Publications

Carbon pricing is widely seen as an effective policy option to pursue reductions in GHG emissions. Either through carbon taxes or emissions trading systems (cap and trade), carbon pricing reduces the negative externality of GHG emissions. By putting a price on emissions, economic agents can incorporate this cost in their investment, production, and consumption decisions. In time, this leads to lower emissions. At the same time, this policy can have negative effects on the economy and households, associated with the additional cost of emissions. Research shows that the negative effects can be alleviated or even reversed through revenue redistribution. The sums collected by Governments can be directed toward investment in low-emissions alternatives and support for low-income households. The European Union’s Emissions Trading System represents a significant example of carbon pricing. It covers emissions from industry and electricity generation and has been effective at achieving emissions reductions. Recently, a separate Emissions Trading System has been introduced for buildings and road transport (ETS2), with the aim of generating similar results in these sectors. There is concern that ETS2 may affect low-income households and the economy in general by purposely increasing the prices of emissions-intensive goods. To address this, the EU also adopted the Social Climate Fund, which uses part of the revenue collected by auctioning emissions allowances to finance investments in low-carbon technologies and support for low-income households. In this context, this paper adds to the extensive body of evidence on the economic impact of carbon pricing with revenue redistribution. It presents the results of a simulation model of a hypothetical carbon tax in Bulgaria, Germany, Hungary, Poland, and Romania. The macroeconomic impact is evaluated by calculating the effects of this carbon tax on GDP and employment by sector. At micro level, the focus is on households budget, namely on welfare losses across deciles and energy poverty, before and after revenue redistribution. This project is part of the European Climate Initiative (EUKI). EUKI is a project financing instrument by the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The EUKI competition for project ideas is implemented by the Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH. It is the overarching goal of the EUKI to foster climate cooperation within the European Union (EU) in order to mitigate greenhouse gas emissions. For more details, please visit: www.euki.de. Constantin Postoiu, EPG Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Passionate about data analysis and data-based policies, he is also a member of the Advisory Council for the Evaluation of the Impact of Normative Acts, in the Romanian Government. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

This report has been prepared by Energy Policy Group (EPG) Romania with collaboration and sponsorship from Clean Air Task Force (CATF). This report received no financial support from the government, industry and private sector and it was prepared based on publicly available data, information, articles and scientific publications. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets. Contact: radu.dudau@enpg.ro

Deși capacitățile de producție industrială s-au micșorat semnificativ în ultimele 3 decenii, acestea păstrează o contribuție de 16.5% la valoarea adăugată brută națională, și asigură aproximativ o cincime din forța de muncă activă din România. Având în vedere această importanță economică strategică, producătorii de oțel, ciment, chimicale și produse petroliere trebuie să se adapteze rapid la noua realitate a industriei europene, marcată de constrângeri în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.

Romania’s industry will need to transform fundamentally to align with climate commitments and remain competitive in a low-carbon world. With increasing pressure from EU policy and a race to decarbonise industrial production in EU Member States, there are progressively fewer windows of opportunity for implementing the new processes and technologies required for greening heavy industry. A fragmented national policy framework and a narrow fiscal space mean that Romania will face significant difficulties in keeping its industry competitive. However, it also has key advantages it can capitalise on to become a low-carbon industry leader. To achieve economy-wide net zero emissions by 2050, the main pathways for industrial decarbonisation are electrification, continuous improvements in energy and resource efficiency, the uptake of renewable hydrogen and other low-carbon fuels, and carbon capture, utilisation, and storage. Romania’s primary steel, cement, and chemicals production (particularly fertilisers) require the deepest transformation to enable industrial emissions reductions. The technologies needed to achieve these changes are costly, have long lead times, and in some cases imply new materials and supply chains. Furthermore, industrial transformation is not just technological – concerted action will be needed to safeguard the rights of workers in industrialised regions and prepare them for meaningful employment in Romania’s decarbonised industries and in those new industries which may emerge. To decarbonise Romania’s industry sustainably and justly, three main areas of action must be addressed: industrial policy, funding and market creation, and infrastructure development. Firstly, Romania needs a cornerstone industrial strategy anchored in long-term climate commitments and driven by selective support rather than across-the-board crisis management. This industrial strategy must clearly assign responsibilities to competent authorities, commit to funding and financing instruments, and address socio-economic impact, supply chain management, and research, development, and innovation. Romania’s wider domestic policy framework, as well as its positioning in EU negotiations, must also be consistent with the commitments and goals of its industrial policy. Secondly, industrial transformation in Romania will require a massive mobilisation of funding and the stimulation of new markets for green industrial products. As a country with a comparatively low fiscal space, Romania cannot rely excessively on state aid granted to industrial producers, as done in countries such as Germany and France. Instead, eventual state aid schemes targeted at competitive industries should be complemented by the use of EU funding opportunities, including the Modernisation Fund and the Innovation Fund, the unlocking private financing, and the implementation of green public procurement to stimulate a reliable lead market for products such as low-carbon steel and concrete. There are significant opportunities in this space, given Romania’s massive planned spending on large-scale infrastructure projects. Finally, decarbonising Romania’s industry will require huge infrastructure for enabling renewable electricity, hydrogen transport, and carbon dioxide (CO2) transport and storage. The scale of the challenge is significant: electricity consumption will increase and its geographical distribution will change, straining an unprepared transmission grid; new pipelines will be needed for hydrogen and CO2 transport; and CO2 storage capacities must be developed very rapidly. Romania must thus invest significantly in the expansion and strengthening of the electricity transmission grid, and in essence start from scratch in developing a network of hydrogen and CO2 pipelines, as well as CO2 storage. These key actions for decarbonising Romania’s industry will not be easy. They will require massive investment, coordination within the state apparatus and with industry, and significantly more political engagement on the subject. However, the benefits are undeniable: increased industrial competitiveness, a well-prepared workforce, reliable infrastructure, and a significant contribution to Romania’s climate ambitions. Reaping these benefits will depend first and foremost on understanding the magnitude of the challenge, and subsequently on internalizing it in concrete policy, funding, and infrastructure measures to enable decarbonisation at the required scale and pace. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Currently, Romania does not have a comprehensive climate policy framework and relies mostly on transposed EU legislation to formulate targets and plans. Institutional responsibilities on climate change tend to be scattered, with insufficient coordination, weak accountability mechanisms, and a lack of long-term planning based on scientific evidence.

Cea mai spectaculoasă evoluție din sectorul energetic național al ultimilor ani este, fără doar și poate, creșterea exponențială a numărului de prosumatori, casnici și non-casnici, până la o capacitate instalată totală de peste 1,1 GW. În condițiile în care statul român, actor dominant pe piața de energie electrică, nu a mai finalizat o investiție de proporții de la punerea în funcțiune a Unității 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, în 2007, o astfel de creștere de capacitate este cu atât mai remarcabilă cu cât s-a realizat, în mare parte, din fondurile proprii ale cetățenilor români. Potrivit celor mai recente date ale ANRE, la 31 august a.c. erau racordați la rețelele de distribuție 91.556 de prosumatori, a căror putere instalată însumată era de 1.164 MW. Creșterea a demarat semnificativ după aprobarea OUG 143/2021, prin care au fost introduse în Legea Energiei prevederi favorabile prosumatorilor, și a devenit fulminantă începând cu luna iulie 2022, după declanșarea crizei energetice din 2022, cauzate de invazia Ucrainei de către Rusia. Aproape jumătate din numărul total de prosumatori s-au bazat pe investițiile proprii. După finalizarea evaluării și aprobării dosarelor pentru 2023 ale programului Casa Verde Fotovoltaice, derulat de către Agenția Fondului de Mediu (AFM), se preconizează că deja în primăvara anului 2024 va fi atinsă capacitatea instalată de 2 GW. Prosumatorul, element important al tranziției energetice, este încurajat și susținut de legislația europeană și națională, precum și de normele de reglementare. Într-adevăr, prosumatorul întrunește o serie de caracteristici deosebit de dezirabile în tranziția energetică: producție descentralizată de energie regenerabilă, distribuită geografic, prin care sunt acoperite nevoile de auto-consum, în condițiile volatilității prețurilor energiei pe piețele angro și ale creșterii preconizate a cererii de energie electrică – pompe de căldură, vehicule electrice, tehnologii industriale bazate pe electricitate, etc. Odată cu reglementarea dreptului de a livra energie electrică în rețeaua de distribuție, prosumatorul beneficiază (teoretic) de compensare cantitativă de către furnizorul de electricitate a energiei electrice injectate în rețea, astfel că avantajele producției proprii de energie sunt extinse la perioade ale zilei și ale anului în care producția proprie încetează. Mai mult, prin intermediul agregatorilor de energie, prosumatorii pot contribui la oferte de energie electrică pe piețele angro. Astfel, prosumatorii pot adopta un comportament strategic, de optimizare a beneficiilor financiare. Radu Dudău, EPG President Radu Dudău is co-founder and director of EPG. He is Associate Professor of International Relations at Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs). He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest). He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000). His main expertise focus is energy security and natural resource geopolitics. Contact: radu.dudau@enpg.ro

Complexul Energetic Oltenia (CEO) este unul dintre cei mai mari producători de energie din România, cu o putere instalată de peste 3 GW și aproximativ 11.000 de angajaţi – un adevărat colos, care a contribuit timp de decenii la siguranţa energetică naţională. Totuși, în contextul obiectivelor europene și naţionale privind decarbonizarea, CEO trebuie să treacă prin schimbări profunde pentru a se adapta evoluţiilor din sectorul energetic. Producţia de energie electrică a companiei se bazează pe lignit, care produce emisii majore de CO2. Pe măsură ce producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili au trebuit să plătească costul emisiilor de CO2 pentru emisiile cauzate prin schema de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), energia produsă a devenit din ce în ce mai scumpă pentru cumpărători. CEO are cele mai mari emisii de CO2 din ţară, iar Gorjul este judeţul cu cea mai mare intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră din România. Eliminarea producţiei de energie pe bază de lignit a devenit, astfel, imperativă, fiind legiferată de altfel în anul 2022 prin Legea decarbonizării, care prevede închiderea tuturor capacităţilor până în 2032. Având în vedere revizuirea recentă a directivei EU ETS, care va duce la o creștere constantă a preţului certificatelor de CO2, este dificil de crezut că CEO va mai avea termocentrale pe bază de lignit funcţionale până la finalul deceniului. Mihai Constantin, EPG Researcher Mihai Constantin works as a Researcher at EPG. In this position, he is contributing to the activities of the Energy Systems Programme. Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies. He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament. Contact: mihai.constantin@enpg.ro

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerului Energiei a publicat spre consultare Proiectul de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore în intervalul de timp asumat. Guvernul dovedește astfel angajamentul privind  dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și atingerea obiectivelor de decarbonizare. De asemenea, EPG consideră benefic faptul că dezvoltarea capacităților eoliene offshore este stimulată prin intermediul unei scheme de sprijin de ajutor de stat de tipul CfD. Totuși, experții EPG au propus o serie de sugestii de revizuire în cadrul consultării publice, pentru o mai bună corelare a proiectului cu obiectivele de decarbonizare. În primul rând, asociația propune o revizuire în sus a țintei asumate privind capacitățile eoliene offshore instalate, respectiv 3GW până în anul 2035. Considerăm că, în contextul creșterii țintelor de decarbonizare asumate la nivelul UE până în 2030, România ar trebui să își asume o țintă de cel puțin 3GW capacități eoliene offshore instalate încă din anul 2032. Asociația mai atrage atenția și asupra procedurii anevoioase de obținere a avizelor necesare pentru proiectele de exploatare a energiei eoliene offshore și propune înființarea unui one-stop-shop. De asemenea, EPG consideră că proiectul înaintat trebuie să ia în calcul cooperarea transfrontalieră cu Bulgaria pentru dezvoltarea noilor capacități.  EPG va continua să se implice în procesul de consultare al Proiectului de Lege privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, prelungit de curând până la 1 septembrie 2023. Citate Radu Dudău - EPG President: "Este lăudabil efortul Ministerului Energiei de a pune în consultare publică Proiectul de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore. Proiectul prezintă un calendar al etapelor dezvoltării energiei eoliene offshore, ceea ce asigură claritate și predictibilitate. Totuși, anul 2035 reprezintă un termen mult prea extins pentru o capacitate offshore de 3GW. Considerăm că etapele prezentate pot fi scurtate, pentru a se fixa ca țintă anul 2032. De asemenea, ținta de capacitate ar trebui să fie mai ambițioasă.  După cum arată studiul EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), România va trebui să dezvolte 15GW de capacități eoliene offshore în Marea Neagră pentru a atinge neutralitatea climatică în anul 2050, din care 5GW ar trebui instalați până în anul 2030.  În competiția de a oferi investitorilor energie electrică verde și accesibilă ca preț, România trebuie să susțină accelerarea investițiilor în surse regenerabile. Electrificarea economiei, trecerea la electro-mobilitate, dezvoltarea sectorul hidrogenului fără emisii – toate au nevoie de surse regenerabile de energie. Acestea sunt argumente pentru a trata eolianul offshore drept o șansă economică și o prioritate a sectorului energetic național." Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: "Propunerea legislativă este bine structurată, iar atribuțiile autorităților competente au fost identificate cu atenția cuvenită, totuși considerăm esențială simplificarea procesului de obținere a avizelor pentru construirea centralelor eoliene offshore. Acesta este anevoios și greu de manevrat, având în vedere numărul mare de instituții diferite care trebuie contactate de potențialii dezvoltatori. Pentru a asigura o parcurgere mai facilă a proceselor administrative, recomandăm înființarea unui one-stop-shop în cadrul ACROPO sau al Ministerului Energiei care să ghideze dezvoltatorii în procesul birocratic și să mențină legături instituționale cu toate autoritățile de la care trebuie obținute avize.   De asemenea, un aspect important asupra căruia dorim să atragem atenția este prevederea referitoare la punerea în funcțiune a centralei eoliene offshore, care dacă nu va avea loc în cel mult 7 ani de la data încheierii contractului de concesiune, acesta din urmă va fi reziliat. O astfel de prevedere ar pune o presiune majoră asupra dezvoltatorilor de proiecte, fără a-i asista sau stimula în dezvoltarea centralelor eoliene offshore. Înțelegem obiectivul decidenților privind ținta de dezvoltare a 3GW de capacități eoliene offshore, însă autoritățile trebuie să ia în considerare cel puțin două aspecte esențiale: (i) timpul necesar obținerii documentației obligatorii privind aprobarea de dezvoltare pentru construirea centralei electrice eoliene offshore, respectiv birocrația asociată în cazul în care nu este diminuată și (ii) potențiale șocuri pe partea ofertei, respectiv lanțul valoric, așa cum economia globală le-a suferit în perioada pandemiei Covid-19. Prin urmare, rezilierea contractului de concesiune trebuie să fie o opțiune de ultimă instanță, luată abia după epuizarea tuturor celorlalte mecanisme legale de mediere." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Publicarea Proiectului de Lege privind exploatarea energiei eoliene offshore reprezintă un pas important în dezvoltarea producției de energie eoliană offshore în România și în atingerea obiectivelor de decarbonizare. Totuși, documentul nu include nicio referire la colaborarea transfrontalieră dintre România și Bulgaria, respectiv a licitațiilor coordonate, în vederea dezvoltării capacităților eoliene offshore în Marea Neagră.  Conform studiului EPG, Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonization (2023), dezvoltarea unui proiect comun România-Bulgaria, pe bază de insulă energetică (energy island), cu o capacitate de 3GW de pentru fiecare dintre cele două state (6GW în total), ar reprezenta o variantă optimă până în anul 2030, atât din punct de vedere al securității energetice, cât și al costurilor asociate. Investițiile României într-un astfel de proiect sunt estimate la 8,4 miliarde euro, iar producția anuală de energie electrică la 9,8TWh.  Mai mult, EPG în parteneriat cu Center for the Study of Democracy (CSD) din Bulgaria au pus bazele Black Sea Renewable Energy Coalition în luna iunie 2023. Obiectivul Coaliției este acela de a reuni actori relevanți în sectorul energiei eoliene offshore din România, Bulgaria, Ucraina și Turcia, cu precădere din rândul dezvoltatorilor de proiecte și asociațiilor relevante din domeniul mediului, în vederea armonizării pozițiilor acestora și implicit accelerării dezvoltării proiectelor. Astfel, considerăm necesară includerea referirilor cu privire la colaborarea dintre România-Bulgaria, cu atât mai mult cu cât planificarea și cooperarea regională dintre cele două state poate stimula dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră și, implicit, economiile de scară." Persoane de Contact Radu Dudău - EPG President: radu.dudau@enpg.ro Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: mihnea.catuti@enpg.ro Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: alina.chirita@enpg.ro

Tehnologiile de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS) vor fi elemente-cheie pentru decarbonizarea industriei grele din România, mai ales pentru sectoarele cu emisii de dioxid de carbon care nu pot fi reduse. Recent, EPG a analizat principalele bariere în calea implementării CCUS în România, printre care se numără lipsa unui cadru de reglementare și de finanțare adecvat și absența infrastructurii de transport și stocare. Pe lângă aceste obstacole, care împiedică dezvoltarea proiectelor CCS în România, EPG a identificat în cadrul proiectului european ConsenCUS (Horizon 2020) o serie de elemente suplimentare, mai puțin cunoscute, care trebuie abordate în politicile naționale privind decarbonizarea industriei prin CCUS.  O primă considerație se referă la unde și cum vor fi aplicate tehnologiile CCUS. În România, principalele sectoare pentru care captarea carbonului reprezintă o soluție indispensabilă sunt producția de ciment, sectorul chimic și rafinarea petrolului. Deși captarea emisiilor se poate face și în alte industrii, și chiar și în centralele energetice, pentru acestea sunt mai potrivite alte măsuri de decarbonizare, cum ar fi electrificarea. De aceea, tehnologiile CCUS nu sunt soluții miraculoase pentru toate sectoarele economiei, ci ele trebuie direcționate către sectoarele care nu au alte alternative, sau în scopul obținerii de “emisii negative”, prin captarea dioxidului de carbon direct din atmosferă.  Pe lângă alegerea cumpătată a sectoarelor pentru aplicarea CCUS, trebuie selectate și aplicațiile CCUS cu cea mai mare contribuție la prevenirea schimbărilor climatice. Spre exemplu, utilizarea dioxidului de carbon pentru producția de carburanți sintetici, care emit dioxid de carbon prin ardere, va avea per total un impact climatic mai mic decât stocarea permanentă în subteran. Aceste diferențe sunt nuanțate, iar pentru asigurarea unui impact climatic minim, care să justifice investițiile semnificative necesare, proiectele CCUS trebuie evaluate pe întreg lanțul de proces, de la sursa emisiilor captate până la destinația lor finală. Pe acest lanț de proces trebuie determinat atât impactul climatic, cât și cel asupra mediului înconjurător – spre exemplu, tehnologiile mature de captare a carbonului folosesc drept solvenți aminele, care pot avea un impact negativ asupra mediului dacă nu sunt bine monitorizate.  Optimizarea tehnologiilor CCUS nu se oprește la considerațiile legate de sectoarele beneficiare și de impactul climatic sau de mediu. În primul rând, tehnologiile CCUS sunt într-un proces continuu de cercetare, dezvoltare și inovare, unde experiența României în universități și institute de cercetare poate fi un atu important. De asemenea, România ar putea deveni un centru important pentru producția tehnologiilor CCUS în sine (de exemplu, unitățile de captare, conductele pentru transport, echipamentul de injectare), pe care Uniunea Europenă le favorizează pentru creșterea independenței față de importuri tehnologice.   Pentru a optimiza și proiectele CCUS, implementarea lor trebuie să aibă în vedere și potențialul de cooperare trans-sectorial și trans-național, prin care pot fi agregate fluxurile de dioxid de carbon captate de la diverși operatori, care să fie apoi transportate și stocate cu infrastructură comună. Acest lucru ar permite reducerea costurilor de infrastructură și partajarea riscului și a răspunderii operatorilor, în special în zonele puternic industrializate, unde sunt prezenți mulți operatori industriali – spre exemplu, zona Ploiești-Dâmbovița. În vederea formării acestor clustere pentru CCUS, trebuie stabilite modele clare de finanțare și de partajare a riscurilor, precum și un dialog transparent și susținut cu comunitățile locale.   Aceste considerente aferente tehnologiilor CCUS, mai puțin vizibile decât aspectele de regulament și finanțare, trebuie incluse de la început în politicile și planurile privind viitoarele proiecte de anvergură. Proiectele CCUS pot aduce beneficii economiei României nu numai prin susținerea decarbonizării industriei grele, ci și prin dezvoltarea producției de tehnologii de prevenire a schimbărilor climatice. Tocmai din acest motiv, oportunitățile semnificative prezentate de aceste tehnologii trebuie preluate cu o abordare holistică din punct de vedere al impactului.  Acest document a fost redactat în cadrul proiectului ConsenCUS, finanțat prin programul de cercetare și inovare Horizon 2020 al Uniunii Europene în cadrul acordului de finanțare nr. 101022484. Întregul Policy Paper poate fi consultat AICI. Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall. Contact: luciana.miu@enpg.ro

Carbon taxes with revenue redistribution represent a promising policy option for reducing emissions and energy poverty at the same time. A carbon tax increases the prices of goods in proportion to their embedded emissions and creates incentives for consumers and producers to shift to lower-carbon alternatives. The revenues collected can be directed at lower-income households both for income support and emissions-reducing interventions, such as energy efficiency, distributed renewable energy, electric heating and transport. At the same time, carbon taxes are politically sensitive. Increasing the price of emission-intensive goods, particularly energy, may reduce economic output in the short run and increase the cost-of-living for households, particularly for the ones affected by poverty. To add to the body of evidence on this relationship, we conduct a simulation of the effects of a generalized carbon tax on all consumption goods with revenue redistribution on GDP growth, employment, household welfare and energy poverty levels. The carbon tax is determined though an economic model at the levels required for a 40% reduction in emissions by 2032 compared to 2021. In absolute terms this means going below 70 Mt CO2 eq. of GHG emissions, almost a quarter of the 1990 level. The tax ranges between 2.95$/ tonne of CO2 in 2022 and 15.17$ in 2032, coming on top of the existing carbon price imposed through the EU Emissions Trading Scheme on power producers and heavy industry. The results show minimal negative effects on GDP growth (-0.12%) and employment (-0.02%) in 2032 compared to the baseline. Regarding the impact on households, the tax would generate a welfare loss between 0.8% for the highest income decile and 1.3% for the lowest decile, confirming the potential regressive effects. However, when revenue redistribution is designed as a lump-sum transfer, or price subsidy for lower-income households, the policy becomes progressive, and these households experience a welfare gain. This is also reflected in the energy poverty rates, which become lower with carbon taxes and redistribution than the baseline. ETS2 și Fondul Social Pentru Climă Constantin Postoiu, Head of Data Analytics Constantin is the Head of Data Analytics at EPG. He holds a PhD in Regional Development and a Master Degree in European Economics, both from Bucharest University of Economic Studies. From 2015 to 2017 he worked as advisor to the Chancellery of Prime Minister Dacian Ciolos where he led data driven policies and advised on education, poverty and public administration reform. Prior, he was a trainee at the EU Committee of the Regions, Europe 2020 Monitoring Platform. Co-founder of CivicNet organisation, Constantin was the initiator and coordinator of the web application meserii.ro. He is passionate about data analysis, data visualisation and data-based policies. Contact: constantin.postoiu@enpg.ro

Decarbonizarea industriei grele presupune de multe ori aplicarea de tehnologii la un nivel incipient de maturitate, care prezintă un risc comercial aferent, ceea ce le face greu finanțabile de către sectorul privat. Din acest motiv, intervenția statului pentru a finanța decarbonizarea industrială, cel puțin în stadiu incipient, este necesară, și este practicată deja în multe țări, precum Franța, Germania și Slovacia.

Asociația Energy Policy Group (EPG) apreciază faptul că Ministerul Energiei a publicat la finalul lunii mai Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului, cât și un plan de acțiune privind utilizarea hidrogenului în România. Documentul, deși publicat după o serie de întârzieri, propune o abordare corelată cu obiectivele de decarbonizare ale economiei României. Este foarte important ca strategia Națională a Hidrogenului să promoveze utilizarea eficientă a acestei resurse. Energy Policy Group a transmis Guvernului României o serie de recomandări privind noua strategie, cât aceasta se afla în consultare publică. Experții EPG au transmis însă și o serie de recomandări privind secțiunile strategiei care pot fi îmbunătățite. EPG propune revizuirea estimărilor cu privire la necesarul de hidrogen pentru anul 2030, cât și dezvoltarea mai multor scenarii de consum cu un consum mai redus de hidrogen, având în vedere fereastra limitată de timp rămasă. În acest sens, EPG subliniază nevoia ca strategia să evite utilizarea hidrogenului în CCGT-uri din cauza lipsei de eficiență.  Asociația mai atrage atenția asupra previziunilor guvernamentale referitoare la necesarul de hidrogen utilizat în sectorul transporturilor și în sectorul siderurgic. De asemenea, înaintează propuneri de revizuire a costurilor prevăzute pentru hidrogenul verde cât și a costurilor necesare implementării proiectului de strategie.   EPG va continua să monitorizeze parcursul proiectului de Strategie a Hidrogenului, cât și să propună recomandări către Ministerul Energiei, astfel încât să ne asigurăm că această materie primă va fi utilizată cât mai eficient pentru a ajuta România în atingerea obiectivelor climatice ale anului 2030.   Citate Mihnea Cătuți - EPG Head of Research: "Publicarea Proietului de Strategie vine cu o veste extrem de bine-venită: o recomandare fermă din partea autorităților împotriva utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuințelor, recunoscând ineficiența unui astfel de proces. Pentru utilizarea în încălzirea locuințelor, precum este încă prevăzut în PNRR, energia regenerabilă trebuie transformată în hidrogen prin electroliză, cu o pierdere de conversie de aproximativ 40%. Arderea în boilere în condensare are la rândul ei o eficiență de aproximativ 90%. Așadar, pentru fiecare 1 MWh de energie regenerabilă, s-ar produce 0,54 MWh de energie termică. Utilizarea directă a energiei regenerabile pentru încălzire prin pompe de căldură (cu o eficiență de 300-400%) ar însemna că 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile ar genera 3-4 MWh de energie termică, adică o eficiență de 7 ori mai mare decât utilizarea hidrogenului.  Vestea mai puțin bună este că strategia se bazează în continuare pe utilizarea hidrogenului în CCGT-uri, unde fiecare 1 MWh de energie regenerabilă ar fi convertit în 0,39 MWh de energie electrică, un proces chiar mai ineficient decât utilizarea hidrogenului în încălzire. Chiar conform datelor prezentate în Proiectul Strategiei, utilizarea hidrogenului în CCGT oferă cel mai mic beneficiu din punct de vedere al reducerii emisiilor raportat la cantitatea de hidrogen consumată  Cel mai bun raport dintre consumul de hidrogen și emisiile evitate este în industria siderurgică, unde strategia prevede însă cantități suficiente de hidrogen pentru producerea a doar 0,5 Mt oțel verde în 2030. Singurul producător primar de oțel din România, Liberty Galați, a produs în anul 2021 2,35 Mt de oțel lichid. Având în vedere că alocările gratuite de certificate de emisii pentru producția industrială vor fi eliminate în proporție de 50% în 2030, iar prețul certificatelor este prognozat să crească la valori pete 100 EUR/tonă, trecerea de la BF-BOF la H2-DRI-EAF ar trebui făcută înainte de finalul deceniului. Așadar, necesarul de consum pentru Liberty Galați ar trebui crescut de cel puțin 4 ori." Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems: "Apreciem faptul că Proiectul Strategiei Naționale a Hidrogenului prioritizează producția de hidrogen din surse regenerabile, însă costurile privind hidrogenul verde sunt supraevaluate comparativ cu estimările noastre. EPG a arătat faptul că hidrogenul verde poate fi produs cu €2,21-2,73/kgH2 într-un scenariu realist de preț pentru energia regenerabilă, dar acest lucru necesită o utilizare mai mare a electrolizorului (peste 5.500 ore pe an) și ipoteze mai ambițioase privind reducere costurilor de instalare.     Totodată, Proiectul Strategiei nu specifică divizarea între producție/import și/sau export de hidrogen pentru acoperirea necesarului de consum estimat și nici oportunitățile de parteneriate comerciale privind hidrogenul verde cu alte state (membre UE). Pe baza estimărilor de costuri de producție ale documentului, România riscă să nu fie competitivă pe piețele regionale. Dacă estimările privind costurile de producție rămân neschimbate, strategia ar trebui să exploreze și oportunitățile de import de hidrogen.    Un alt aspect important pe care l-am remarcat vizează necesitatea revizuirii costului total al implementării strategiei, estimat la aproximativ 10,36 mld. EUR În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului, etc. Deși documentul prezintă potențialul teoretic, nu descrie situația sistemului românesc și care ar fi costurile necesare pentru adaptare și nu include o prezentare a necesarului de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste elemente vor crește costurile implementării strategiei. " Mihai Constantin - EPG Researcher: "Deși proiectul Strategiei naționale a hidrogenului a fost publicat cu o întârziere semnificativă față de termenele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ne bucurăm să avem în sfârșit pusă în dezbatere publică această strategie. Este de apreciat că pe anumite chestiuni, strategia identifică corect direcțiile și măsurile necesare a fi luate. Mă gândesc aici la faptul că se încurajează producția și utilizarea hidrogenului regenerabil, dar mai ales la faptul că s-a luat decizia a nu utiliza hidrogenul pentru încălzirea locuințelor cu boilere pe bază de hidrogen sau arderea acestuia la aragaz. Existau multe semnale că Guvernul va propune o astfel de abordare de utilizare ineficientă a hidrogenului, un exemplu fiind acel proiect privind rețeaua de gaze naturale-hidrogen prevăzut în PNRR, pentru zona Oltenia.   Hidrogenul va juca un rol important în decarbonizarea sectorului transporturilor. Însă, având în vedere evoluțiile tehnologice, este posibil să vedem o desfășurare a vehiculelor cu baterii chiar și în cazul transporturilor de mărfuri, iar hidrogenul să fie utilizat doar pentru vehicule grele, transport pe distanțe foarte mari sau aviație. Pe scurt, consumul de hidrogen în transporturi este probabil supraevaluat. Sunt destule aspecte de îndreptat în strategie și sperăm...

From the second half of March to June 2023, four rounds of revisions have been submitted for the Electricity Market Design during the Swedish Presidency of the Council of the EU, bringing useful clarifications. The present analysis also reflects the main elements of the Presidency’s compromise proposal.

arbon capture, utilisation, and storage (CCUS) is increasingly in focus as a key contributor to reaching the EU’s net zero emissions target. However, major barriers such as lack of regulation and financing, low availability of CO2 transport and storage infrastructure, and low public awareness continue to pose challenges to the widespread deployment of CCUS technologies.

Săptămâna trecută, după o serie de amânări de la termenul limită inițial de 1 ianuarie 2020, Ministerul Mediului pus în consultare publică Strategia pe Termen Lung a României (STL), ghidul privind modul în care țara noastră va realiza decarbonizarea economiei până în 2050. Alături de Planul Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), Strategia pe Termen Lung este unul dintre documentele cheie în sfera guvernanței climatice Uniunii Europene, pe care toate statele membre sunt obligate să îl formuleze. Tranziția verde presupune schimbarea structurală atât a economiei cât și a modului de viață, iar STL, care cuprinde scenarii de decarbonizare cu un orizont de timp mai îndelungat, stă la baza formulării unor ținte și politici pentru un parcurs coerent, predictibil și cât mai puțin disruptiv în atenuarea schimbărilor climatice. Totodată, STL are în vedere aliniera fiecărui stat membru la eforturile colective de decarbonizare ale UE și asumarea țintelor climatice. În baza întârzierii publicării Strategiei pe Termen Lung, în septembrie 2022, Comisia Europeană a declanșat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) asupra României, iar la mai bine de doi ani de la termenul limită inițial, un prim draft a fost publicat. La consultarea publică pe noul document, Ministerul Mediului a prezentat invitaților, reprezentanți relevanți ai societății civile printre care și EPG, draftul strategiei care are la bază scenariul "România neutră 2050”. La dezbateri, EPG și-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că scenariul ales de Guvern nu este unul cu adevărat neutru din punct de vedere climatic, din moment ce, conform calculelor din STL, ar rămâne emisii  nete de peste  3 milioane de tone de CO2 pe an. De asemenea, ar fi fost de preferat ca toate scenariile cu care a lucrat Ministerul Mediului să își propună neutralitatea climatică până în 2050 pentru România, iar autoritățile să aleagă traiectoria cea mai bună pentru a ajunge la această țintă. Dintre cele trei scenarii propuse de consultanți Guvernului, singurul care se apropie neutralitatea climatică a fost cel recomandat în STL. Mihnea Cătuți a punctat și o serie de neclarități regăsite în Strategie, precum faptul că anul de bază al modelării sectorului energetic pare să fie mai degrabă 2030, ceea ce nu permite analizarea utilității a multor investiții plănuite de autorități până atunci, precum cele în capacități de producere a energiei pe gaze naturale și cogenerare. Tot privind producția de energie, Strategia menționează că din anul 2036, toate capacitățile pe gaze vor fi înlocuite de hidrogen, a cărui sursă nu este însă specificată în modelare. La capitolul “Industrie” din STL, reprezentantul EPG a subliniat posibila nealiniere a Guvernului cu cele mai noi schimbări care se preconizează la nivel European privind certificatele de emisii (ETS) și de eliminarea alocărilor gratuite pentru industrie. Mai există neclarități și în privința clădirilor, cărora li se adresează un capitol, deoarece Strategia menționează doar 65% din necesarul de energie din sector, prin colectoare solare și pompe de căldură. Citate Radu Dudău - EPG President, despre prevederile STL și redactare: "Este lăudabil că Ministerul Mediului a prezentat, în sfârșit, draftul Strategiei de Decarbonizare pe Termen Lung (STL) a României, capitol la care guvernul nostru avea o restanță majoră în a explica direcțiile prin care economia românească poate atinge neutralitatea climatică până în 2050. Consultarea publică ar fi trebuit însă să fie mult mai substanțială și mai timpurie. Ar fi putut fi prevenite astfel o serie de incoerențe  și neclarități ale scenariului adoptat oficial, RO Neutră. Pentru sectorul energetic, este greu de explicat creșterea magică a ponderii hidrogenului verde după 2035, în condițiile în care ținta cea mai ambițioasă pentru regenerabile pentru 2030 (fără de care hidrogenul verde nu poate fi produs) este de doar 36,3% - mult sub procentul european de 45%. În încălzirea clădirilor, pompele de căldură ar urma să aibă o creștere mult mai moderată decât încălzirea pe bază de hidrogen, ceea ce este total lipsit de plauzibilitate economică. Dacă este ca STL să aibă cu adevărat un rol călăuzitor în planificarea tranziției energetice în țara noastră, documentul final va trebui să răspundă mult mai credibil unor astfel de critici." Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy, despre impactul STL pentru industrii: “Este important că Strategia pe Termen Lung a României își asumă atingerea neutralității climatice până în 2050. Cu toate acestea, lipsește o abordare sectorială a politicilor și măsurilor concrete pentru a asigura scăderea emisiilor. În contextul politicilor europene și al competiției pentru produse cu emisii reduse de carbon, sectorul industrial are nevoie de măsuri concrete vizând combustibilii alternativi și captarea și stocarea carbonului (nu doar în sectorul cimentului și varului). Aceste măsuri presupun investiții masive, inclusiv în infrastructură, iar ferestrele de oportunitate pentru a efectua aceste investiții sunt din ce în ce mai reduse la număr în calendarul pentru 2050. Din acest motiv, Strategia pe Termen Lung trebuie să includă un plan clar de politici naționale care să deblocheze investițiile în decarbonizarea industriei din România. De asemenea, orice strategie pentru atenuarea schimbărilor climatice trebuie să aibă în vizor impactul social al măsurilor planificate. Acest impact nu se rezumă doar la locurile de muncă, ci și la indicatorii de performanță al economiilor locale, sărăcia energetică, mobilitatea socială, calitatea vieții și altele. Pentru implementarea de succes a Strategiei pe Termen Lung, măsurile de reducere a emisiilor trebuie implementate alături de comunitățile afectate de tranziția spre neutralitate climatică." Mihnea Cătuți - EPG Head of Research, despre țintele prevăzute în STL pe sectoare: “Publicarea draftului de strategie marchează un moment extrem de important pentru România - pentru prima dată autoritățile își asumă obiectivul politic de atingere a neutralității climatice până în 2050. Din păcate, însă, strategia nu prezintă niciun scenariu care să atingă cu adevărat emisii nete zero în 2050. Chiar și în scenariul RO Neutră, emisiile nete sunt de peste 3 MTCO2e pe an. Ne-am fi dorit să vedem 3 scenarii care să ajungă toate la net-zero și să prezinte mai multe opțiuni pentru atingerea acestui obiectiv. Pe lângă aceste aspecte, strategia are unele carențe care vor trebui rezolvate. Poate cea mai importantă problemă este ca toate scenariile consideră ca realizate o serie de investiții din domeniul energetic cu un aport climatic...

The European Commission has recently published the Net-Zero Industry Act, a proposal meant to boost the Union’s autonomy when it comes to developing and manufacturing “net-zero technologies”. The Act lists carbon capture, utilisation, and storage (CCUS) as one of eight key net-zero technologies for achieving the EU’s climate neutrality goals, sets a goal for storing 50 million tonnes of CO2 per year in the EU by 2030, and mandates Member States to clearly state how they will enable carbon capture and storage (CCS).

Pe 16 martie, Comisia Europeană a propus „Regulamentul privind industria net-zero” (Net-Zero Industry Act), menit să reducă dependența Uniunii de importurile de tehnologii necesare pentru a atinge țintele de net-zero până în 2050. Concret, propunerea are în vizor consolidarea industriei prelucrătoare europene pentru a crește producția domestică de tehnologii necesare decarbonizării, prezentând ambiția de a produce în Uniunea Europeană 40% din necesarul tehnologic al tranziției până în 2030. Acest regulament și negocierile care vor urma merită urmărite din perspectiva României, deoarece prezintă oportunități semnificative pentru dezvoltarea industriei autohtone.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să participe în eforturile colective de atingere a neutralității climatice până în 2050. Acest angajament presupune o reducere drastică a emisiilor de dioxid de carbon la nivel național, care în 2021 se ridicau la 74 de milioane de tone pe an. Deși soluțiile pentru reducerea emisiilor sunt bine-cunoscute și competitive din punct de vedere economic în sectoare precum producția de energie electrică, în altele procesul de decarbonizare prezintă provocări mai complexe. Un astfel de sector este industria, mai precis procesele energointensive ale industriei prelucrătoare, precum producția de oțel, ciment, chimicale și alte materiale.

The steel, cement and chemicals manufacturing sectors are central to Romania’s economy. Operational facilities in these sectors consume significant amounts of electricity, natural gas, and water, as well as specific feedstocks such as coking coal, steel scrap, and limestone. The production landscape is dynamic, with some facilities closing and others reopening or planning to increase their production. Against this background, the challenge of decarbonisation is significant: for national emissions to reach net zero by 2050, Romania’s industry will need to reduce its energy consumption in half, undergo massive electrification and a switch to hydrogen and biomass, improve material efficiency, and implement carbon capture and storage.

Proiectul, care a stârnit imediat consternare în piața de energie, reprezintă o tentativă de oficializare a unei practici decizionale la vârful politicii prin care fondurile europene pentru energie sunt controlate în mod netransparent și direcționate necompetitiv către unele mari companii de stat, cu încălcarea flagrantă a legislației naționale și europene privind concurența și ajutorul de stat, dar și a prevederilor de transparență și nediscriminare din ghidurile mecanismelor financiare europene.

Rămân o serie de politici adoptate la nivel național fie înainte, fie după asumarea pachetului “Fit for 55” la nivelul UE, care ar trebui reanalizate în vederea alinierii la obiectivele mai recente și mai ambițioase din punct de vedere climatic.

As part of the ConsenCUS project, EPG is analyzing the narratives and perceptions surrounding carbon capture, utilization and storage (CCUS) in Romania, where a novel carbon capture and conversion technology will be demonstrated in the near future.

Offshore wind power plays a key role in Europe’s pathways to reducing dependency on fossil fuel imports and decarbonisation by 2050, in a moment when EU’s energy security interests and climate objectives are fully aligned.

Though this paper, we examine the literature for evidence on the effectiveness and economic and welfare impact of carbon pricing with revenue redistribution. We find that emissions reduction is moderate, unless carbon prices are high, while the economic and welfare impacts depend on the redistribution mechanism. With targeted redistribution, the policy tends to be progressive, helping reduce energy poverty and emissions at the same time. To add to the evidence base, we also present a modelling exercise of a theoretical carbon tax levied on all consumption goods.

Within this new reality and the ensuing global crisis, COP27 was seen by some as an “oasis of diplomacy”, to quote US Secretary of Energy Jennifer Granholm – a space where countries could come together to act on the global challenge that is climate change. But while countries did come together in some landmark agreements, they left Sharm-el-Sheikh without much progress on actual action to mitigate climate change.

ince the initial deadline of January 1st, 2020, several key events and EU-level strategies have unfolded, which should be taken into account in Romania’s upcoming LTS. The European Green Deal and the Fit-for-55 package brought forth a whole new level of ambition for GHG emissions reduction, while the REPowerEU will accelerate the pace of the climate transition in the short and medium-term, following Russia’s invasion of Ukraine. The Romanian LTS needs therefore to outline a plan for the rapid decarbonisation of the economy with the prospect of reaching climate neutrality before mid-century.

Based on an assessment of best practices and other European experiences with phasing out coal, this report highlights the importance of setting into law ambitious targets for a coal exit calendar. Different policy instruments can be used to implement this, such as minimum CO2 price floors or scheduled retirements of individual power plants.

Long-Term Strategies are key instruments for Member States to meet their emissions targets. They vary in their concreteness, scope and level of detail, leading to uncertainties in how Member States will reduce their emissions to meet the EU's climate neutrality targets. This analysis reviews the Long-Term Strategy of Bulgaria and assesses how fit-for-purpose it is in providing a robust pathway for emissions reductions.

Interest in renewable investments in Romania is back. It is now clear that renewable energy is the key to solving two of the main challenges currently faced throughout Europe: ensuring energy security and reducing greenhouse gas emissions. As a net electricity importer and having faced stubbornly high electricity prices even compared to other EU countries, Romania stands to benefit greatly from further tapping into its renewable potential.

As part of the Climate Recon project, EPG has analysed the role of low-carbon district heating in the Long-Term Strategies for climate neutrality of 23 Member States.

The concept of circular economy (CE) has become one of the most important pillars of climate change mitigation efforts as its implementation seeks to decouple economic growth from resource use.

România va reuși să atingă anul acesta un nivel de 28,7 TWh gaze naturale înmagazinate în depozitele subterane, aproximativ 87% din capacitatea totală disponibilă (peste ținta UE de 80%).

Propunerea Comisiei Europene de Regulament din 14 septembrie privind prețurile energiei în UE se bazează pe un efort de reducere coordonată a cererii de electricitate la orele de vârf cu 5%, pe plafonarea veniturilor așa-numiților generatori inframarginali de electricitate și pe impozitarea profiturilor suplimentare ale companiilor de combustibili fosili.

Trebuie reamintit că actuala criză este una a penuriei de energie, parțial cauzată de agresiunea neașteptată și brutală a Rusiei asupra Ucrainei, cu declanșarea unui conflict energetic între Moscova și Uniunea Europeană, dar și de anii îndelungați în care nu s-au realizat investiții în producerea de energie.

As part of the ConsenCUS project, EPG is analyzing the narratives and perceptions surrounding carbon capture, utilization and storage (CCUS) in Romania, where a novel carbon capture and conversion technology will be demonstrated in the near future.

In this report, EPG analyzes the EU Taxonomy, a classification tool for sustainable economic activities, and its impact on Romania’s energy sector. The EU Taxonomy was meant to become the ultimate manual for financial institution to label their products as “sustainable”.

Acest policy brief rezumă foaia de parcurs pentru avansarea captării și stocării carbonului (CCS) în România, dezvoltat de EPG în cadrul proiectului CCS4CEE. În această foaie de parcurs, EPG prezintă o serie de acțiuni concrete care trebuie implementate de către guvern, operatori economici și alți actori, pentru a realiza proiecte CCS și a contribui la atingerea țintelor de decarbonizare ale României.

This policy brief summarizes EPG’s roadmap for advancing CCS in Romania, written as part of the CCS4CEE project. In this roadmap, EPG presents a list of actions for implementation by government, economic operators and other actors, to make CCS projects a reality and contribute to Romania’s industrial decarbonization targets.

As part of the CCS4CEE project, EPG has produced a roadmap for advancing carbon capture and storage (CCS) in Romania, building on its analysis of the context and opportunities for CCS in Romania.

Invazia cu totul iresponsabilă a Ucrainei de către Federația Rusă a declanșat în Europa un efort masiv de reducere a dependenței de importurile de gaze naturale rusești. Acesta devine o mișcare către independența energetică și un viitor prietenos cu mediul, în care pot participa toți cetățenii, adesea descumpăniți de incapacitatea de a contribui la rezolvarea greoaielor probleme geopolitice și climatice cu care se confruntă societatea.

The Energy Efficiency Directive (EED) is an essential instrument for achieving the energy and climate objectives of the European Union (EU). The recast EED aims to align its provisions – since many of them require increased ambition and enhancement of their scope – with the target of 55% reduction of greenhouse gas (GHG) emissions by 2030.

Șocul geopolitic cauzat de invazia militară a Ucrainei de către Federația Rusă zguduie nu doar sistemul european de securitate, ci și securitatea energetică a Uniunii Europene, care își acoperă nu mai puțin de 40% din consumul de gaze naturale prin importuri din Rusia. Între statele est-europene puternic dependente de importurile de gaze rusești, România are o situație relativ privilegiată, fiind un producător semnificativ de gaze.

Finalul lunii ianuarie a fost marcat de un eveniment a cărui importanță nu trebuie subestimată: demararea negocierilor oficiale pentru aderarea României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Fondul pentru Modernizare (FM) este cel mai important instrument financiar european destinat susținerii tranziției energetice în țările Europei Centrale și de Est până în 2030.

The Carbon Border Adjustment Mechanism (CBAM) is a heavily debated legislative proposal for a carbon tax on EU imports from five key sectors (aluminium, cement, fertilizer, iron and steel, and electricity). [1],[2] It has been proposed as part of the Fit for 55 package, with the purpose of preventing carbon leakage (the relocation of carbon-intensive production of tradable goods away from the EU, to avoid carbon costs).

The current version of the Energy Taxation Directive (ETD) is deemed outdated and misaligned with the EU agenda of promoting renewable energy sources, energy efficiency and greenhouse gas emissions (GHG) reduction. The European Commission’s ETD proposal is a unique opportunity to address some of the missing pieces of the current framework and sets the ground for encouraging the roll out of new, sustainable technologies and products by: building the tax rates based on the energy content and environmental impact, widening the taxation base, by including energy sectors that are not in the scope of the current ETD (aviation, shipping), developing mechanisms to incentivize new energy carriers and technologies, such as hydrogen and storage.

The current Renewable Energy Directive (RED II) is being amended, as part of a broader overhaul of EU climate and energy legislation, to update the target and the legislation for delivering at least a 55% reduction in GHG emissions by 2030. The European Commission’s RED revision is the key EU legislative instrument for promoting the uptake of renewable energy sources and lays the foundation for higher RES targets at EU level and in every member state, mainstreaming renewables in buildings, H&C, industry, and transport.

Decarbonising the EU economy will most of all require direct electrification of over 60% of end-uses, based on energy efficiency considerations. However, this will not always be technically possible or cost-efficient. Decarbonised molecules, such as hydrogen, will also contribute to eliminating ‘stubborn emissions’ in hard-to-abate sectors such as high-temperature heat and feedstock in industry, aviation and long-haul shipping, and possibly large-scale district heating and long-term electricity storage, thus increasing the flexibility and resilience of the energy system.

The COVID-19 pandemic and the restrictions imposed by governments throughout the world caused one of the greatest economic crises ever experienced given its magnitude and new nature. To assist countries to recover from the crisis and set their economies on a path towards resilient economic recovery, the EU agreed on a comprehensive financial package of €672.5 billion to be made available in the form of low interest loans and grants through the Recovery and Resilience Facility (RRF). To access these funds, member states must elaborate National Recovery and Resilience Plans (NRRPs), with investments and reforms in line with the broader EU objectives, including the green and digital transitions. The NRRPs must allocate at least 37% of expenditure to climate action and progress towards other environmental objectives of the European Green Deal.

“New normal” has become the buzzword of a world still reeling from the Covid-19 outbreak. But as it sought to break through the new normal of lockdowns and restrictions, the 25,000-strong COP26 gathering in Glasgow may have become the latest addition to the “new normal” of climate change negotiations: bold commitments that inspire hope, while their implementation plans ring hollow and seed doubt.

Carbon capture and storage (CCS) refers to a chain of technologies deployed to capture, transport and store CO2 away from the atmosphere, mitigating its warming effect on the climate. For each step in the CCS process, a range of technologies has been developed and tested for different industries and operating conditions, making CCS a complex value chain rather than a single, “off-the-shelf” technology as it is sometimes portrayed

In the European Union’s pathway to climate neutrality, decarbonised molecules such as hydrogen will contribute to eliminating ‘stubborn emissions’ in hard-to-abate sectors – e.g., high-temperature heat and feedstock in industry, aviation and long-haul shipping, and potentially large-scale district heating and long-term electricity storage.

“New normal” has become the buzzword of a world still reeling from the Covid-19 outbreak. But as it sought to break through the new normal of lockdowns and restrictions, the 25,000-strong COP26 gathering in Glasgow may have become the latest addition to the “new normal” of climate change negotiations: bold commitments that inspire hope, while their implementation plans ring hollow and seed doubt.

Creșterile fără precedent ale prețurilor energiei din ultimele luni au generat discuții aprinse despre cauze, designul pieței de energie electrică, prețul carbonului și dependența de importurile de gaze naturale. Răspunsul formulat până acum de legiuitori pentru rezolvarea acestor probleme (în principal, plafonări de prețuri și subvenții) nu oferă decât soluții de avarie, de termen scurt, care nu rezolvă disfuncționalitățile structurale ce pot duce la repetarea unor astfel de situații.

This executive summary provides a brief overview of the report “Assessment of current state, past experiences and potential for CCS deployment in the CEE region”, written as part of the CCS4CEE project.

In this study, EPG brings together the work of project partners in Work Package 3 of the CCS4CEE project. The resulting report is an in-depth analysis of the current context and opportunities for carbon capture and storage (CCS) in the Central and Eastern European (CEE) region.

Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS) poate avea o contribuție importantă la decarbonarea economiei europene și române.

Acest raport prezintă o evaluare a contextului actual și a potențialului tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CCS) în România, condusă în cadrul proiectului CCS4CEE.

This report presents an evaluation of the current context and opportunities for carbon capture and storage (CCS) technologies in Romania, written as part of the CCS4CEE project.

The main resource of Gorj County is represented by its inhabitants, hence any transformation plan should be centred on them, as they are both the driving force and the beneficiaries of any economic and social progress of their county. The transition towards a carbon-neutral economy, probably the main concern worldwide in the next few decades, requires a significant number of new jobs. That is why Gorj County can rebuild its local identity around the sustainable energy transition, contributing to the significant efforts required for investing in renewable energy, energy efficiency or clean transport, thus continuing to play a central role in the Romanian economy. Gorj County can thus shift from the county with the highest carbon dioxide emissions in Romania to a leading region in this sustainable transition. This is a favourable moment for starting this transformational process for the county’s economy. Post-pandemic recovery, the funding made available across Europe especially for this purpose, but also the significant amounts that Romania has available for the energy transition, along with the commitment of central and local authorities to ensuring a just transition, create the first and, at the same time, a rare window of opportunity for reconfiguring the county’s economy. In supporting this approach, this study proposes a transition path which can ensure sustainable and diversified economic growth, attracting well-paid jobs and increasing the quality of life. For the transition of Gorj towards a sustainable county, this study proposes a series of short-, medium- and long-term objectives. The main immediate priority of the county authorities should therefore be to capitalise on the potential of renewable resources and renovate existing buildings. Renewable energy is the main decarbonisation vector of the European economy. The solar potential in Gorj County is above the national average and, consequently, must represent a priority in this endeavour. At the same time, the renovation of buildings to increase energy efficiency is another opportunity offered by the sustainable transition, with positive effects on the county’s economy, as well as on individual households, by reducing energy costs and improving living conditions. As long-term objectives, Gorj County must attract as large a share as possible of the value chains for advanced energy technologies with a contribution to the decarbonisation process. It is worth mentioning that for the counties where coal mining and its use in the energy sector were the main object of activity, staying relevant in the operation of the national energy system is justified. By developing the proposed value chains, their role will remain relevant.  Following an analysis of the economic situation in the county and of its educational profile, the study identifies four value chains: 1. renewable energy and electricity grids; 2. energy efficiency in buildings and heat pumps; 3. batteries, components and infrastructure for electric vehicles; 4. “green” hydrogen-based technologies. The county’s competitive advantages are also presented as well as a few measures that could enhance them

The present paper comes at a crucial time in the country’s energy transition, to applaud past successes, highlight sector specific challenges and opportunities, and bring together public and private stakeholders united by one simple mission – creating a framework that is both climate friendly and economically viable, for the generations to come.

The European Green Deal, with its flagship policy, the Climate Law, is set to enshrine into law the target of net-zero greenhouse gas (GHG) emissions by 2050. In this context, the increased electrification of industry, transport, and buildings is a must for decarbonisation. The Commission’s long-term strategy acknowledges that the further uptake and integration of renewable energy necessitates higher flexibility at system level. Its decarbonisation scenarios indicate the need for a tenfold of today’s storage to deal with variability in the electricity sector. The EU’s strategy for energy system integration lays out the groundwork for how an increasingly electrified economy can function efficiently. In anticipation of these future developments, concrete steps have been taken at EU level to favour and accommodate an increase in storage capacity. As part of the Clean Energy Package, the Electricity Directive and Regulation that are the basis for a revamped EU electricity market design set energy storage on an equal footing in the market with power generation. In response to EU Regulation 2019/943, which clarifies the role of storage and its ownership status, the Romanian authorities transposed in Law 155/2020 (amending Energy Law 123/2012) specific provisions related to new storage facilities and their management rules. Among the most significant is the government’s new and clear responsibilities of developing plans and actions for energy storage, aligned with the NECP, European Green Deal, and Next Generation EU. In addition, the ANRE provisions about licenses include references to storage capacities for energy producers. Nonetheless, the current Romanian legislation does not include sufficient details on future-proof systems and technologies. More elaborated provisions are needed for the adoption of different types of storage and norms related to storage system integration. Such enhanced legislation is needed for implementing the Romanian National Energy and Climate Plan (NECP), which lists ‘developing storage capacities’ as an instrument to improve energy security but lacks detail on how storage technologies will be deployed until 2030. The plan makes reference to the assessment study of system adequacy by the TSO, Transelectrica SA, which mentions a minimum 400 MW of needed new storage capacity. Against this background, it is important to understand the necessity for the domestic deployment of new storage technologies. To be able to invest in renewable energy capacities, the Romanian energy sector must first address its network adequacy issues. Increased storage capacity can contribute to overcoming this challenge, especially by increasing grid flexibility. Regardless of technology, energy storage will bring economic, structural and operational advantages. Based on its renewable energy potential and considering the national energy sector’s current characteristics – generation assets, interconnections, market design, regulatory landscape – Romanian authorities should plan for increased deployment of storage technologies. This report analyses the potential of some of the main energy storage technologies, presenting their respective advantages and disadvantages that need to be considered when evaluating the likelihood, scale, and speed of investment. It puts forward a set of policy recommendations. First, the regulatory framework must be revised to address the need for the following: Detailed norms and procedures on technical integration of storage technology; Equal access to ancillary services auctions for utility-scale storage; Regulatory provisions for decommissioning of storage facilities; Regulatory framework for renewable Hybrid Power Plants (HPPs). At the same time, financing opportunities and subsidies need to be developed, such as: Capacity mechanisms for energy storage facilities; Extension of already-existing subsidies for prosumers to include storage installations; Support schemes for off-grid solutions that incorporate storage; Adjustment of current financing schemes to new support mechanisms that can enable an efficient deployment of storage capacities; Clear remuneration framework for V2G owners; Incentivise circular economy initiatives, especially for battery technologies. 

The present study assesses the natural and technical potential of Romania’s offshore wind sector, finding an estimated total potential natural capacity of 94 GW, out of which 22 GW could be installed as fixed turbines, leading to a total Annual Energy Production (AEP) of 239 TWh, with 54,4 TWh from fixed turbines. The data analysed in this report show that wind speeds increase with the distance to the shore, with only the central part of the deep-water sector having more sizeable mean wind speeds (close to 7 m/s). A large part of Romania’s Exclusive Economic Zone (EEZ) consists of a deep-water area (>50 m) that is more suitable for floating platforms. Nonetheless, several offshore wind farms in Europe have been recently built at about 60 km from shore, a distance that is just within the Romanian transition area from shallow to deep water. The study identifies two potential clusters with most favourable conditions for a first stage of offshore wind development, based on fixed turbines: one with capacity factors between 33-35%, in water depths below 50 m at 40-60 km from the shore – an area that strikes the right balance between wind resources and costs of the required offshore network, given the possibility to inject the output in the Constanța Sud electrical substation and the proximity to the Port of Constanța.

The post COVID-19 economic recovery represents a unique opportunity for setting Romania on a path of sustainable economic growth and for ensuring its competitiveness in a future decarbonised EU economy.

This policy brief argues that Romania’s lack of ambitiousness, especially in sectors that are not part of the Emissions Trading System, such as transport, buildings and agriculture, may both undermine the country’s ability to reach climate neutrality by 2050 and could put the Romanian economy at a comparative disadvantage compared to early movers.

The sudden interest for hydrogen in Romania is lacking though a robust foundation in policy analysis and planning, having been fueled almost entirely by the momentum that the topic has received at EU and international levels.

All three countries can phase out lignite without implications for the security of supply, with only a few hard coal power plants remaining in the system – the study finds. The difficulties lie in job losses and an increase in end-user prices, which are both politically sensitive consequences of the phase-out.

Although sanctioned in the press as a populist and anti-economic measure, the draft law on deferral of payment to utilities for three months, is based on a correct idea of social protection.

The dip in carbon prices, also a result of lower energy demand, shows the adversarial impact that the coronavirus crisis can have on the European Green Deal. In Romania, a drop in energy prices threatens further investments in the sector, while potentially ill-conceived governmental interventions risk creating lasting and unforeseen imbalances

The global oil industry will continue to be battered by the constraints of climate policies, divestment and lowering returns. True, a depressed oil price environment disincentivizes investment in renewable energy sources, electromobility and, alas, energy efficiency – a lesson well learned in the aftermath of the 2014 oil industry downturn.

The fundamental market drivers are pointing at a balanced oil market in 2020, with a Brent price mostly within the $60-70 a barrel – unless, that is, a massive escalation of the geopolitical tensions occurs, following the targeted killing of Iranian general Soleimani, causing large and indeterminate oil supply disruption.

“Energy markets cannot be trusted, either for affordable prices or security of supply.” Closely related, this cliché is probably the easiest to notice in policy and regulation.

This paper uses Romania as a case study to illustrate the SEE situation. First, this article briefly summarises the general European context and the framework through which member states will cooperate in the area of energy policy. Second, it showcases the energy and climate strategies of Romania. Third, it turns to some of the main barriers that the country is currently facing in reforming its energy markets. The final part of the article summarises the findings, while also suggesting some avenues that may be pursued to overcome the challenges of decarbonisation in SEE.

One important conclusion from the workshop has been that there is a need for a dialogue between the Ministry of Energy and private and public stakeholders to discuss objectives and priorities in line with the long-term objectives of Romania and the EU.

The analysis carried out in this report shows that the manner in which the NECP draft accommodates the net increases in electricity generation capacity by 2030 for virtually all forms of primary energy – except for the natural gas units, whose aggregate capacity stagnates, and of coal, for which an implausibly low decrease is expected – is to rely on a massive increase in final energy consumption to 341 TWh in 2030 compared to 269 TWh in the PRIMES 2016 projection, and 300 TWh in the Romanian Energy Strategy 2019-2030, with an Outlook to 2050

One of the most important outcomes of this legislative act is the requirement for governments to produce Integrated National Energy and Climate Plans. These plans must elaborate on the main priorities, strategies and actions to be taken within a 10-year period, covering all the five main areas of the Energy Union (security of supply, the internal energy market, energy efficiency, decarbonisation, and research and innovation).

One of the most important outcomes of this legislative act is the requirement for governments to produce Integrated National Energy and Climate Plans. These plans must elaborate on the main priorities, strategies and actions to be taken within a 10-year period, covering all the five main areas of the Energy Union (security of supply, the internal energy market, energy efficiency, decarbonisation, and research and innovation).

This analysis details the relevance of each component in the mix, explaining how gas shortages are usually dealt with, and presents the next regulatory steps essential to cover gas demand.

In a market economy, the term hub generally refers to the intersection of several commercial routes, where an abundance of merchandise from various sources prompts the closing of many deals “on the spot,” transparently, with amounts and prices known to all traders present.

This report analyzes the current natural gas sector from the point of view of reserves, infrastructure and market setup. The study also addresses the prospects for the evolution of different segments of natural gas consumption by 2030 and provides appropriate policy and regulation recommendations which would lead to the value-added capitalization, on the Romanian Market, of the expected Black Sea natural gas production but also of onshore deposits.

The post COVID-19 economic recovery represents a unique opportunity for setting Romania on a path of sustainable economic growth and for ensuring its competitiveness in a future decarbonised EU economy.

How could Romania capitalize on such consistent evidence about how energy efficiency can actually work to the benefit of a state and its energy stakeholders?

This article is part of a series of three called Energy Poverty Today, presenting in a nutshell the main concepts and challenges of energy poverty.

Grid losses are a matter of grid stability and therefore a matter of national priority. Every country in the world would want to include this matter amongst its critical governance topics and address it through its policies and stakeholders’ actions

The policy paper presents the main legislative provisions and European strategic objectives regarding low emission mobility and several recommendations for the transposition of European provisions in Romanian legislation.

Most of the world relies on electricity systems build around 50 years ago. These are inefficient and cannot offer an appropriate response to today´s urgent global challenges. The estimated investment requirements in energy infrastructure are $13 trillion for the next 20 years. This poses an eminent need and opportunity to shift towards a low carbon, efficient and clean energy system. Smart grids will be a strong enabler of this transition.

Most of the world relies on electricity systems build around 50 years ago. These are inefficient and cannot offer an appropriate response to today´s urgent global challenges. The estimated investment requirements in energy infrastructure are $13 trillion for the next 20 years. This poses an eminent need and opportunity to shift towards a low carbon, efficient and clean energy system. Smart grids will be a strong enabler of this transition.

In Romania, the National Energy Regulation Agency (ANRE) has so far approved 36 SM pilot projects in 2015 and 2016 for all eight distribution areas, targeting approximately 270.000 points of delivery out of a total of 7.18 million, which means less than 4% of the population.

The Economy Ministry published in October the draft law for mineral, petroleum, and hydro-mineral resources. The document includes a much anticipated new royalties’ framework for the upstream O&G sector.

Romania´s petroleum tax regime is under review, with lingering uncertainty about its future design. The article discusses strategic considerations of this review, in light of the country expected (but equally unclear and overdue) long-term energy strategy.

This paper traces the history of how states came to cooperate in the development of offshore cross-border oil or gas deposits. First, it explains the shift in how a state´s offshore has come to be viewed from “open to all” to sovereign rights over an exclusive economic zone and finally to cooperation in the interest of all parties concerned. Secondly, it discusses the types of agreements states signed and the problems these agreements solve.

Wind turbines, PV panels and hi-power batteries are pillars of the transition to clean electricity generation and low-emission transports. Confidence in their future costs reductions is paramount for both investors and policy makers. But while such investments are expected to grow massively in the coming years, constraints of a different kind will have to be kept in mind.

Is this a turning point towards substantially higher oil prices? Most likely not. The same rebalancing mechanism of shale oil producers kicking in at higher crude prices will be prompted. However, we may well see a longer-lived equilibrium around $60 a barrel of Brent, which can make everyone happy for a couple of years.

Some say statistics lie and this is sometimes true. However, oftentimes statistical figures are so striking that underlying facts become obvious. At the European level, the irrigation systems differ a lot by technology, but also in terms of irrigable and irrigated areas. According to 2013 data provided by Eurostat, there are important discrepancies between member states.

Natural gas is the most important form of energy in Romania’s the final consumption structure. In 2015, gas accounted for 29% of the total demand, followed by oil products with 26%, 19% renewable energy sources (RES (including hydro), 17% coal and 9% nuclear energy. Gas consumption is almost equally divided between the domestic and industrial sectors – in the latter gas is used primarily in the production of electricity and as raw material in petro chemistry.

Important market players already bet that days with oversupply of crude oil will soon to be outdated and that the market will return to balance – and therefore back in the situation backwards.

Plummeting oil prices and fallen revenues triggered a chain reaction in Turkmenistan, which has a current account deficit of about $6 bn. Ashgabat devalued the currency by 19%. There have been reports of massive food shortages and unpaid wages.

How much will we pay for natural gas in 2017?

Given that Romania is quickly moving towards the completion of a centralized natural gas trading market – including through the elimination, from April 2017, of the predetermined price for the internal production of natural gas – it is necessary to make use of the current mechanisms and specific regulations, and to introduce new ones, to limit the effects of possible massive price volatility caused by speculative behavior

The Energy Ministry posted on December 19 the Energy Strategy of Romania 2016-2030, with an Outlook to 2050. It has been a long-awaited document, on which stakeholders have for years pinned hopes about favored energy policies and from which decision-makers, public and private, expect guidance in the coming years.