EU and UK level. According to the draft NECP, Romania’s electricity consumption is expected to grow by approximately 38% until 2030, from 46.5 TWh in 2021 to 64 TWh. The increase will be driven by the electrification of several economic sectors. The adoption of heat pumps, along with a steady rise in the number of electric vehicles (EVs) will visibly add to higher electricity consumption. The European Commission (EC) estimates needed investments of €584bn in the power grids to achieve the integration of vastly increased RES generation – 42.5% by 2030. The figure includes both the distribution and transmission networks, with about of €170bn required for digitalisation (EU Action Plan for Grids, 2023). As Romania charts its course toward a sustainable and decarbonised energy future, the importance of expanding and modernising the transmission and distribution grids cannot be overstated. Grid infrastructure forms the backbone of the energy transition, facilitating the integration of renewable energy sources (RES) and ensuring a reliable and efficient delivery of electricity to consumers, as well as their empowerment according to the new electricity market design. The investment needs for Romania’s electricity grids are substantial, with €6.8bn earmarked for transmission and an estimated €9.2 - 11.5bn required for distribution. Such investments are essential to accommodate the growing RES capacity and to meet the targets outlined in the draft NECP. Failure to adequately invest in the power grid risks bottlenecking the transition to clean energy and Romania’s ability to achieve its climate and energy objectives. Investing in the power grid development represents a critical opportunity for Romania to modernise its energy infrastructure, enhance grid resilience, and drive economic growth. Strategic investment in grid modernisation will improve energy efficiency, reduce transmission losses, and bolster reliability, ultimately benefitting consumers and businesses alike. To realise these benefits, the following recommendations should be considered: Stable and clear regulatory framework that supports investments Increased funding from EU mechanisms such as the Modernisation Fund (MF) Consistence between the national strategic documents Ensure adequate workforce for grid development Prepare for a back-up scenario in which not all investment needs are met by 2030. Alina Arsani, EPG Head of Energy Systems Alina Arsani is leading the Energy Systems Programme of EPG. She has experience in (macro) economic analysis and public affairs, being specialised in public policies assessment. She is a PhD candidate at the Bucharest University of Economic Studies, where she taught microeconomics and macroeconomics courses for undergraduate students. Before joining EPG, Alina worked for the Department for Foreign Investments and Trade within the Romanian Government, as well as a public affairs expert for one of the largest utility companies in Romania and as a manager for PwC Romania. Contact: alina.arsani@enpg.ro

The public discourse is still flooded with faulty narratives on the future of hydrogen, especially on the doubtful expectation that hydrogen can either replace the use of natural gas in most current uses and it can therefore provide a lifeline for the continued use of fossil fuels throughout the following decades. To counter such narratives, this paper dispels a set of nine myths that are still pervasive in national discussions on hydrogen.

The Net Zero Industry Act (NZIA) agreement between the Council and the European Parliament establishes a framework of measures for strengthening Europe’s net zero technologies and manufacturing ecosystem. The regulation aims to boost domestic production of clean technologies so that EU member states may develop a more even, competitive and green industrial sector fit for a carbon-free world.  Still, Europe's response to the US Inflation Reduction Act, agreed upon last month, both delivers and underdelivers, according to EPG’s experts. While the new provision to speed-up permitting for production sites for clean technologies and the introduction of net zero acceleration valleys will for sure be beneficial to enabling cleantech manufacturing in the EU, many implementation details are left for the member-states to figure out on their own.  Quotes Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, on NZIA's meaning for Romania: "The European Parliament and Council have reached an agreement on the NZIA, a key policy underpinning the EU’s transition to net zero. Its effect on Member States will no doubt be profound: if appropriately implemented, the Act will enable a new paradigm of green growth and industrial transformation in the global race to scale up net zero technologies.  For Romania, opportunities abound to become a low-carbon hub for Central and Eastern Europe. The NZIA’s obligations on speeding up permitting can help remove longstanding administrative barriers for Romania’s development of clean energy projects, while non-price resilience criteria can trickle down to enable nearshoring and local economic development. Through its obligation to develop geological CO2 storage, the NZIA will also launch carbon capture and storage in Romania, crucial to decarbonising the cement industry and enabling future negative emissions.  The NZIA is not without its flaws. Its relatively vague definitions of net zero technologies can lead to superficial application, without due consideration of actual life-cycle climate and economic impact. Romania must ensure that implementation of the NZIA follows a clear strategy for smart, sustainable growth and transformation in line with nationally adopted climate targets." Contact Person Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: luciana.miu@enpg.ro

În 2024 România ar trebui să își regândească modelul de dezvoltare economică printr-o reorientare către tehnologiile viitorului și tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Pentru aceasta este necesară renunțarea la apatia clasei politice și la căutarea soluțiilor în trecut și reorientarea priorităților naționale către o economie bazată pe utilizarea surselor de energie curată, dezvoltarea infrastructurii energetice, atragerea lanțurilor valorice pentru tehnologiile verzi și susținerea capacității de cercetare și inovare pentru crearea de locuri de muncă bine plătite, care să poată răspunde provocărilor următoarelor decenii. Mihnea Cătuți, EPG Head of Research Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe.He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation. In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York. Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and a Masters in European Public Policy from the University of York and the Central European University. He is currently finalising his PhD at the University of York focusing on energy and climate governance in the EU. Contact: mihnea.catuti@enpg.ro

A successful negotiation is one that leaves no one fully satisfied with the result, but also not fully disappointed. From this viewpoint, the final COP28 statement can be considered an achievement. The text is arguably balanced and inclusive of the needs of all members. As COP28 in Dubai came to an end, some labeled it a failure, while others marked it as a significant advancement in climate action. It's probably a bit of both. Even before its start, COP 28 was marked by the suspicions surrounding the vested interests of the oil-rich hosting country. This time, a different and more ambitious set of expectations were publicly set compared to, say, COP24, which was hosted by Poland, a fossil-fuel-dependent country – even as it came after some controversies surrounding statements made by the COP28 president. This marks an evolution in the advancement of the global conversation on climate change. The conference started with strong commitments for the Loss and Damage Fund – a topic discussed for over 30 years, since COP13 in Bali, which was center-stage at last year’s COP in Sharm el-Sheikh. The Fund is meant to compensate climate-vulnerable developing countries for climate change impacts that have not or cannot be addressed through mitigation and adaptation measures. Importantly, an agreement was reached on the operationalization of the Fund and funding arrangements. Hundreds of millions of dollars have been promised within the first days of the event, with the total pledges reaching $792 million by the closing of the conference. The World Bank has been chosen to host the fund for the first four years. Among COP28’s main achievements were the global call for tripling renewable generation and doubling the annual energy efficiency improvement rate by 2030. While the implementation of these efforts will need to be defined more granularly through the Nationally Determined Contributions (NDC), the urgency of a faster-paced transition has not been disputed. Another one – arguably even more impactful – was the pledge of 50 oil companies to address carbon emission in their operations and, more importantly, to reach near-zero methane emissions and to end routine flaring in their activity by 2030. As expected, the most controversial topic, given the host of this year's COP, was the language on phasing-down (instead of the expected phasing-out) fossil fuel utilization. The “transition away” wording of the final statement was celebrated by some as historic and caused dismay for the more climate ambitious Parties. The final statement certainly hinted to the knotty negotiations and, ultimately, to the complexity of giving up fossil fuel production and consumption (especially in emerging markets). In fact, fossil fuels are embedded in so many of the fundamental processes underpinning both developed and developing economies, that transitioning away to low emissions alternatives will take much more than words in the COP final agreement. Nonetheless, decarbonisation cannot be achieved without a near-complete elimination of fossil fuel use, and the final text marks a small step forward in this gargantuan challenge. One of the most important levers to accelerate the transition, particularly in developing countries, is finance. Several announcements were made at COP28. Multilateral Development Banks announced additional climate finance commitments worth $180 billion through various programs and country platforms. Finance pledges were also announced for nature-based solutions and green industrialization in Africa. On the private sector side, UAE announced the launch of Alterra – a catalytic fund worth $30 billion, meant to mobilize $250 billion in private investments in developing countries through blended finance instruments. In addition, several other initiatives were launched including a philanthropy-backed early stage climate venture fund, the Green Guarantee Company backed by USAID, the Green Climate Fund and others, and a new reinsurance scheme for smallholder farmers in Africa.   Romania’s contribution to the initiatives developed in Dubai were also notable: The country joined the Carbon Management Challenge – an initiative launched by the US Department of Energy (DOE) – which focuses on deploying carbon capture, utilization, and storage and carbon dioxide removal, as key elements of keeping the 1.5-degree goal within reach. The Global Methane Pledge Ministerial has made notable progress over the last year, since COP27. More than $1 billion new grant funding have been mobilized, with new national commitments and legislation from main emitters, including oil and gas operators. Romania was welcomed as new member, bringing the total participants to 155. The nuclear sector’s revival of last year(s) has reached a landmark at COP28, with more than 20 countries – including Romania - launching the Declaration to Triple Nuclear Energy – an effort of signatory countries to increase threefold the global installed electrical capacity from 2020 to 2050. While not among the Ministerial officials attending the High-Level Roundtable on Hydrogen, Romania and its ambitious hydrogen plans can benefit from the outcomes of this initiative, which closed with a mutual recognition of certification schemes for hydrogen and hydrogen derivatives, with an ISO methodology as a global benchmark for GHG emissions, and with advancements in the cross-border trade corridors. The 1.5C target is most likely out of reach at this point, based on current pledges. Moreover, whether ambitious or not, the agreements reached are not binding, being subject to more granular cross-national and national policies, regulations, and targets. Pledges also merely represent an indication of the effort levels needed, as measures such as tripling renewable investments or doubling energy efficiency efforts depend on very diverse starting points and contexts – technically, socially, and economically. That being said, while highly symbolic and performative, COP28 delivered a clear message: all countries now agree that the world needs to transition away from fossil fuels. It may seem like common knowledge, but the intense negotiations needed to reach this conclusion stand as proof that it was a remarkable achievement.

Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că varianta revizuită a Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului include o serie din observațiile emise în cadrul procesului de consultare publică din luna mai 2023.   Concret, noua versiune a propunerii Strategiei include prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile, poziția EPG privind ineficiența utilizării hidrogenului în încălzirea din sectorul rezidențial, evitarea utilizării hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, precum și analiza decarbonizării treptate a producției de hidrogen din gaze naturale.   Considerăm, totuși, că documentul cuprinde încă o serie de aspecte care necesită revizuiri. În contextul în care Strategia va trebui finalizată în anul 2023, conform obiectivelor din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, multiple aspecte ar trebui avute în vedere pentru actualizările viitoare ale documentului.   Citate Radu Dudău - EPG President: „Revizuirea Proiectului Strategiei Naționale a Hidrogenului și a Planului de Acțiune pentru utilizarea hidrogenului în România prezintă îmbunătățiri concrete față de varianta anterioară, înaintată spre consultare publică de Ministerul Energiei în luna mai a anului curent. Observăm cu satisfacție că autoritățile au preluat o parte din observațiile EPG.   O asumare importantă a Ministerului Energiei privind politicile publice în domeniul hidrogenului este aceea de a evita (chiar elimina) utilizarea hidrogenului regenerabil în CCGT-uri, așa cum mențioanează noua variantă a Strategiei. EPG a evidențiat, de-a lungul procesului de consultare publică, ineficiența utilizării hidrogenului regenerabil în centrale pe gaze în ciclu combinat.   Proiectul revizuit al Strategiei propune o abordare relativ corelată cu obiectivele de decarbonizare a economiei naționale, însă ar trebui armonizată cu țintele asumate în diferitele documente strategice și legi. Vom continua să monitorizăm parcursul proiectului și să facem recomandări de politici, astfel încât România să dezvolte economia hidrogenului într-un mod eficient.”  Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: „EPG privește noua formă a Strategiei ca pe un pas înainte spre o bună valorificare a hidrogenului în România. Rămâne însă problema subestimării necesarului de hidrogen pentru consumul din industrie. Cu toate că utilizarea hidrogenului în producția primară de oțel este de departe cea mai eficientă conform datelor prezentate în documentul strategic, ea este prevăzută doar pentru producerea a 0,5 milioane tone (Mt) oțel verde în 2030. Ca să punem numărul în context, trebuie menționat faptul că Liberty Galați, singurul producător de oțel primar, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Conform planurilor companiei de decarbonizare, aceasta ar putea ajunge să producă 4,1 Mt în 2030.   Având în vedere importanța strategică de a menține și chiar readuce capacitatea de producție primară de oțel la un nivel al anilor precedenți, ar trebui vizată o cantitate de hidrogen măcar pentru menținerea producției actuale. Luând în considerare faptul că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori peste 100 euro/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui realizată înainte de finalul deceniului.   Nu în ultimul rând, având în vedere adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 237/2023 privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon în sectoarele industriei și transporturilor” în vara acestui an, considerăm importantă armonizarea estimării necesarului de consum în transporturi cu țintele din cadrul legii.”  Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: “EPG apreciază noua variantă a Proiectului Strategiei, implicit prioritizarea producției de hidrogen din surse regenerabile. Cu toate acestea, considerăm necesară revizuirea și transparența estimărilor cu privire la cererea de hidrogen în anul 2030, precum și prezentarea mai multor scenarii de consum. Având în vederea perioada relativ scurtă până în anul 2030, ar fi recomandată explorarea mai multor scenarii privind utilizarea hidrogenului, care să ofere o înțelegere detaliată a ipotezelor luate în considerare și a impactului asupra sectoarelor economice vizate.   Totodată, documentul necesită clarificarea noilor ipoteze privind reducerea cererii de hidrogen în raport cu reducerea emisiilor de CO2 și implicit revizuirea costului total al implementării strategiei. Mai mult, în ceea ce privește costul total al implementării strategiei estimat la aproximativ 4,8 mld. euro, încă nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului.   De asemenea, în cadrul viitoarelor actualizări este necesar ca documentul strategic să includă informații referitoare atât la dezvoltarea infrastructurii/rețelei de transport, cât și la divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat, respectiv oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.“  EPG a transmis către Ministerul Energiei, în procesul de consultare din noiembrie 2023, atât observațiile menționate mai sus (în formă extinsă), cât și o serie de elemente suplimentare care ar trebui avute în vedere în cadrul viitoarelor actualizări ale documentului, precum:   Cuantificarea utilizării energiei nucleare pentru producția de hidrogen.  Revizuirea ecosistemelor de hidrogen, prin includerea dimensiunii socio-economice.   Clarificarea obiectivului privind stimularea activităților de cercetare dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor hidrogenului.  Dezvoltarea Obiectivului General 5 prin intermediul unei direcții de educare și informare a populației asupra necesității dezvoltării unei astfel de economii a hidrogenului.  Includerea aspectelor privind dezvoltarea unei ramuri economice noi, centrată pe producerea și utilizarea hidrogenului din surse regenerabile, cu cuantificarea numărului de locuri de muncă nou create, precum și o evaluare a specializărilor necesare.  Cartografierea surselor de finanțare a investițiilor necesare până în anul 2030.  Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems: alina.arsani@enpg.ro

Carbon pricing is widely seen as an effective policy option to pursue reductions in GHG emissions. Either through carbon taxes or emissions trading systems (cap and trade), carbon pricing reduces the negative externality of GHG emissions. By putting a price on emissions, economic agents can incorporate this cost in their investment, production, and consumption decisions. In time, this leads to lower emissions. At the same time, this policy can have negative effects on the economy and households, associated with the additional cost of emissions. Research shows that the negative effects can be alleviated or even reversed through revenue redistribution. The sums collected by Governments can be directed toward investment in low-emissions alternatives and support for low-income households. The European Union’s Emissions Trading System represents a significant example of carbon pricing. It covers emissions from industry and electricity generation and has been effective at achieving emissions reductions. Recently, a separate Emissions Trading System has been introduced for buildings and road transport (ETS2), with the aim of generating similar results in these sectors. There is concern that ETS2 may affect low-income households and the economy in general by purposely increasing the prices of emissions-intensive goods. To address this, the EU also adopted the Social Climate Fund, which uses part of the revenue collected by auctioning emissions allowances to finance investments in low-carbon technologies and support for low-income households. In this context, this paper adds to the extensive body of evidence on the economic impact of carbon pricing with revenue redistribution. It presents the results of a simulation model of a hypothetical carbon tax in Bulgaria, Germany, Hungary, Poland, and Romania. The macroeconomic impact is evaluated by calculating the effects of this carbon tax on GDP and employment by sector. At micro level, the focus is on households budget, namely on welfare losses across deciles and energy poverty, before and after revenue redistribution. This project is part of the European Climate Initiative (EUKI). EUKI is a project financing instrument by the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The EUKI competition for project ideas is implemented by the Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH. It is the overarching goal of the EUKI to foster climate cooperation within the European Union (EU) in order to mitigate greenhouse gas emissions. For more details, please visit: www.euki.de. Constantin Postoiu, EPG Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Passionate about data analysis and data-based policies, he is also a member of the Advisory Council for the Evaluation of the Impact of Normative Acts, in the Romanian Government. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

This report has been prepared by Energy Policy Group (EPG) Romania with collaboration and sponsorship from Clean Air Task Force (CATF). This report received no financial support from the government, industry and private sector and it was prepared based on publicly available data, information, articles and scientific publications. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets. Contact: radu.dudau@enpg.ro

Currently, Romania does not have a comprehensive climate policy framework and relies mostly on transposed EU legislation to formulate targets and plans. Institutional responsibilities on climate change tend to be scattered, with insufficient coordination, weak accountability mechanisms, and a lack of long-term planning based on scientific evidence.

Cea mai spectaculoasă evoluție din sectorul energetic național al ultimilor ani este, fără doar și poate, creșterea exponențială a numărului de prosumatori, casnici și non-casnici, până la o capacitate instalată totală de peste 1,1 GW. În condițiile în care statul român, actor dominant pe piața de energie electrică, nu a mai finalizat o investiție de proporții de la punerea în funcțiune a Unității 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, în 2007, o astfel de creștere de capacitate este cu atât mai remarcabilă cu cât s-a realizat, în mare parte, din fondurile proprii ale cetățenilor români. Potrivit celor mai recente date ale ANRE, la 31 august a.c. erau racordați la rețelele de distribuție 91.556 de prosumatori, a căror putere instalată însumată era de 1.164 MW. Creșterea a demarat semnificativ după aprobarea OUG 143/2021, prin care au fost introduse în Legea Energiei prevederi favorabile prosumatorilor, și a devenit fulminantă începând cu luna iulie 2022, după declanșarea crizei energetice din 2022, cauzate de invazia Ucrainei de către Rusia. Aproape jumătate din numărul total de prosumatori s-au bazat pe investițiile proprii. După finalizarea evaluării și aprobării dosarelor pentru 2023 ale programului Casa Verde Fotovoltaice, derulat de către Agenția Fondului de Mediu (AFM), se preconizează că deja în primăvara anului 2024 va fi atinsă capacitatea instalată de 2 GW. Prosumatorul, element important al tranziției energetice, este încurajat și susținut de legislația europeană și națională, precum și de normele de reglementare. Într-adevăr, prosumatorul întrunește o serie de caracteristici deosebit de dezirabile în tranziția energetică: producție descentralizată de energie regenerabilă, distribuită geografic, prin care sunt acoperite nevoile de auto-consum, în condițiile volatilității prețurilor energiei pe piețele angro și ale creșterii preconizate a cererii de energie electrică – pompe de căldură, vehicule electrice, tehnologii industriale bazate pe electricitate, etc. Odată cu reglementarea dreptului de a livra energie electrică în rețeaua de distribuție, prosumatorul beneficiază (teoretic) de compensare cantitativă de către furnizorul de electricitate a energiei electrice injectate în rețea, astfel că avantajele producției proprii de energie sunt extinse la perioade ale zilei și ale anului în care producția proprie încetează. Mai mult, prin intermediul agregatorilor de energie, prosumatorii pot contribui la oferte de energie electrică pe piețele angro. Astfel, prosumatorii pot adopta un comportament strategic, de optimizare a beneficiilor financiare. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is co-founder and director of EPG. He is Associate Professor of International Relations at Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His main expertise focus is energy security and natural resource geopolitics. Contact: radu.dudau@enpg.ro

Complexul Energetic Oltenia (CEO) este unul dintre cei mai mari producători de energie din România, cu o putere instalată de peste 3 GW și aproximativ 11.000 de angajaţi – un adevărat colos, care a contribuit timp de decenii la siguranţa energetică naţională. Totuși, în contextul obiectivelor europene și naţionale privind decarbonizarea, CEO trebuie să treacă prin schimbări profunde pentru a se adapta evoluţiilor din sectorul energetic. Producţia de energie electrică a companiei se bazează pe lignit, care produce emisii majore de CO2. Pe măsură ce producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili au trebuit să plătească costul emisiilor de CO2 pentru emisiile cauzate prin schema de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), energia produsă a devenit din ce în ce mai scumpă pentru cumpărători. CEO are cele mai mari emisii de CO2 din ţară, iar Gorjul este judeţul cu cea mai mare intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră din România. Eliminarea producţiei de energie pe bază de lignit a devenit, astfel, imperativă, fiind legiferată de altfel în anul 2022 prin Legea decarbonizării, care prevede închiderea tuturor capacităţilor până în 2032. Având în vedere revizuirea recentă a directivei EU ETS, care va duce la o creștere constantă a preţului certificatelor de CO2, este dificil de crezut că CEO va mai avea termocentrale pe bază de lignit funcţionale până la finalul deceniului. Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin works as a Researcher at EPG. In this position, he is contributing to the activities of the Energy Systems Programme. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerului Energiei a publicat spre consultare Proiectul de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore în intervalul de timp asumat. Guvernul dovedește astfel angajamentul privind  dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și atingerea obiectivelor de decarbonizare. De asemenea, EPG consideră benefic faptul că dezvoltarea capacităților eoliene offshore este stimulată prin intermediul unei scheme de sprijin de ajutor de stat de tipul CfD. Totuși, experții EPG au propus o serie de sugestii de revizuire în cadrul consultării publice, pentru o mai bună corelare a proiectului cu obiectivele de decarbonizare. În primul rând, asociația propune o revizuire în sus a țintei asumate privind capacitățile eoliene offshore instalate, respectiv 3GW până în anul 2035. Considerăm că, în contextul creșterii țintelor de decarbonizare asumate la nivelul UE până în 2030, România ar trebui să își asume o țintă de cel puțin 3GW capacități eoliene offshore instalate încă din anul 2032. Asociația mai atrage atenția și asupra procedurii anevoioase de obținere a avizelor necesare pentru proiectele de exploatare a energiei eoliene offshore și propune înființarea unui one-stop-shop. De asemenea, EPG consideră că proiectul înaintat trebuie să ia în calcul cooperarea transfrontalieră cu Bulgaria pentru dezvoltarea noilor capacități.  EPG va continua să se implice în procesul de consultare al Proiectului de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, prelungit de curând până la 1 septembrie 2023. Citate Radu Dudău - EPG President: "Este lăudabil efortul Ministerului Energiei de a pune în consultare publică Proiectul de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore. Proiectul prezintă un calendar al etapelor dezvoltării energiei eoliene offshore, ceea ce asigură claritate și predictibilitate. Totuși, anul 2035 reprezintă un termen mult prea extins pentru o capacitate offshore de 3GW. Considerăm că etapele prezentate pot fi scurtate, pentru a se fixa ca țintă anul 2032. De asemenea, ținta de capacitate ar trebui să fie mai ambițioasă.  După cum arată studiul EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), România va trebui să dezvolte 15GW de capacități eoliene offshore în Marea Neagră pentru a atinge neutralitatea climatică în anul 2050, din care 5GW ar trebui instalați până în anul 2030.  În competiția de a oferi investitorilor energie electrică verde și accesibilă ca preț, România trebuie să susțină accelerarea investițiilor în surse regenerabile. Electrificarea economiei, trecerea la electro-mobilitate, dezvoltarea sectorul hidrogenului fără emisii – toate au nevoie de surse regenerabile de energie. Acestea sunt argumente pentru a trata eolianul offshore drept o șansă economică și o prioritate a sectorului energetic național." Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: "Propunerea legislativă este bine structurată, iar atribuțiile autorităților competente au fost identificate cu atenția cuvenită, totuși considerăm esențială simplificarea procesului de obținere a avizelor pentru construirea centralelor eoliene offshore. Acesta este anevoios și greu de manevrat, având în vedere numărul mare de instituții diferite care trebuie contactate de potențialii dezvoltatori. Pentru a asigura o parcurgere mai facilă a proceselor administrative, recomandăm înființarea unui one-stop-shop în cadrul ACROPO sau al Ministerului Energiei care să ghideze dezvoltatorii în procesul birocratic și să mențină legături instituționale cu toate autoritățile de la care trebuie obținute avize.   De asemenea, un aspect important asupra căruia dorim să atragem atenția este prevederea referitoare la punerea în funcțiune a centralei eoliene offshore, care dacă nu va avea loc în cel mult 7 ani de la data încheierii contractului de concesiune, acesta din urmă va fi reziliat. O astfel de prevedere ar pune o presiune majoră asupra dezvoltatorilor de proiecte, fără a-i asista sau stimula în dezvoltarea centralelor eoliene offshore. Înțelegem obiectivul decidenților privind ținta de dezvoltare a 3GW de capacități eoliene offshore, însă autoritățile trebuie să ia în considerare cel puțin două aspecte esențiale: (i) timpul necesar obținerii documentației obligatorii privind aprobarea de dezvoltare pentru construirea centralei electrice eoliene offshore, respectiv birocrația asociată în cazul în care nu este diminuată și (ii) potențiale șocuri pe partea ofertei, respectiv lanțul valoric, așa cum economia globală le-a suferit în perioada pandemiei Covid-19. Prin urmare, rezilierea contractului de concesiune trebuie să fie o opțiune de ultimă instanță, luată abia după epuizarea tuturor celorlalte mecanisme legale de mediere." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Publicarea Proiectului de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore reprezintă un pas important în dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și în atingerea obiectivelor de decarbonizare. Totuși, documentul nu include nicio referire la colaborarea transfrontalieră dintre România și Bulgaria, respectiv a licitațiilor coordonate, în vederea dezvoltării capacităților eoliene offshore în Marea Neagră.  Conform studiului EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), dezvoltarea unui proiect comun România-Bulgaria, pe bază de insulă energetică (energy island), cu o capacitate de 3GW de pentru fiecare dintre cele două state (6GW în total), ar reprezenta o variantă optimă până în anul 2030, atât din punct de vedere al securității energetice, cât și al costurilor asociate. Investițiile României într-un astfel de proiect sunt estimate la 8,4 miliarde euro, iar producția anuală de energie electrică la 9,8TWh.  Mai mult, EPG în parteneriat cu Center for the Study of Democracy (CSD) din Bulgaria au pus bazele Black Sea Renewable Energy Coalition în luna iunie 2023. Obiectivul Coaliției este acela de a reuni actori relevanți în sectorul energiei eoliene offshore din România, Bulgaria, Ucraina și Turcia, cu precădere din rândul dezvoltatorilor de proiecte și asociațiilor relevante din domeniul mediului, în vederea armonizării pozițiilor acestora și implicit accelerării dezvoltării proiectelor. Astfel, considerăm necesară includerea referirilor cu privire la colaborarea dintre România-Bulgaria, cu atât mai mult cu cât planificarea și cooperarea regională dintre cele două state poate stimula dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră și, implicit, economiile de scară." Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: alina.chirita@enpg.ro

Carbon taxes with revenue redistribution represent a promising policy option for reducing emissions and energy poverty at the same time. A carbon tax increases the prices of goods in proportion to their embedded emissions and creates incentives for consumers and producers to shift to lower-carbon alternatives. The revenues collected can be directed at lower-income households both for income support and emissions-reducing interventions, such as energy efficiency, distributed renewable energy, electric heating and transport. At the same time, carbon taxes are politically sensitive. Increasing the price of emission-intensive goods, particularly energy, may reduce economic output in the short run and increase the cost-of-living for households, particularly for the ones affected by poverty. To add to the body of evidence on this relationship, we conduct a simulation of the effects of a generalized carbon tax on all consumption goods with revenue redistribution on GDP growth, employment, household welfare and energy poverty levels. The carbon tax is determined though an economic model at the levels required for a 40% reduction in emissions by 2032 compared to 2021. In absolute terms this means going below 70 Mt CO2 eq. of GHG emissions, almost a quarter of the 1990 level. The tax ranges between 2.95$/ tonne of CO2 in 2022 and 15.17$ in 2032, coming on top of the existing carbon price imposed through the EU Emissions Trading Scheme on power producers and heavy industry. The results show minimal negative effects on GDP growth (-0.12%) and employment (-0.02%) in 2032 compared to the baseline. Regarding the impact on households, the tax would generate a welfare loss between 0.8% for the highest income decile and 1.3% for the lowest decile, confirming the potential regressive effects. However, when revenue redistribution is designed as a lump-sum transfer, or price subsidy for lower-income households, the policy becomes progressive, and these households experience a welfare gain. This is also reflected in the energy poverty rates, which become lower with carbon taxes and redistribution than the baseline. ETS2 și Fondul Social Pentru Climă Constantin Postoiu, Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Co-founder of CivicNet organisation, Constantin was the initiator and coordinator of the web application meserii.ro. He is passionate about data analysis, data visualisation and data-based policies. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerul Energiei a publicat la finalul lunii mai Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului, cât și un plan de acțiune privind utilizarea hidrogenului în România. Documentul, deși publicat după o serie de întârzieri, propune o abordare corelată cu obiectivele de decarbonizare ale economiei României. Este foarte important ca strategia Națională a Hidrogenului să promoveze utilizarea eficientă a acestei resurse. Energy Policy Group a transmis Guvernului României o serie de recomandări privind noua strategie, cât aceasta se afla în consultare publică. Experții EPG au transmis însă și o serie de recomandări privind secțiunile strategiei care pot fi îmbunătățite. EPG propune revizuirea estimărilor cu privire la necesarul de hidrogen pentru anul 2030, cât și dezvoltarea mai multor scenarii de consum cu un consum mai redus de hidrogen, având în vedere fereastra limitată de timp rămasă. În acest sens, EPG subliniază nevoia ca strategia să evite utilizarea hidrogenului în CCGT-uri din cauza lipsei de eficiență.  Asociația mai atrage atenția asupra previziunilor guvernamentale referitoare la necesarul de hidrogen utilizat în sectorul transporturilor și în sectorul siderurgic. De asemenea, înaintează propuneri de revizuire a costurilor prevăzute pentru hidrogenul verde cât și a costurilor necesare implementării proiectului de strategie.   EPG va continua să monitorizeze parcursul proiectului de Strategie a Hidrogenului, cât și să propună recomandări către Ministerul Energiei, astfel încât să ne asigurăm că această materie primă va fi utilizată cât mai eficient pentru a ajuta România în atingerea obiectivelor climatice ale anului 2030.   Citate Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: "Publicarea Proietului de Strategie vine cu o veste extrem de bine-venită: o recomandare fermă din partea autorităților împotriva utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuințelor, recunoscând ineficiența unui astfel de proces. Pentru utilizarea în încălzirea locuințelor, precum este încă prevăzut în PNRR, energia regenerabilă trebuie transformată în hidrogen prin electroliză, cu o pierdere de conversie de aproximativ 40%. Arderea în boilere în condensare are la rândul ei o eficiență de aproximativ 90%. Așadar, pentru fiecare 1 MWh de energie regenerabilă, s-ar produce 0,54 MWh de energie termică. Utilizarea directă a energiei regenerabile pentru încălzire prin pompe de căldură (cu o eficiență de 300-400%) ar însemna că 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile ar genera 3-4 MWh de energie termică, adică o eficiență de 7 ori mai mare decât utilizarea hidrogenului.  Vestea mai puțin bună este că strategia se bazează în continuare pe utilizarea hidrogenului în CCGT-uri, unde fiecare 1 MWh de energie regenerabilă ar fi convertit în 0,39 MWh de energie electrică, un proces chiar mai ineficient decât utilizarea hidrogenului în încălzire. Chiar conform datelor prezentate în Proiectul Strategiei, utilizarea hidrogenului în CCGT oferă cel mai mic beneficiu din punct de vedere al reducerii emisiilor raportat la cantitatea de hidrogen consumată  Cel mai bun raport dintre consumul de hidrogen și emisiile evitate este în industria siderurgică, unde strategia prevede însă cantități suficiente de hidrogen pentru producerea a doar 0,5 Mt oțel verde în 2030. Singurul producător primar de oțel din România, Liberty Galați, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Având în vedere că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori pete 100 EUR/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui făcută înainte de finalul deceniului. Așadar, necesarul de consum pentru Liberty Galați ar trebui crescut de cel puțin 4 ori." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Apreciem faptul că Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului prioritizează producția de hidrogen din surse regenerabile, însă costurile privind hidrogenul verde sunt supraevaluate comparativ cu estimările noastre. EPG a arătat faptul că hidrogenul verde poate fi produs cu €2,21-2,73/kgH2 într-un scenariu realist de preț pentru energia regenerabilă, dar acest lucru necesită o utilizare mai mare a electrolizorului (peste 5.500 ore pe an) și ipoteze mai ambițioase privind reducere costurilor de instalare.     Totodată, Proiectul Strategiei nu specifică divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat și nici oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.    Un alt aspect important pe care l-am remarcat vizează necesitatea revizuirii costului total al implementării strategiei, estimat la aproximativ 10,36 mld. EUR În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului, etc. Deși documentul prezintă potențialul teoretic, nu descrie situația sistemului românesc și care ar fi costurile necesare pentru adaptare și nu include o prezentare a necesarului de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste elemente vor crește costurile implementării strategiei. " Mihai Constantin - EPG Researcher: "Deși proiectul Strategiei naționale a hidrogenului a fost publicat cu o întârziere semnificativă față de termenele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ne bucurăm să avem în sfârșit pusă în dezbatere publică această strategie. Este de apreciat că pe anumite chestiuni, strategia identifică corect direcțiile și măsurile necesare a fi luate. Mă gândesc aici la faptul că se încurajează producția și utilizarea hidrogenului regenerabil, dar mai ales la faptul că s-a luat decizia a nu utiliza hidrogenul pentru încălzirea locuințelor cu boilere pe bază de hidrogen sau arderea acestuia la aragaz. Existau multe semnale că Guvernul va propune o astfel de abordare de utilizare ineficientă a hidrogenului, un exemplu fiind acel proiect privind rețeaua de gaze naturale-hidrogen prevăzut în PNRR, pentru zona Oltenia.   Hidrogenul va juca un rol important în decarbonizarea sectorului transporturilor. Însă, având în vedere evoluțiile tehnologice, este posibil să vedem o desfășurare a vehiculelor cu baterii chiar și în cazul transporturilor de mărfuri, iar hidrogenul să fie utilizat doar pentru vehicule grele, transport pe distanțe foarte mari sau aviație. Pe scurt, consumul de hidrogen în transporturi este probabil supraevaluat. Sunt destule aspecte de îndreptat în strategie și sperăm...

From the second half of March to June 2023, four rounds of revisions have been submitted for the Electricity Market Design during the Swedish Presidency of the Council of the EU, bringing useful clarifications. The present analysis also reflects the main elements of the Presidency’s compromise proposal.

Săptămâna trecută, după o serie de amânări de la termenul limită inițial de 1 ianuarie 2020, Ministerul Mediului pus în consultare publică Strategia pe Termen Lung a României (STL), ghidul privind modul în care țara noastră va realiza decarbonizarea economiei până în 2050. Alături de Planul Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), Strategia pe Termen Lung este unul dintre documentele cheie în sfera guvernanței climatice Uniunii Europene, pe care toate statele membre sunt obligate să îl formuleze. Tranziția verde presupune schimbarea structurală atât a economiei cât și a modului de viață, iar STL, care cuprinde scenarii de decarbonizare cu un orizont de timp mai îndelungat, stă la baza formulării unor ținte și politici pentru un parcurs coerent, predictibil și cât mai puțin disruptiv în atenuarea schimbărilor climatice. Totodată, STL are în vedere aliniera fiecărui stat membru la eforturile colective de decarbonizare ale UE și asumarea țintelor climatice. În baza întârzierii publicării Strategiei pe Termen Lung, în septembrie 2022, Comisia Europeană a declanșat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) asupra României, iar la mai bine de doi ani de la termenul limită inițial, un prim draft a fost publicat. La consultarea publică pe noul document, Ministerul Mediului a prezentat invitaților, reprezentanți relevanți ai societății civile printre care și EPG, draftul strategiei care are la bază scenariul "România neutră 2050”. La dezbateri, EPG și-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că scenariul ales de Guvern nu este unul cu adevărat neutru din punct de vedere climatic, din moment ce, conform calculelor din STL, ar rămâne emisii  nete de peste  3 milioane de tone de CO2 pe an. De asemenea, ar fi fost de preferat ca toate scenariile cu care a lucrat Ministerul Mediului să își propună neutralitatea climatică până în 2050 pentru România, iar autoritățile să aleagă traiectoria cea mai bună pentru a ajunge la această țintă. Dintre cele trei scenarii propuse de consultanți Guvernului, singurul care se apropie neutralitatea climatică a fost cel recomandat în STL. Mihnea Cătuți a punctat și o serie de neclarități regăsite în Strategie, precum faptul că anul de bază al modelării sectorului energetic pare să fie mai degrabă 2030, ceea ce nu permite analizarea utilității a multor investiții plănuite de autorități până atunci, precum cele în capacități de producere a energiei pe gaze naturale și cogenerare. Tot privind producția de energie, Strategia menționează că din anul 2036, toate capacitățile pe gaze vor fi înlocuite de hidrogen, a cărui sursă nu este însă specificată în modelare. La capitolul “Industrie” din STL, reprezentantul EPG a subliniat posibila nealiniere a Guvernului cu cele mai noi schimbări care se preconizează la nivel European privind certificatele de emisii (ETS) și de eliminarea alocărilor gratuite pentru industrie. Mai există neclarități și în privința clădirilor, cărora li se adresează un capitol, deoarece Strategia menționează doar 65% din necesarul de energie din sector, prin colectoare solare și pompe de căldură. Citate Radu Dudău - EPG President, despre prevederile STL și redactare: "Este lăudabil că Ministerul Mediului a prezentat, în sfârșit, draftul Strategiei de Decarbonizare pe Termen Lung (STL) a României, capitol la care guvernul nostru avea o restanță majoră în a explica direcțiile prin care economia românească poate atinge neutralitatea climatică până în 2050. Consultarea publică ar fi trebuit însă să fie mult mai substanțială și mai timpurie. Ar fi putut fi prevenite astfel o serie de incoerențe  și neclarități ale scenariului adoptat oficial, RO Neutră. Pentru sectorul energetic, este greu de explicat creșterea magică a ponderii hidrogenului verde după 2035, în condițiile în care ținta cea mai ambițioasă pentru regenerabile pentru 2030 (fără de care hidrogenul verde nu poate fi produs) este de doar 36,3% - mult sub procentul european de 45%. În încălzirea clădirilor, pompele de căldură ar urma să aibă o creștere mult mai moderată decât încălzirea pe bază de hidrogen, ceea ce este total lipsit de plauzibilitate economică. Dacă este ca STL să aibă cu adevărat un rol călăuzitor în planificarea tranziției energetice în țara noastră, documentul final va trebui să răspundă mult mai credibil unor astfel de critici." Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, despre impactul STL pentru industrii: “Este important că Strategia pe Termen Lung a României își asumă atingerea neutralității climatice până în 2050. Cu toate acestea, lipsește o abordare sectorială a politicilor și măsurilor concrete pentru a asigura scăderea emisiilor. În contextul politicilor europene și al competiției pentru produse cu emisii reduse de carbon, sectorul industrial are nevoie de măsuri concrete vizând combustibilii alternativi și captarea și stocarea carbonului (nu doar în sectorul cimentului și varului). Aceste măsuri presupun investiții masive, inclusiv în infrastructură, iar ferestrele de oportunitate pentru a efectua aceste investiții sunt din ce în ce mai reduse la număr în calendarul pentru 2050. Din acest motiv, Strategia pe Termen Lung trebuie să includă un plan clar de politici naționale care să deblocheze investițiile în decarbonizarea industriei din România. De asemenea, orice strategie pentru atenuarea schimbărilor climatice trebuie să aibă în vizor impactul social al măsurilor planificate. Acest impact nu se rezumă doar la locurile de muncă, ci și la indicatorii de performanță al economiilor locale, sărăcia energetică, mobilitatea socială, calitatea vieții și altele. Pentru implementarea de succes a Strategiei pe Termen Lung, măsurile de reducere a emisiilor trebuie implementate alături de comunitățile afectate de tranziția spre neutralitate climatică." Mihnea Cătuți - EPG Head of Research, despre țintele prevăzute în STL pe sectoare: “Publicarea draftului de strategie marchează un moment extrem de important pentru România - pentru prima dată autoritățile își asumă obiectivul politic de atingere a neutralității climatice până în 2050. Din păcate, însă, strategia nu prezintă niciun scenariu care să atingă cu adevărat emisii nete zero în 2050. Chiar și în scenariul RO Neutră, emisiile nete sunt de peste 3 MTCO2e pe an. Ne-am fi dorit să vedem 3 scenarii care să ajungă toate la net-zero și să prezinte mai multe opțiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Pe lângă aceste aspecte, strategia are unele carențe care vor trebui rezolvate. Poate cea mai importantă problemă este ca toate scenariile consideră ca realizate o serie de investiții din domeniul energetic cu un aport climatic...

Proiectul, care a stârnit imediat consternare în piața de energie, reprezintă o tentativă de oficializare a unei practici decizionale la vârful politicii prin care fondurile europene pentru energie sunt controlate în mod netransparent și direcționate necompetitiv către unele mari companii de stat, cu încălcarea flagrantă a legislației naționale și europene privind concurența și ajutorul de stat, dar și a prevederilor de transparență și nediscriminare din ghidurile mecanismelor financiare europene.

Rămân o serie de politici adoptate la nivel național fie înainte, fie după asumarea pachetului “Fit for 55” la nivelul UE, care ar trebui reanalizate în vederea alinierii la obiectivele mai recente și mai ambițioase din punct de vedere climatic.

As part of the ConsenCUS project, EPG is analyzing the narratives and perceptions surrounding carbon capture, utilization and storage (CCUS) in Romania, where a novel carbon capture and conversion technology will be demonstrated in the near future.

Within this new reality and the ensuing global crisis, COP27 was seen by some as an “oasis of diplomacy”, to quote US Secretary of Energy Jennifer Granholm – a space where countries could come together to act on the global challenge that is climate change. But while countries did come together in some landmark agreements, they left Sharm-el-Sheikh without much progress on actual action to mitigate climate change.

ince the initial deadline of January 1st, 2020, several key events and EU-level strategies have unfolded, which should be taken into account in Romania’s upcoming LTS. The European Green Deal and the Fit-for-55 package brought forth a whole new level of ambition for GHG emissions reduction, while the REPowerEU will accelerate the pace of the climate transition in the short and medium-term, following Russia’s invasion of Ukraine. The Romanian LTS needs therefore to outline a plan for the rapid decarbonisation of the economy with the prospect of reaching climate neutrality before mid-century.

Based on an assessment of best practices and other European experiences with phasing out coal, this report highlights the importance of setting into law ambitious targets for a coal exit calendar. Different policy instruments can be used to implement this, such as minimum CO2 price floors or scheduled retirements of individual power plants.

Long-Term Strategies are key instruments for Member States to meet their emissions targets. They vary in their concreteness, scope and level of detail, leading to uncertainties in how Member States will reduce their emissions to meet the EU's climate neutrality targets. This analysis reviews the Long-Term Strategy of Bulgaria and assesses how fit-for-purpose it is in providing a robust pathway for emissions reductions.

The current version of the Energy Taxation Directive (ETD) is deemed outdated and misaligned with the EU agenda of promoting renewable energy sources, energy efficiency and greenhouse gas emissions (GHG) reduction. The European Commission’s ETD proposal is a unique opportunity to address some of the missing pieces of the current framework and sets the ground for encouraging the roll out of new, sustainable technologies and products by: building the tax rates based on the energy content and environmental impact, widening the taxation base, by including energy sectors that are not in the scope of the current ETD (aviation, shipping), developing mechanisms to incentivize new energy carriers and technologies, such as hydrogen and storage.

The current Renewable Energy Directive (RED II) is being amended, as part of a broader overhaul of EU climate and energy legislation, to update the target and the legislation for delivering at least a 55% reduction in GHG emissions by 2030. The European Commission’s RED revision is the key EU legislative instrument for promoting the uptake of renewable energy sources and lays the foundation for higher RES targets at EU level and in every member state, mainstreaming renewables in buildings, H&C, industry, and transport.

Decarbonising the EU economy will most of all require direct electrification of over 60% of end-uses, based on energy efficiency considerations. However, this will not always be technically possible or cost-efficient. Decarbonised molecules, such as hydrogen, will also contribute to eliminating ‘stubborn emissions’ in hard-to-abate sectors such as high-temperature heat and feedstock in industry, aviation and long-haul shipping, and possibly large-scale district heating and long-term electricity storage, thus increasing the flexibility and resilience of the energy system.

The main resource of Gorj County is represented by its inhabitants, hence any transformation plan should be centred on them, as they are both the driving force and the beneficiaries of any economic and social progress of their county. The transition towards a carbon-neutral economy, probably the main concern worldwide in the next few decades, requires a significant number of new jobs. That is why Gorj County can rebuild its local identity around the sustainable energy transition, contributing to the significant efforts required for investing in renewable energy, energy efficiency or clean transport, thus continuing to play a central role in the Romanian economy. Gorj County can thus shift from the county with the highest carbon dioxide emissions in Romania to a leading region in this sustainable transition. This is a favourable moment for starting this transformational process for the county’s economy. Post-pandemic recovery, the funding made available across Europe especially for this purpose, but also the significant amounts that Romania has available for the energy transition, along with the commitment of central and local authorities to ensuring a just transition, create the first and, at the same time, a rare window of opportunity for reconfiguring the county’s economy. In supporting this approach, this study proposes a transition path which can ensure sustainable and diversified economic growth, attracting well-paid jobs and increasing the quality of life. For the transition of Gorj towards a sustainable county, this study proposes a series of short-, medium- and long-term objectives. The main immediate priority of the county authorities should therefore be to capitalise on the potential of renewable resources and renovate existing buildings. Renewable energy is the main decarbonisation vector of the European economy. The solar potential in Gorj County is above the national average and, consequently, must represent a priority in this endeavour. At the same time, the renovation of buildings to increase energy efficiency is another opportunity offered by the sustainable transition, with positive effects on the county’s economy, as well as on individual households, by reducing energy costs and improving living conditions. As long-term objectives, Gorj County must attract as large a share as possible of the value chains for advanced energy technologies with a contribution to the decarbonisation process. It is worth mentioning that for the counties where coal mining and its use in the energy sector were the main object of activity, staying relevant in the operation of the national energy system is justified. By developing the proposed value chains, their role will remain relevant.  Following an analysis of the economic situation in the county and of its educational profile, the study identifies four value chains: 1. renewable energy and electricity grids; 2. energy efficiency in buildings and heat pumps; 3. batteries, components and infrastructure for electric vehicles; 4. “green” hydrogen-based technologies. The county’s competitive advantages are also presented as well as a few measures that could enhance them

The present paper comes at a crucial time in the country’s energy transition, to applaud past successes, highlight sector specific challenges and opportunities, and bring together public and private stakeholders united by one simple mission – creating a framework that is both climate friendly and economically viable, for the generations to come.

The European Green Deal, with its flagship policy, the Climate Law, is set to enshrine into law the target of net-zero greenhouse gas (GHG) emissions by 2050. In this context, the increased electrification of industry, transport, and buildings is a must for decarbonisation. The Commission’s long-term strategy acknowledges that the further uptake and integration of renewable energy necessitates higher flexibility at system level. Its decarbonisation scenarios indicate the need for a tenfold of today’s storage to deal with variability in the electricity sector. The EU’s strategy for energy system integration lays out the groundwork for how an increasingly electrified economy can function efficiently. In anticipation of these future developments, concrete steps have been taken at EU level to favour and accommodate an increase in storage capacity. As part of the Clean Energy Package, the Electricity Directive and Regulation that are the basis for a revamped EU electricity market design set energy storage on an equal footing in the market with power generation. In response to EU Regulation 2019/943, which clarifies the role of storage and its ownership status, the Romanian authorities transposed in Law 155/2020 (amending Energy Law 123/2012) specific provisions related to new storage facilities and their management rules. Among the most significant is the government’s new and clear responsibilities of developing plans and actions for energy storage, aligned with the NECP, European Green Deal, and Next Generation EU. In addition, the ANRE provisions about licenses include references to storage capacities for energy producers. Nonetheless, the current Romanian legislation does not include sufficient details on future-proof systems and technologies. More elaborated provisions are needed for the adoption of different types of storage and norms related to storage system integration. Such enhanced legislation is needed for implementing the Romanian National Energy and Climate Plan (NECP), which lists ‘developing storage capacities’ as an instrument to improve energy security but lacks detail on how storage technologies will be deployed until 2030. The plan makes reference to the assessment study of system adequacy by the TSO, Transelectrica SA, which mentions a minimum 400 MW of needed new storage capacity. Against this background, it is important to understand the necessity for the domestic deployment of new storage technologies. To be able to invest in renewable energy capacities, the Romanian energy sector must first address its network adequacy issues. Increased storage capacity can contribute to overcoming this challenge, especially by increasing grid flexibility. Regardless of technology, energy storage will bring economic, structural and operational advantages. Based on its renewable energy potential and considering the national energy sector’s current characteristics – generation assets, interconnections, market design, regulatory landscape – Romanian authorities should plan for increased deployment of storage technologies. This report analyses the potential of some of the main energy storage technologies, presenting their respective advantages and disadvantages that need to be considered when evaluating the likelihood, scale, and speed of investment. It puts forward a set of policy recommendations. First, the regulatory framework must be revised to address the need for the following: Detailed norms and procedures on technical integration of storage technology; Equal access to ancillary services auctions for utility-scale storage; Regulatory provisions for decommissioning of storage facilities; Regulatory framework for renewable Hybrid Power Plants (HPPs). At the same time, financing opportunities and subsidies need to be developed, such as: Capacity mechanisms for energy storage facilities; Extension of already-existing subsidies for prosumers to include storage installations; Support schemes for off-grid solutions that incorporate storage; Adjustment of current financing schemes to new support mechanisms that can enable an efficient deployment of storage capacities; Clear remuneration framework for V2G owners; Incentivise circular economy initiatives, especially for battery technologies. 

The present study assesses the natural and technical potential of Romania’s offshore wind sector, finding an estimated total potential natural capacity of 94 GW, out of which 22 GW could be installed as fixed turbines, leading to a total Annual Energy Production (AEP) of 239 TWh, with 54,4 TWh from fixed turbines. The data analysed in this report show that wind speeds increase with the distance to the shore, with only the central part of the deep-water sector having more sizeable mean wind speeds (close to 7 m/s). A large part of Romania’s Exclusive Economic Zone (EEZ) consists of a deep-water area (>50 m) that is more suitable for floating platforms. Nonetheless, several offshore wind farms in Europe have been recently built at about 60 km from shore, a distance that is just within the Romanian transition area from shallow to deep water. The study identifies two potential clusters with most favourable conditions for a first stage of offshore wind development, based on fixed turbines: one with capacity factors between 33-35%, in water depths below 50 m at 40-60 km from the shore – an area that strikes the right balance between wind resources and costs of the required offshore network, given the possibility to inject the output in the Constanța Sud electrical substation and the proximity to the Port of Constanța.

The post COVID-19 economic recovery represents a unique opportunity for setting Romania on a path of sustainable economic growth and for ensuring its competitiveness in a future decarbonised EU economy.

This policy brief argues that Romania’s lack of ambitiousness, especially in sectors that are not part of the Emissions Trading System, such as transport, buildings and agriculture, may both undermine the country’s ability to reach climate neutrality by 2050 and could put the Romanian economy at a comparative disadvantage compared to early movers.

The sudden interest for hydrogen in Romania is lacking though a robust foundation in policy analysis and planning, having been fueled almost entirely by the momentum that the topic has received at EU and international levels.

All three countries can phase out lignite without implications for the security of supply, with only a few hard coal power plants remaining in the system – the study finds. The difficulties lie in job losses and an increase in end-user prices, which are both politically sensitive consequences of the phase-out.

The dip in carbon prices, also a result of lower energy demand, shows the adversarial impact that the coronavirus crisis can have on the European Green Deal. In Romania, a drop in energy prices threatens further investments in the sector, while potentially ill-conceived governmental interventions risk creating lasting and unforeseen imbalances

“Energy markets cannot be trusted, either for affordable prices or security of supply.” Closely related, this cliché is probably the easiest to notice in policy and regulation.

This paper uses Romania as a case study to illustrate the SEE situation. First, this article briefly summarises the general European context and the framework through which member states will cooperate in the area of energy policy. Second, it showcases the energy and climate strategies of Romania. Third, it turns to some of the main barriers that the country is currently facing in reforming its energy markets. The final part of the article summarises the findings, while also suggesting some avenues that may be pursued to overcome the challenges of decarbonisation in SEE.

One of the most important outcomes of this legislative act is the requirement for governments to produce Integrated National Energy and Climate Plans. These plans must elaborate on the main priorities, strategies and actions to be taken within a 10-year period, covering all the five main areas of the Energy Union (security of supply, the internal energy market, energy efficiency, decarbonisation, and research and innovation).

One of the most important outcomes of this legislative act is the requirement for governments to produce Integrated National Energy and Climate Plans. These plans must elaborate on the main priorities, strategies and actions to be taken within a 10-year period, covering all the five main areas of the Energy Union (security of supply, the internal energy market, energy efficiency, decarbonisation, and research and innovation).

Wind turbines, PV panels and hi-power batteries are pillars of the transition to clean electricity generation and low-emission transports. Confidence in their future costs reductions is paramount for both investors and policy makers. But while such investments are expected to grow massively in the coming years, constraints of a different kind will have to be kept in mind.

Some say statistics lie and this is sometimes true. However, oftentimes statistical figures are so striking that underlying facts become obvious. At the European level, the irrigation systems differ a lot by technology, but also in terms of irrigable and irrigated areas. According to 2013 data provided by Eurostat, there are important discrepancies between member states.

Given that Romania is quickly moving towards the completion of a centralized natural gas trading market – including through the elimination, from April 2017, of the predetermined price for the internal production of natural gas – it is necessary to make use of the current mechanisms and specific regulations, and to introduce new ones, to limit the effects of possible massive price volatility caused by speculative behavior

Photovoltaic is a unique concept, if looked at how fast this technology has been growing. In the next decade, global demand could be significantly fueled by solar power. Today, just 0.5% of the electricity comes from photovoltaics worldwide. It may seem like a small number, but in 1998 this was 0.003% and if the trend continues, in 2028 it will grow to 50%. Therefore, by then half of the energy demand could come from solar-powered plants.

For Romania to increase its biogas production 50-fold, a step change is necessary, even if the level of support is sufficient to make most investments profitable.

COP21 (The Conference of the Parties to the UN Framework Convention on Climate Change, UNFCCC) will be the event of this fall and end of the year in environmental diplomacy. The intention is to achieve a “universal and legally binding agreement” to reduce emissions of greenhouse gases (GHG) in order to keep global warming below 2° C from pre-industrial levels, beyond which it is presumed that the effects are irreversible.

Industrial competitiveness gains more and more traction across EU`s energy policy.